12,885 matches
-
de plenitudine a ființei noastre vine și de dincoace de noi, din zona unei armonii a simțurilor ce se stabilește în anumite împrejurări fără voia noastră. E una din dimensiunile Străinului din noi (pe care-l avem a fi). Ne ivim în lume cu un trecut. Este cel al păcatului adamic; cel al limbii în care ne vom găsi forma; cel al organismului nostru ce păstrează, poate, amintiri ale evoluției sale (și, cumva, chiar a strămoșilor săi); cel al locului în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
etc. Forma mai înaltă (dar care are tot un caracter de lipsă) o reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de elaborate ar fi acestea, ele rămân șabloane în care încercăm să ne înghesuim semenii ce au nenorocul să ni se ivească în cale. E drept, la rândul nostru zăcem înghesuiți în cele mai ciudate "poziții" în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul celui care o aplică, unul din gesturile frecvente
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
continuu vinovații pentru nenorocirile noastre care, într-o bună măsură, n-au fost decât consecințe ale propriilor alegeri. În sens tare a munci înseamnă a-ți orienta toate eforturile în vederea atingerii unui scop. Când eforturile sunt insuficiente și neconcordante se ivește sinonimia dintre muncă și chin. Putem vorbi de muncile Iadului doar întrucât ele nu sunt eforturi pentru a face ceva determinat, ci eforturi de a face fără să rezulte nimic, eforturi în care îți este făcut ceva; în Iad nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care o ia, distanță necesară de altfel pentru asigurarea unei vederi ample, tinde către Dumnezeu, chiar și atunci când intenționează să-L nege. Abia ideea de Divinitate (în termeni creștini, Dumnezeu) a deschis spațiul în care cultura a putut să se ivească. Prin intermediul cuvintelor limbajul sparge coerența ființei, pe care încearcă apoi s-o recompună în mod discursiv, creând ceea ce considerăm a fi realitatea. Putem spune așadar că realitatea este un construcție discursivă, este discursul conștiinței noastre. A citi o Istorie a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
bătută de o matahală, în condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai cel mic nu și-a evaluat corect puterile și a sărit la bătaie. Se vede treaba că acest imperativ s-a ivit pe fondul unei temeri ancestrale de alții mai mari. Toate acestea nu ne împiedică să fim străbătuți, sau măcar încercați, de o undă de mândrie când găsim, în orice domeniu, pe unul mai slab ca noi. Inversând perspectiva am putea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
existența noastră, pentru sensul vieții noastre. Legile creează senzația unei necesități obiective pe seama căreia putem pune o parte din lipsa noastră de curaj. Invențiile omenirii nu sunt întâmplătoare, ele fiind orientate de ceva de dincolo de ele, de nevoi ale oamenilor ivite pe fondul unui anumit mod de-a fi. În orientarea descoperirilor noastre intervine, într-o oarecare măsură, și absența Raiului pe care ne-a produs-o lipsa credinței, dublată de dorința de a-l reconstitui pe Pământ. Astfel, inovațiile sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de tot ce a urmat, iar noi ne aflăm în plină gândire feminină. A fi autor înseamnă a crea în "intertextul" țesut de toate lecturile anterioare suprapuse (sau concomitente) cu ceea ce numim generic experiență de viață; astfel, creatorul umple golul ivit prin evoluțiile creatoare ale altor autori, ca și cum ar umple de culoare o carte de colorat. Abia geniul este cel care reușește să traseze conturul unor noi schițe; dar și el pleacă de la ce au făcut alții înaintea lui. Și așa
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Poate că apariția Istoriei ca știință este determinată tocmai de acest aspect terifiant al progresului, istoria fiind cea care încearcă acceptarea generațiilor trecute. Care este însă știința care ne împacă cu generațiile viitoare? De la o anumită vârstă începe să se ivească o fisură între propriul corp și imaginea de sine; e primul semn al unei prăpastii ce se va căsca din ce în ce mai mult. Evident, parcurgem, sub varii forme, treptele de rigoare: negare, furie, tânguire, depresie și acceptare. Undeva, în momentul furie poate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Istoriei este pe cale să se schimbe. Obsesia filosofiei sec. XX pentru alteritate dă seama atât de existența unei mari probleme în această zonă cât și de răzbaterea unor teme din plan politic în planul filosofiei; odată cu aceste teme s-au ivit în filosofie și metode ale politicului, un exemplu în acest sens constituindu-l responsabilizarea gândirii metafizice. Însă acest atac, deși se afirmă ca anti-metafizic, rămâne tributar metafizicii tocmai prin recunoașterea implicită a unui sistem, de forma: gândirea filosofică a unei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi era despletit , pe frunte avea o coroană de flori proaspete. Și nici nu făcea ceea ce fac de obicei vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște pui de pasăre care căzuseră din cuib și țipau și plângeau neputincioși. Ea i-a luat ușor În palmă și i-a așezat În cuibul lor. Altădată căzuse un pui de căprioară
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
din cele bune ce se fac pe pământ. Ca oamenii să nu banuiască cine era de fapt, el spunea tuturor că este moș Nicoară.Și moș Nicoară fiind un om iubitor, răbdător și blajin, Îi ajuta pe oameni ori de câte ori se ivea prilejul.Asculta păsul tuturor, ca un Înțelept ce era, făcând fapte bune una după alta.Ajuta văduvele dându-le câte un bănuț de argint, copiilor orfani le da câte un colăcel, punea apă În fântânile aproape secate, scotea animalele căzute
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
întâlnit cu un tip, Dani, care mergea și el în Deltă. Ne-am văzut în gară. Venise cu prietena lui și sora acesteia. Am călătorit împreună până la Tulcea și mai departe în Deltă. Lăsam în urmă problemele neplăcute care se iviseră. Vroiam să uit! Am ajuns la destinația noastră și am început să ne pregătim corturile, căci se înnopta. Era frumos, era liniște, răsărise și luna. Ne-am culcat! Dimineața am pornit cu bărcile la pescuit. Fetele se zbenguiau. Cu lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
triumfător în '60, clatină cazematele ancorate în real pe care și le-au edificat optzeciștii, acordă nesperate privilegii unor direcții marginale ale unor figuri dominante (să ne gândim numai la dimensiunea politică a poeziei lui Mircea Ivănescu sau la profunzimile ivite din jocurile parodic-virgiliene puse în pagini și-n grupaje de Mircea Cărtărescu). Ce i se poate reproșa unui studiu ca Labirintul de oglinzi - metodologic vorbind, și nu folosind intrumentele zise lejere ale recenziei - e perfecta acoperire a subiectului. Informația teoretică
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
cât de cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
am scris eu, fie din Flaubert, Odobescu, Lucian din Samosata, Joyce, Borges, Cortazar. Într-o vreme, ascultam muzică la aparatul de radio și scriam pe un fond muzical, dar nu mai pot face acest lucru pentru că o construcție de beton ivită în apropierea casei mele mi-a ecranat semnalul. Iarna acordam prioritate cititului, iar vara scrisului. Au existat ani minunați când seara, după ce mă uitam la televizor, după o întâlnire cu prietenii, după o ieșire în oraș, beam o cafea, îmi
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică esență, ca un
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
atît de mare că în scurt timp pînă și națiunea va deveni o noțiune fascistă, o lume în care blazonul mental al națiilor europene se șterge programatic încă de pe băncile școlilor - într-o asemenea lume este uimitor că se mai ivesc tineri ca Mircea Platon. Aproape că îmi vine să-l întreb de unde a apărut și cum a putut să se păstreze nealterat. Căci e limpede pentru oricine i-a citit textele că, în decorul simandicos și duplicitar al culturii actuale
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
c) ministere, alte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene sau al municipiului București, în cazul în care părțile contractante sînt în subordinea unor organe diferite, iar neînțelegerile nu au putut fi conciliate de centralele de care aparțin; neînțelegerile ivite la contractele interne pentru realizarea operațiunilor de export și cooperare economică internațională se rezolvă împreună cu Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale;" 4. La articolul 26, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: Rezolvarea neînțelegerilor se
DECRET nr. 19 din 20 ianuarie 1986 privind stabilirea unor măsuri pentru perfecţionarea mecanismului economico- financiar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106695_a_108024]
-
alte ținututi sau alte lumi? Oare copilăria fiului fără tată este fel de dureroasă și hotărâtoare ca prezența părintelui dominator care naște complexul oedipian? Ce înseamnă întoarcerea tatălui pentru fiul care se află în pragul maturizării? Toate întrebările s-au ivit după lectura a doua romane apărute anul trecut și care, într-un anume fel, se pot interpreta ca meditații implicite și explicite asupra legăturilor profunde și complicate dintre părinți și copii: Întoarcerea acasă de Bernard Schlink (Editura Polirom, 2007, traducere
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
portiță într-un gard de nuiele. Am văzut în fundul ogrăzii o casă cu streșini joase, încărcate de zăpadă. Era lumină la fereastră. Un câine a hămăit de câteva ori și ușa s-a deschis: în privazul ei luminat s-a ivit o femeie tânără și, la spatele ei, un moșneag. - Stancio! a strigat femeia, c-o tresărire de nemăsurată bucurie". După ce se descotorosesc de echipamentul militar, înfrigurați, drumeții se aciuiază lângă cuptor, primiți cu dragă inimă de soția lui Stancio și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
în amuțirea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea unor stări frămîntate, la mărturisirea unor
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
un interpret savant și riguros al acesteia, el a lăsat oarecum în surdină, într-o penumbră delicată și misterioasă, vocația sa literară, aceea de poet și de traducător. După cum n-a făcut prea mare caz, pînă cînd nu s-a ivit momentul, nici de calitățile sale de combatant, de om a cărui atitudine fermă nu a putut fi clintită nici de veleitarii superficiali și aroganți, așa cum s-au manifestat ei în cazul demolării Coloanei... lui Brâncuși de la Tîrgu Jiu, și nici
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
finaliste de tip providențial. Orice gînd, înainte de a deveni faptă, se afla într-un stadiu de existență ce putea fi numit "virtual", asta însem-nînd o potențialitate care, pusă în practică, devenea realitate. Intențiile, proiectele, motivațiile și imboldurile fiecărui om se iveau ca virtualități și sfîrșeau ca realități. Ele erau mai întîi interioare și virtuale - în mintea omului - și abia apoi deveneau exterioare și reale, în afara omului. Numai că apariția calculatorului a răsturnat raportul: virtualitea s-a mutat în afara omului și a
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
milă. Mișcă un deget și călăii slăbiră brusc frânghiile, după care fu trasă cu toată puterea în jos de brațe. Se auzi un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului se ivi prin spinarea Romildei, la nivelul gâtului și al omoplatului stâng. După ce s-a curbat, trupul i s-a făcut moale alunecând încet în jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]