2,406 matches
-
se uite la ceasul lui: Tom era crucificat la 14.45. Contesa sigur dormea. Așteaptă-mă, Contesă! Mariana descuie dezamăgită ușa. La urma urmei Mișu n-o fi fiind el student, dar e puternic și o duce în America. - Dis iz dă bigining ov ă biutiful frendșip, repeta cuminte nea Ovidiu în brațele lui Mișu. * În micul apartament de la parter, fotografia de nuntă a soților Popa căzuse din nou într-o parte. Cei doi miri priveau uimiți în sus spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
luase ca etalon pentru imaginea de sine momentele În care deborda de energie, Îmi spusese Keiko Kataoka. Acum Înțelegeam foarte bine ce riscuri implica, deși, din punct de vedere strict științific, nu era imposibil de realizat. În New York se simțea iz de iarnă. După ce m-am cazat la un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii ei se deschiseră, triști și împăienjeniți de lacrimi. Își puse mâna pe obrazul meu și apoi pe ceafă, trăgându-mă în jos spre gura ei. — Trebuie să vorbesc cu tine, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe nori se-anină, iar vântu-n arii desuete, zdrobește frunzele-n concerte. Aleargă ură și iubirea, de sus ne cheamă nemurirea, prin zile rele, sau mai bune, -De ce așa, cine ne spune? Plâng nedreptăți, trec milostenii, ducând cu ele izul vremii, trec întristările, suspinul, se usca omul, precum crinul... -Unde-i cântarea, cum a trecut? numai durerea o mai ascult, adun la piept doar amintirea, roua din ochi scalda privirea. Trec generații, generații, alții că noi, iar noi că alții, trec
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
toți. Sărut și clipa hărăzită De a te naște mama mea, Și palmele-ți însângerate, Și toată osteneala ta. Sărut și poala ta, ce leagăn Încă îmi e și mă mai cheamă, Sărut și țărâna pe care Veșnic rămas-a iz de mamă. Mă iartă tu, iubită mamă, Îmi iartă tot ce ți-am greșit, Îmi iartă vorbele cu care În suflet greu eu te-am lovit. Îmi iartă gândurile rele De-au fost spre tine îndreptate, Îmi iartă zilele-n
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > MAGDALENA ALBU - ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEȘTI Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului „Să se arunce totul câinilor! Totuși... suntem prea săraci. Astolf, ca ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înșine suntem
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
firesc, pentru că nu toți câinii sunt făcuți ca să te pupe în bot și să îți lingă tălpile. Mai sunt și dintr-aceia născuți pentru atac. Depinde cum sunt lăsați de om să evolueze. Însă, până una, alta, vin alegerile!... Cu iz de gonade prăjite pe foarte mulți bani, evident. Propun ca siglă viitoare a partidelor politice un desen care se încadrează perfect în filozofia actualei arte postmoderne: un testicul și un ovar atârnate într-o simetrie desăvârșită de cârligul ruginit al
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
încadrează perfect în filozofia actualei arte postmoderne: un testicul și un ovar atârnate într-o simetrie desăvârșită de cârligul ruginit al oricărui hingher politic al nației române. Magdalena ALBU 4 septembrie 2013 București Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEȘTI / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 980, Anul III, 06 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
cu totul și cu totul altceva, un fel de contrapunct de o cruzime ieșită din comun a sorții, despre care istoria actuală nu mai găsește acum, din păcate, răgazul de a povesti Omului contemporan aproape nimic. Nenumărate drame umane cu iz complet neartistic au intrat cu o destul de mare bruschețe atunci în cercul hiperparalizant al uitării, un cerc infam și suprasaturat din belșug cu șiruri de dureri tăcute și nemairostibile azi de către cei care ar fi putut glăsui cu lux de
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
ar fi aceștia, de dinainte și de după momentul t1945, decât câteva cuvinte aranjate în propoziție astfel: „Zoon politikon, sictir!”. Bineînțeles că peste tragismul interior al eroilor reali ai neamului românesc s-a așternut de-a lungul anilor o tăcere cu iz pătrunzător de plumb topit în mizeria unui haos contemporan ce lovește ca un cal nărăvaș din copită trupul Omului actual, cerând la schimb suflete, din ce în ce multe suflete, care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
arătați judecătorului că am și eu dreptul la lucrurile pe care le cere el... Știu că toate se împart în mod egal... - În mod egal? În orice situație?... Ce studii ai dumneata? Câtă școală ai făcut? au venit întrebările cu iz de superioritate de dincolo de birou. - ... Studii?... Am liceul terminat... Cu diplomă de bacalaureat... De ce mă întrebați acum treaba asta? Da..., mi-am imaginat... "A naiba țigancă, cine ar fi crezut? E plină de surprize"... Știi, dacă vrei, îmi poți povesti
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
mai degrabă spre valoarea aforistică a observației cu care se încheie mai toate poemele:Pe podium timpul,triumfător și râzând/ Pe culoarul cu vise Eu,o umbră de rând.(Concurență neloială),sau Ea arde-n foc/Din lumea ei,cu iz de busuioc.( Mama). Se vede că poetul conectează poemul la o tensiune înaltă și lăsându-se străbătut de curenții trăirilor intense, la limita dintre agonia fantastă și vibrația interioară, ne face să fim electrocutați decel mai frumos păcat, am citat
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
și uzitarea altor specii literare, autoarea antologiei dovedind pricepere în alcătuirea unei astfel de lucrări. Așa se face că în paginile ce-l reprezintă pe Dorel Mihai Gaftoneanu parodia se îmbină cu satira și pamfletul. Întâlnim aici aluzii transparente cu iz de satiră eminesciană. Pe lângă ironizarea unor situații economico-sociale, (Cu toții suntem pe Titanic), condiția poetului în societate este consemnată cu amărăciune și umor: "Vai de biet de el, poetul, doar atât i-a mai rămas / Să se sature ...cu versuri, "maidanezul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Îmi pare rău, sunt ocupat, am program cu familia și... - Te înțeleg, prietene, te cred, dar, nu pricepi că am nevoie de tine, ce dracului! Vocea comisarului-șef Costantin Ulieru umplea spațiul limitat al atoturismului și trecea prin eter cu iz de mare îngrijorare. Așa a fost percepută de destinatarul acestor cuvinte, aflat în acel moment în biroul său și nicidecum într-o sală de așteptare la un medic, după cum afirmase anterior. I-a răspuns cu ușoară compasiune, mai mult din
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
sate heraldică-mpăcare cu munții și cu marea caizi perfizi și spâni însângerară zarea sfințitei glii române jertfită prin tratate apolodori servili măsoară iarăși apa satrapilor târzii să le întindă pod o funciară vrere reașezară matca în davele străbune cu iz de voievod ninge la Alba de Întâi ale iernii își sapă temelia veșniciei un neam din Maramureș în Dobrogea buciumă oierii cu vatra o Columnă ce pururea vegheam Referință Bibliografică: Dor rotund / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOR ROTUND de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361504_a_362833]
-
se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor). La amândoi poeții, vremea e generatoarea nostalgiilor, iar timpul pentru Eminescu are conotațiile și semnificațiile unui lexem ce exprimă de o manieră mai abstractă, mai generalizantă conceptul duratei decât vremea, cuvânt cu iz arhaic, încărcat cu valențe poetice mult mai accentuate și care figurează derularea temporală în concretitudinea ei, plasticizând-o astfel și modelând-o în registru liric cu mai multă vigoare. Referindu-ne la Eminescu, cunoștințele sale cosmogonice nu ne surprind, cunoscând
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
m-a făcut să sper, Că ai între picioare scarul vieții mister. @EU VIN CĂ ZEUL Ce curbe lunecoase și amare Se-nscriu în trupul tău cu miez de floare Eu vin că zeul să mă risipesc În iarbă ta cu iz de măr ceresc Și vreau să te cutreier că un flutur Polenul în adîncuri să ți-l scutur Și beat de fericire pot să pier Sînt îngerul căzut iarăși din cer @CÎNTEC DE PAHAR Pe struna viorii tale, Trece-mi
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece și vinețiu. L-am mirosit. Avea un iz de tutun prost. Cutremurat, l-am scăpat în chiuvetă. Mâinile-mi erau pline de sânge. Cu mișcări dezordonate, am reușit să deschid robinetul cu apă rece. Pe celălalt n-avea niciun rost să încerc să-l deschid. Precis că nu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
istorie prăfuită ținută ascunsă pe etajera din colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință Bibliografică: În râșnița vremii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
literați pe membrii familiei mele. DUMNEZEU LE-A TRANSMIS HARUL ACESTA, sau poate l-am moștenit (cu toții) de la mama mea. Soția are în proză și poezie o spontaneitate jucăușe și optimistă, care deseori se evidențiază chiar și în poeziile cu iz dramatic. Ionuț este un ambițios, un căutător de noutate și formator de opinie, pe când Florin este un bun practician. Se zice că în mâna lui... orice lucru se transformă în... aur". *** 3. "AZI L-AM VĂZUT ÎNĂLȚÂDU-SE PE IISUS
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362420_a_363749]
-
strivite de guvernanții actuali cu o cruzime feroce până la esență. Stomacul „zgomotărind” a foame, plămânul descompus de ftizie și sufletul înecat în deznădejde - iată argumentele forte ale unei Ființe pentru care noțiunea de Demnitate umană are, deja, inclus în ea izul anacronicului și al iluzoriului. (Uneori, stai și te întrebi în mod paradoxal, dacă nu cumva și acest cuvânt, Demnitate, nu este așezat cumva, întocmai ca și cinstea, dragostea și adevărul, undeva, între filele îngălbenite de vreme ale oricărui dicționar al
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
haotice și ale urbanizării turbate, se poate afirma că pe ansamblu politica economică antedecembristă a fost mai aproape de nevoile vitale ale omului de rând. A, că apăruse în acele timpuri pătura subțire a privilegiaților nomenklaturiști și cea a învârtiților cu izul specific lichelelor, că alimentele, medicamentele, curentul electric și presa erau pe sponci, iar contactele cu străinătatea practic reduse la zero! Dar, mă rog, în zilele de-acum nu s-a constituit oribila pătură a ciocoilor, mână în mână cu ticăloșii
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
pe care poeta și-l adresează, atunci când povara zilei o apasă: „Tu dăruiește dragostea-ți mereu/ Așterne pe cărări de vis iubirea/ Stăpânul tău e numai Dumnezeu/ Și-ți vei găsi în tine fericirea...” (Povață). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
experiențele pe care le asimilam cât suntem conștienți. Nu știu dacă ați văzut vreodată oameni bolnavi în spital. Aerul ușor filosofic și sofisticat din ,,pavilionul canceroșilor” nu se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
experiențele pe care le asimilam cât suntem conștienți.Nu știu dacă ați văzut vreodată oameni bolnavi în spital. Aerul ușor filosofic și sofisticat din ,,pavilionul canceroșilor” nu se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]