924 matches
-
șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, evident, din motive de civilitate dar și din structurală impaciență. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și de a rămîne, în timp, cu o corpolentă bancă de flash-uri. Numai bune de resuscitat. Revenind la italian
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
izbăvire. Pe toate planurile - intelectual, sentimental, moral -, Bologa se desprinde treptat de universul securității, datoriei, fidelității, pentru a accede la o lume țesută din teamă și dorință, fascinație și repulsie. Linia mișcătoare a frontului îl ademenește ca o Fata Morgana ivită din tranșee și menită să despartă apele romanului, accentuând falia dintre pactul conjugal și jocurile seducției. „Rațiunea cazonă”, temerile doamnei Bologa, promisiunile făcute Martei intră toate în acceași horă a platelor certitudini care-l ancorează pe tânărul locotenent de artilerie
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
real, 1971. Evident însă că astfel de amănunte, pe lîngă că sînt inerente într-un asemenea Dicționar, sînt, poate, discutabile și nu pot întuneca în nici un fel calitatea sa cu totul deosebită. Excelentul Dicționar alcătuit sub conducerea și, mai ales, ivit aproape în întregime din intensa muncă personală a profesoarei Libuëe Valentová, se impune prin informație, prin rigoare, prin efortul de a sintetiza și reprezintă un model de urmat. Cum prezența scriitorilor români în dicționarele din alte țări este ( extrem de) redusă
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
Tudorel Urian În martie 1990, toată lumea își amintește, orașul Tîrgu-Mureș ajunsese în pragul războiului civil. La originea acelei confruntări între cetățenii de etnie maghiară și cei de origine română ai orașului au stat și o serie de malentendu-uri ivite ca urmare a traducerii defectuoase în limba română a unor termeni din comunicatele oficiale ale UDMR. Ceea ce la vremea respectivă părea o glumă de un gust îndoielnic (ajunsese o regulă ca fiecare comunicat lansat de UDMR să inflameze presa, clasa
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
tu, decât să te înhami la scoaterea din mocirla a căruței națiunii. Astăzi, plătim cu toții: și ei, si noi. Ei, pentru banditismul pervers de care au dat dovadă. Noi, pentru blestemul de a fi crezut în cei mai mari mincinoși iviți vreodată în această parte nenorocita a Europei. "Aliații" nu au nici o scuză: în noiembrie 1996, aveau de partea lor atât populația, cât și străinătatea. Plus spaimă paralizanta a iliescienilor, care se așteptau, din clipă în clipa, să fie ridicați și
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
deconstruite rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a „resturilor fosilizate”, a „mâncărurilor lipicioase” și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit de cârpe și
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
poezie, provincialismul clasificărilor merge mult prea departe, chiar dacă istoricul literar nu este întotdeauna favorabil grupului prezentat: "Gheorghe Izbășescu și cenaclul ŤZburătorulť de la Onești"; "Un oneștean mai vechi: C. Th. Ciobanu"; "Alți poeți băcăoani"; "Un alt semn al crizei poeziei noastre ivit și la Bacău: Victor Munteanu" etc. etc. Preocuparea pentru cenaclurile de provincie e cu totul exagerată, în timp ce marile grupări, cu adevărat semnificative (lunediștii, echinoxiștii, dialogiștii), sunt relativizate în înșiruiri depreciative. Proza nu scapă nici ea clasificărilor zonale: "Premianți ai concursurilor
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
viața umplând pagini întregi dintr-un caiet în care schițam posibile drame și întâmplări ale unor personaje imaginate de mine, purtate în adâncul ființei mele. Îmi duceam viața în perimetrul unei căsnicii normale, netulburată de conflicte casnice sau de evenimente ivite intempestiv. Totul se desfășura cu regularitatea unui orologiu, într-o cadență de netulburat, totul era perfect în regularitatea unei vieți care curgea asemenea apei liniștite, domoale. Era prea bine, fără asperități și fără stridențe în felul cum decurgea viața noastră
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
obrazul ei, fixat în strălucirea pe care-o răspândea în jur, dar și cumva în așteptare - căci priveam pierdut obrazul ei -, îmi apărea marcat de o undă de tristețe melancolică în care eu deslușeam ceva, ca o invitație. O invitație ivită acolo doar pentru mine. Asta era fără îndoială totul și altă rațiune nici nu-mi mai trebuia. Întâlnirile mele întâmplătoare cu Betina din acea primă perioadă, sperate și căutate fără îndoială, dar încă neprogramate în vre-un fel - căci nu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
strabic, recunosc - de lectură. Astfel, deși răsturnările de situație nu lipsesc, iar acțiunea e pigmentată de momente-limită, practic, suspense-ul nu există. O anume lentoare guvernează chiar și mișcările bruște ale combatanților, o acalmie neobișnuită se desprinde din toate soluțiile conspirative ivite. Prințul moștenitor Teodosie, aflat sub mentoratul și consilierea Pisicâinelui, e răpit de trimișii Somnului Protector, în urma unei lupte improvizate în cofetăria "Lămâița" (de lângă Cișmigiu). Nici vorbă de disperare, în întregul episod. La rândul său, Pisicâinele e întemnițat. Evadează. În fundal
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
de comportament, opacitățile mentale. Abia ieșită în lume, poeta ținea să se asigure, înainte de toate, că e posibilă menținerea suplă a potențialului originar de sensibilitate, că-i este îngăduit să păstreze intacte antenele receptivității, inclusiv zestrea de ingenuitate, în pofida adversităților ivite. Încă la 26 decembrie 1928, lua măsuri preventive ca să nu risipească nimic din experiențele precoce acumulate: „Închin acest caiet sufletului meu de acum și mai cu seamă celuilalt, al copilăriei. Aci îmi voi scrie toate bucățile în proză și versuri
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
lumii în chip de abur ori de nesfârșit și vizibil ecou? Stau și pictez aici de milenii imagini, unghiuri, pliuri, priviri. Dar ce drum, Domine, mai am să parcurg până la surâsul iscat dintr-un sfânt! - gheizer de foc din nepăsare ivit, vis neajuns pân'la scrâșnetul morții cu botul umed de miel; curată risipă în agonie, față recunoscută pretutindeni de suflarea-mi în tremur, vie; - care să-ți fie numele, cântat ca un imn în răcorile nopților suferinde, când prietenii sunt
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
Staicu. Trecut într-un mod traumatic prin ultimul război mondial, Petrișor Staicu, un Mitică provincial, este, în noua lume "socialistă", smuls conjunctural de jos, din postura de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios combinat industrial. El nu rezistă în escaladarea excelenței impostoare, în fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea pasaj
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Fuiorul I Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
sa copleșitoare răscumpără destule din paginile de pur decorativism din capitolele mediane ale cărții. Învingător și învins, el reprezintă elementul de stabilitate într-un moment când ceilalți eroi plutesc în reveriile maladive ale propriei disoluții. Jones — personaj fără identitate, orfan ivit parcă din neant — repurtează o singură victorie amoroasă. Cea mai lipsită de glorie, dobândită asupra lui Emmy, ființa care întrupează existența telurică, non-spiritualul și încăpățânarea tristă a celui dinainte învins. Antierou el însuși, Jones nu are acces decât la cineva
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
insidios, crescînd din scrierile paralele, din reverberațiile unui vers pe care l-a compus, din ecourile interioare la diverse articole, însemnări personale, scrisori. Ros de remușcări pentru a nu fi scris această carte atît de des gîndită de el și ivita în același timp parcă din senin, Paz își pune o întrebare pe care noi am putea-o socoti inutilă: oare nu e cumva caraghios că la sfîrșitul vieții sale (inevitabil aproape, căci avea deja aproape optzeci de ani) să lase
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
acreditare). Așadar, acest volum de eseuri ar fi legitimarea unui autor în fața celor care trebuie sa il recunoască, acei cititori ai săi de poezie. Nu știu în ce măsură Dublă flacăra reprezintă, în chip explicit, o teorie a iubirii și a erosului ivita din paginile de versuri ale lui Paz, ori din experiența sa personală (pare triviala trimiterea, dar o face autorul însuși, vorbind despre marea lui dragoste, consumată în tinerețe în India, cînd s-a și gîndit pentru prima oara să scrie
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
ce e cauzal și concret e supus experimentului, intrînd sub jurisdicția științei, iar tot ce e final și transcendent privește sensul vieții și morala, ascultînd de prerogativele religiei. Cînd unul dintre vecini caută să-și extindă puterile asupra celuilalt, conflictul ivit nu poate fi adjudecat în favoarea vreunei părți. Deznodămîntul stă în excomunicări reciproce, dar silueta unui adevăr triumfînd din încleștare nu apare defel. În acest caz, adevărul nu e nici la mijloc și nici pretutindeni, ci e rupt în două sub
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
pom care-a produs ani în șir cele mai minunate mere roșii pe care le știu, fie, iarna, în bucătărie, lângă un geam de mici dimensiuni, ce dădea spre grădină, era învăluit în fumul de țigară, cu paharul de băutură ivit parcă dintr-o realitate paralelă. Vorbea puțin și inevitabil sentențios - făcuse primii ani de școală în Imperiu, "sub unguri" (cum obișnuia să spună) și amprenta solemnității chezaro-crăiești i se întipărise definitiv. Dădea sfaturi, dar nu lăsa impresia că-ți trasează
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
țină berea ca ea să fie atât cât trebuie de rece. Adulterul face parte din economia vieții rurale, însă, nu lipsit de importanță, cel încornorat este activistul satului, preocupat să-și demonstreze virilitatea în timp ce infatigabilul amant profită de fiecare ocazie ivită. Activiștii pierd nu doar pe planul luptei ideologice - războiul pare să fi fost demult pierdut pe acest plan -, ci în cel al banalului cotidian. Satul nu-i ia în serios, neseriozitatea devine o expresie a unui intolerabil hedonism, opusul angajamentului
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
de când ne-am despărțit: Mi-e tâmpla încă fierbinte și ochii Încă-mi scânteie prelung în orbite și fața mi-e neagră de privirile tale și mâinile tulburi, tâmpite. Cum să îți spun? Tu ești prima furtună Ca un trăznet ivită în sufletul meu Prin fiece umbră plăcută, pe stradă trecută Sufletul meu sincer te cheamă mereu. Îți repet. Tu ești o fată gravă. Celeia care ești mă plec și te sărut cu drag, draga mea mică de undeva dintre păduri
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
cuvinte. Mereu esența scapă. Legea-i una. Orice cuvînt e palid raportat La lucru-n sine. Bietul rezumat Al vechii mele prietenii cu luna N-o poate eluda. Și unde oare Văzut-o-am întîi? Întipărită Pe cerul teoriei ori ivită În seara ce se lasă peste mare? Cum știm, viața noastră schimbătoare Să fie poate, uneori, frumoasă, Și au fost și seri cînd, mire și mireasă, Te-am contemplat, o, lună, cu-ncîntare. Mai lesne ca de luna-adevărată De cea din
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
cu Președintele Ivo Josipovic, pentru a discuta despre criza minelor de teren din Croația. Autor: Robert Sandu Angelina Jolie și-a transformat vacanță într-o importantă misiune umanitară. Fiind Ambasador al Bunăvoinței în cadrul Națiunilor Unite, actrița a profitat de ocazia ivita și a stabilit o întrevedere cu Președintele Croației, Ivo Josipovic. La întâlnire, cei doi au discutat despre problema minelor de teren cu care Croația se confruntă încă din 1990, de la războiul de independență al țării. Frumoasa brunetă călătorește prin Europa
Angelina Jolie, întâlnire cu Preşedintele Croaţiei, Ivo Josipovic () [Corola-journal/Journalistic/69181_a_70506]
-
Să le recunoaștem, așadar, componenta normativă: nu sîntem, ci ar trebui să fim, făpturi capabile de discernămînt și de decizii consecvente cu identitatea noastră personală. Oare în România acestor zile, decizia electoratului reflectă identitatea noastră colectivă, sau e o aberație ivită tocmai din neputința de a lua o decizie? În momentul de față mă tem că orice răspuns am da e la fel de sinistru. Harry G. Frankfurt - The Importance of What We Care About, Cambridge University Press, 190 pag.
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
Cîntece-le de dragoste pentru Lygia sînt o scurtă revenire a poetului la inspirațiile sale, chiar dacă sunetele sînt date cu o epocă, dacă nu cu două, înapoi: Cînd mîngîi, mai spre toamnă, vreo frunză ruginită,/ rugina asta, bronzul din carnea ei ivită,/ foșnește cu un sunet ușor, de necrezut,/ izbind în scoarța crengii verzui, ca într-un scut." (Cînd mîngîi). Exerciții-le sînt secvențe din atelier, momente, antipatice, de obicei, cînd un poet se comentează. Cîte o licărire de luciditate bine găsită
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]