1,745 matches
-
ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, Îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare. Valuri limpide de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și poarta infernului se deschide: „căci mă perd cînd cat la tine Și-mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină Și că la a ta ivire, Tulburați de-a lor răpire, Ca oglinda drept soare Cipind plină de-nfocare, Cu gene Înlăcrămate Spui că inima să bate?” Ochii spun mai mult decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o privire prin atriu, apoi ieși, trăgând după el porțile mari. Drumul către oraș era îngust și pietruit. Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neapărat dezlegat. Doru părea a fi un personaj luat la ochi de autorități. Arhitectul vîrî capul pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea o hârtie în mână, se sperie de neașteptata ivire a tatălui său și rupse hârtia în bucățele mici, pe care le băgă în buzunar. - Ștrengarule, primești scrisori de dragoste! Îl provocă Ioanide, cu ochii fix la o bucățică de hârtie, scăpată atenției lui Doru și care ca un fluture
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă aflu? E o instituție aici? Voia să dea a înțelege că a admis să viziteze un local cu caracter public. De altfel, totul decurse ca într-o inspecție. Madam Pomponescu îi ieși înainte, doamnele din sală, foarte numeroase, la ivirea Hangerlioaicăi se ridicară în picioare. Prințesa le înregistră cu ochiul, voievodal, împărțind la fiecare o doză de atentie, apoi se așeză pe fotoliul oferit, cu secretarul pe scaun în vecinătatea sa. Avea acest obicei de a trece în revistă asistența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide n-are cunoștință de izbucnirea războiului. Când, a doua zi, Ioanide se prezentă la Gaittany, biroul acestuia era plin de obișnuiții amici, care aveau acum două locuri de întîlnire diurne: unul ziua, la Gaittany, altul seara, la Pomponescu. La ivirea lui Ioanide, Panait Suflețel o zbughi pe o ușă ce ducea într-un birou alăturat. Arhitectul merse la fereastră și de acolo își comunică observațiile. - Suflețel fuge mâncând pământul pe poartă. Mi-a maifăcut una ca asta pe stradă. Își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era și inoperant, căci înainte de acceptarea ei rămâneau sub regimul militar, ale cărui reguli, în calitate de oameni bine născuți, erau datori să le respecte. O a doua obiecție se produse cu privire la număr. Prea mulți ar fi născut bănuieli la prima lor ivire. Deci era mai nimerit să se organizeze o bună informație asupra transportului prizonierului și, provocîndu-se un accident de automobil, Hangerliu să fie repede luat într-o mașină. Pe stradă, apărarea prizonierului era dificilă, mai ales față de niște persoane așa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suplinire a catedrei. Decizia lui era, spre a se evita orice mizerii, să ceară scoaterea la concurs a catedrei. Peste câteva zile trecu pe la Gaittany, unde erau întruniți toți membrii grupului. Nu-l întrebă nimeni ce mai face Conțescu, ci ivirea sa fu semnalată doar printr-un ironic: . - Iată-l și pe domnul Gonzalv Ionescu! . - Să-mi dai capul lui Hermes, pretinse Hagienuș. - Nu e absolut sigur că am ratat vinul! susținuGulimănescu. Gonzalv nu pricepu deloc acest limbaj și fu el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
colectiv, întrucăt își satisface voința și năzuințele sale, înseamnă săvărșirea sa, dispariția opoziției stimulative dintre sine și realitate și substituirea contradicției cu armonia, cu împăcarea de sine, cu fericirea. Dar desăvărșirea spiritului unui popor ca săvărșire a sa înseamnă și ivirea unui nou spirit, mai înalt, la care poate să ajungă fie poporul care s-a realizat pe sine, fie un alt popor. Voi conchide că fericirea este sau poate fi și stare de repaus, de împlinire, nu numai la nivelul
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
laic. A accepta existența unei perioade prereligioase și a unui sacru nonreligios aferent, echivalează cu a recunoaște „capacitatea de a semnifica, de a consfinți, adică de a consacra „ca dimensiune fundamentală a conștiinței umane” ( ). În același loc este surprins procesul ivirii sacrului non-religios atunci când se remarcă faptul că „În contextul secularizării contemporane, o dată cu golirea lumii de semnificații religioase, se produce o nouă valorizare a ei prin formele laice ale sacrului”. ( /21-22). Justificarea punctului de vedere enunțat mai sus pornește de la jocul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu lasă prin nimic a se înțelege că în timpul nopții ce vine 58 bătrâna nevolnică va fi eroina unei aventuri ieșite din comun. Nici măcar ivirea într-un târziu a ultimului trecător, care o smulge din toropeala de dinaintea somnului, nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul moment. Cu cât fantasticul se accentuează mai deplin, cu atât elementul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
erou. Momentul întâlnirii cu ,,omul sașiu’’, într-o manieră insinuantă, trage întâiul semnal de alarmă. Amețit de bucuria bărbătească a întâlnirii cu un asemenea plăcut și interesant drumeț, tânărul nu este dispus a analiza lucid întâmplarea. Dimpotrivă, nefirescul lucrurilor (deocamdată, ivirea ca din pământ a celuilalt călător) îl încântă și-l uimește. Impulsul juvenil de a provoca ,,extraordinarul’’ (adică peripețiile memorabile) pune stăpânire de el. Nici următoarea întâmplare ,,minunată’’ prin care trece nu-l aduce la realitate, îndemnându-l la eforturi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
înainte de încheierea legământului cu Dumnezeu, au fost stropiți cu sânge, ritual care presupune că în prealabil s-au supus unui act de „botezare”. Motivarea biblică a acestei botezări pare cam forțată. Fapt este că ea se practica la iudei, înainte de ivirea creștinismului. Cert este, apoi, că Sfântul Apostol Pavel are cunoștință de ea (vezi mai ales I Cor. 10, 1-2). În veacul I a. Chr., botezarea prozeliților căpătase caracterul unui act de sine stătător, alături de circumciziune. Câtă vreme și pruncii - nu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
viața mea s-a desfășurat sub semnul lui"cum e cu putință ceva nou". Totul este să fii atent și să distingi în monotonia aparentă a zilelor cum apare noul. Poate că în această simplă atenție se dezleagă și misterul ivirii noului în ceasurile târzii ale vieții. Cum mai e cu putință, pentru mine, ceva nou după Tratat? E cu putință tocmai pe baza noului pe care-l aduce cu sine fiece zi. Fiți deci atenți la noul fiecărei zile și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de-a neliniști malul stâng al Dunării de când artileria română din Calafat au dat foc Vidinului. Înlăuntrul țării chiar constatăm cu plăcere o dispoziție la care nu ne așteptam. Într-adevăr în cursul întregii istorii a românilor putem vedea, la ivirea unor pericole mari, înveninîndu-se și mai mult urele de partid, netoleranța politică. Astăzi aceste ure par a fi amuțit cu totul. Organele conservatorilor se țin cu totul în rezervă în privirea politicei esterioare a guvernului și, pe când în Grecia ministeriul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spune în revista sa, și organ al partidului liberal, îi urăm succes și viață lungă. Ne luăm însă voia a-i face o mică observație. Mai tot numărul întîi se ocupă de persoana d-lui primar Pastia. În general, la ivirea lor, ziarele făgăduiesc mai mult decât au de gând să ție; ne place a crede că Steaua României va face mai mult decât făgăduiește, ocupîndu-se de afaceri generale și lăsând la o parte persoanele, chiar și când acele ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui, dar și Phoebus 3, datorită purității sale fără cusur; În momentul În care transformările Zeului ajung la un sfârșit În procesul de creare a lumii - mă refer la apariția curenților de aer, a apei, a pământului, a aștrilor, la ivirea plantelor și a ființelor vii -, Înțelepții desemnează prin cuvinte voalate schimbarea care s-a produs, denumind-o «smulgere» șdiaspasmosț și «dezmembrare» șdiamelismosț și numindu-l pe Zeu În această etapă a procesului Dionysos, Zagreus, Nyktelios și Isodaites. Mai adaugă la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a face loc celor următoare. Iar noi, noi ce facem? Ne este teamă de o singură moarte, ceea ce este ridicol de vreme ce am trecut și Încă trecem, chiar În prezent, printr-un mare număr de pieiri. Nu numai stingerea focului Înseamnă ivirea aerului, iar cea a aerului ivirea apei, după cum spunea Heraclit 1. Acest adevăr este și mai limpede dacă-l raportăm la noi Înșine; D) omul matur moare atunci când se ivește bătrânul; mai Înainte vreme murise tânărul pentru a face loc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
noi, noi ce facem? Ne este teamă de o singură moarte, ceea ce este ridicol de vreme ce am trecut și Încă trecem, chiar În prezent, printr-un mare număr de pieiri. Nu numai stingerea focului Înseamnă ivirea aerului, iar cea a aerului ivirea apei, după cum spunea Heraclit 1. Acest adevăr este și mai limpede dacă-l raportăm la noi Înșine; D) omul matur moare atunci când se ivește bătrânul; mai Înainte vreme murise tânărul pentru a face loc omului matur, Întocmai cum copilul Îi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
potrivit căreia întreținerea se datorează de la data formulării cererii se aplică atât în cazul în care se solicită stabilirea, cât și atunci când reclamantul urmărește majorarea cuantumului întreținerii fixate anterior. Reducerea sau sistarea obligației de plată a întreținerii operează de la data ivirii cauzei care justifică admiterea cererii formulate în acest sens de debitor. Exista câteva excepții de la regulile enunțate, când se poate acorda pensie de întreținere și pentru trecut dacă promovarea acțiunii în justiție a fost întârziată din cauze imputabile debitorului. Situația
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
este competentă și instanța domiciliului reclamantului, sunt aplicabile nu numai în cazurile în care se solicită pentru prima data stabilirea obligației, ci și dacă se pretinde majorarea ori sistarea ei. Reducerea sau încetarea obligației de întreținere are loc de la data ivirii cauzei, chiar dacă acțiunea a fost introdusă ulterior. Față de caracterul provizoriu al hotărârii prin care se fixează pensia de întreținere, instanțele sunt datoare să ia în considerare actele depuse în susținerea cererii prin care se solicită reducerea ei din cauza diminuării veniturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
permanent proces de definire și autodefinire. „Descompunerea exteriorității publice a omului”9, operată de autobiografia clasică, e preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană, exclusivismul, intoleranța față de persoana a treia, oricine ar fi ea, terorismul irepresibil al mărturisirii (precedat de „biografiile” lui Cicero, de scrisorile către Atticus, de „consolațiile” lui Augustin și Boetius) deschid drumul unei modalități literare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Adică să se lase cuprins de seducția falsificării, a inovației care nu suportă fireștile determinări cauzale și temporale. Care nu acceptă decât Începutul de drum, Începutul de lume. De altfel, jurnalul intim Își are orgoliile sale. Orgolii de parvenire. Odată cu ivirea În lume, el aspiră la un statut cert. Dorința de lămurire, de mărturisire, de autocunoaștere l-a premers, dorința de clarificare estetică Îl Împinge pe căi imprevizibile. Prin faptul că spune, Într-un limbaj propriu, o istorisire, jurnalul intim acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sunt Febus Apollo, zeul soarelui, și Cynthia (Diana), zeița lunii, fără vreo altă necesitate în narațiunea de față decât, probabil, să sugereze iminenta dispariție a împăratului Claudius, aflat pe patul de moarte ("Febus de-acum, scurtându-și din drum, amânase ivirea/ Zorilor și prelungise-ale somnului negru răgazuri,/ Cynthia, biruitoare de-acum, își sporise regatul,/ Iarna cea hâdă lipsea de odoarele-i mândre bogata/ Toamnă și-n vreme ce Bacchus tot îmbătrânea la poruncă,/ Culegătorul zăbavnic strângea mult răritul ciorchine"). Versurile cad
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trăi în viața veșnică“. 3. Înfuriindu-se ca un leu, tribunul Zilicentius, și scrâșnind din dinți contra lui, a poruncit ca toți soldații legiunii să se îndrepte în timpul nopții, spre câmpul care se întindea în afara orașului. Abia ajunși acolo înaintea ivirii zorilor, a poruncit să fie înfipți patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari, tribunul a poruncit să fie bătut cu vergi foarte robuste de pădure de către opt centurioni, până când îl
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]