2,014 matches
-
convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă sunt mai josnici și mai greu de îndreptat. Iar singurii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă sunt mai josnici și mai greu de îndreptat. Iar singurii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unor cuvinte românești (2005, 2006), ca și articolele mele din revistele Magazin istoric și Istorie și civilizație, au trezit interesul unui public larg pentru probleme privind etimologia. De aceea, m-am gândit să imaginez o colecție de cărți concepută ca itinerar în lumea cuvintelor românești. În diversele volume ale acestei serii, publicul interesat ar urma să afle, de la specialiști în lingvistică, informații variate despre originea și evoluția cuvintelor românești. Colecția „Viața cuvintelor“ va prezenta, în volume de aproximativ două sute cincizeci de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
strânsă legătură cu evoluția societății. Legătura vocabularului cu evoluția societății este așa de strânsă, încât datele lexicului pot oferi informații cu privire la istoria populației care vorbește limba respectivă. Se citează, în acest sens, limba romaní, în structura căreia se poate vedea itinerarul parcurs de țigani de la plecarea lor din India. Limba lor arată că, în drum spre Europa occidentală, au trecut și prin România, datorită cuvintelor românești pe care le-au împrumutat și le-au dus până în Spania sau America. Despre câmpurile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primul rând alte orientări literare (Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian, Tudor Arghezi, I. Peltz, Ion Minulescu, Gib. I. Mihăilescu), precum și la anumite grupări cristalizate în anii '60, cum este "Școala de la Târgoviște". În continuarea acestui itinerar menit să contureze o imagine destul de detaliată a supraviețuirii operei caragialiene, putem menționa și observațiile lui Ion Bogdan Lefter care, într-o "schiță tipologică" a primelor "experimente postmoderne românești"5, identifică o categorie pe care o numește "umorismul neocaragialian și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel puțin câte doi și batteau-mouches plutind strălucitor pe undele blânde ale Senei, pe chei îndrăgostiți încolăciți de dorinți firești ori contrare firii, absida iluminată de la Notre-Dame, la Cité, și pe tăblițele bine marcate ale străzilor citesc noapte de noapte itinerarul meu neobișnuit, Rue Danton, Saint-André-Des-Arts, Rue Dauphine, Pont-Neuf, Quai d’Horloge, Saint Chapelle, Rue de Lutèce, Place du Parvis Notre-Dame, Voulez-vous, m’sieur! Do you speak English? Vingt dollars! Pont Saint-Louis, Rue Saint-Louis-en-L’Île, Pont Sully, Boul Saint-Germain, Rue Saint-André-des-Arts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Drăguță cadă, admiră ea. — Și un raft destul de folositor acolo, deasupra, aprobă Jack. Numai potrivit pentru două pahare cu vin și o lumânare parfumată. Privirea Lisei era plină de semnificații. Și zadarnică totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o săptămână. Pe genunchi aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să profit de ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri la mama lui Elizabeth, la două dintre surorile ei, la liceul ei, la un birt din Harvard Square, unde fusese picoliță în ’42, și la cinematograful unde lucrase ca vânzătoare de dulciuri în ’39 și ’40. Am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
studiat imensa hartă a Romei sculptată în piatră de împăratul Septimius Severus oamenii au înțeles că zona aceea plină de ruine fusese, la jumătatea secolului I, grandiosul templu isiac. Astăzi, prețioasele lui rămășițe risipite constituie unul dintre cele mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul Saturninus voia să distrugă minunata masă isiacă, însă nu a reușit; în 1527 - pe când, sub privirile papei, palatele și bisericile Romei erau jefuite de acei Landsknechts conduși de Carol de Bourbon, pe când nobilii fugeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ultim caz, ce anume reprezentau? O pagină de istorie? Un mit vechi de milenii? Un ritual religios? Erau oare un instrument divinatoriu? Sau reprezentau, într-un mod pe care profanii nu-l puteau înțelege, ceremonia unei inițieri în ocultism? Indicau itinerarul unui adept în cadrul unei societăți secrete, de la nivelul cel mai de jos, acela de ucenic, până la nivelul cel mai de sus, cel mai ezoteric și exclusiv, acela de mare preot? De acolo apăruseră cărțile divinatorii și magice de tarot? Secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă eu am datoria de a alege singur calea de urmat, ce voi face În cazul În care alegerea mea se va dovedi greșită? Voi putea eu oare s-o mai iau de la capăt, În speranța că voi găsi vreodată itinerarul adevărat? Nu există și posibilitatea să mă rătăcesc definitiv și să nu mai pot ieși niciodată către sinele meu? Atunci, toate energiile cosmice coagulate În mine se vor spulbera fără urmă. Noi nu existăm decât În hazard și virtual; cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sa „ficțională“ spre vitalitatea erotică În felul lui Faust, ce acceptă pactul cu Mephistopheles pentru a se mai bucura de tinerețe, pe care, ca și mine, din cauza cărților, n-a gustat-o la timp. Înțeleg fausticul (sau faustescul) ca posibil itinerar amoros fără de care existența e searbădă. Însă asistentul nostru de universală nu Înțelege și mă pune să-i povestesc Faust, ca să se Încredințeze că am citit textul. Insist: fausticul este o provocare a realului În limitele livrescului. Cultura se reîntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alături de Caii sălbatici, romanul lui Radu Mareș. Doar problema libertății e pusă În alți termeni la Marin Mincu. Textul său e mai abrupt, fragmentar, deși atât de penetrant. Eroul, la rândul său, pare construit programatic pe schema faustică, parcurgând un „itinerar de reverie amoroasă“, În sensul În care până la urmă „cultura se Întoarce spre natură spre a supraviețui“. Din orgoliu și talent, se simte de la Început un ales. N-are părinți spirituali, ca și eroii lui Radu Mareș, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și majoreta nu sunteți încă pregătiți să mergeți împreună într-o călătorie? Sau cumva e interzis să călătorești înainte de căsătorie? El a oftat, sugerând că nici nu se aștepta la altceva din partea lui Emmy, i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că o încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu lăsa să treacă nicio zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică în fața Tribunalului Inchiziției În româna veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
David Adom. Trebui Însă să renunțe fiindcă În portofel nu găsi, În afară de cercelul Annettei, decât șase șekeli: restul pe care Îl primise mai Înainte În restaurantul plin de muște din strada Țfania. Acceptă deci cu mulțumiri câteva broșuri ilustrate, cu itinerarele excursiilor organizate pentru grupurile de păstrători ai tradiției. Dintr-una din ele, scrisă În ebraică, idiș și engleză, află că, grație ajutorului Domnului Atotputernic, oamenii se puteau din nou prosterna la mormintele „sfinților venerați“ din Ungaria și Polonia, puteau vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și peștilor (1935), nici, oricât de scandalos ar fi, doctele finaluri ale Editurii Șpalteta (Paginile Scafandrului, tipărite sub Îngrijirea Minotaurului, 1939). Ne doare să mărturisim că, În cei douăzeci de ani petrecuți la răcoare, Parodi nu avusese vreme să studieze Itinerarul lui Carlos Anglada (traiectoria unui liric). La sfatul aceluiași maestru, José Formento face În acest imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e nevoie să-l iubești; tot astfel, pentru a-l Înțelege pe Carlos Anglada e nevoie să-l iubești. Poate că tomurile scrise de maestru nu-s de nici un ajutor În cercetarea polițistă; vă aduc un exemplar al cărții mele Itinerarul lui Carlos Anglada. În ea, bărbatul care-i derutează pe critici și Încă ține treaz interesul poliției ni se devoalează drept un impulsiv, aproape un copil. A deschis la Întâmplare volumul și l-a depus În mâinile lui Parodi. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Deși nu avea cum să audă ceva din capătul celălalt al biroului, Emily a ridicat privirea și s‑a uitat spre mine. — Bună, Miranda. Sunt eu, Andrea. Pot să Îți fiu de folos cu ceva? M‑am uitat repede peste itinerarul pe care Emily Îl scosese la imprimantă pentru ca toată lumea să știe unde anume În Europa se află Miranda În fiece moment și am constatat că avionul ei decolase abia cu șase minute În urmă, deci ne suna deja de la telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unde anume În Europa se află Miranda În fiece moment și am constatat că avionul ei decolase abia cu șase minute În urmă, deci ne suna deja de la telefonul atașat de scaun. — Sper că da. Tocmai m‑am uitat pe itinerar și am observat că ora de joi, Înainte de cină, pentru coafor și cosmeticiană nu a fost confirmată Încă. — Păi, ăă, Miranda, asta e doar pentru că monsieur Renaud nu mi‑a putut da confirmarea absolută pentru echipa care e de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de cincizeci de ori? Și știi ce a spus? Am negat printr‑o clătinare a capului. — Știi ce a spus? A spus că, dat fiind că totul i‑a provocat asemenea Îngrijorare, i‑ar plăcea ca eu să refac Întreg itinerarul și să am grijă ca ora ei la coafor și cosmetică să apară pe el, și să Îl trimit prin fax la Ritz, ca să Îl aibă perfect redactat atunci când ajunge. Fac totul pentru femeia asta - i‑am dăruit Întreaga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu o intereseze un post de bonă. Trebuie să‑mi fi citit gândurile, pentru că telefonul a sunat imediat. Am făcut câteva calcule și am realizat că Miranda probabil tocmai aterizase pe aeroportul De Gaulle și o scurtă privire pe itinerarul elaborat cu atâta efort, la secundă, de Emily a scos la iveală faptul că ea trebuie să se afle În clipa asta În mașină, În drum spre Ritz. — Biroul Mirandei Pris... — Emily! aproape că a urlat ea. Am decis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o auzeam pentru prima oară vorbind În halul ăsta și nu m‑ar fi surprins să aflu că e și ultima oară. — Miranda, așteaptă o clipă. Am numărul lui chiar aici. Mi‑am Întors privirile spre biroul meu În căutarea itinerarului pe care Îl pusesem acolo cu câteva clipe mai devreme, dar tot ce am văzut au fost hârtii, Buletine vechi, mormane de ediții ale revistei. Nu trecuseră decât trei sau patru secunde, dar aveam senzația că sunt chiar lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]