1,606 matches
-
-ți aminte, sunt iubita ta, m-ai iubit, te-am iubit. Mă mai cunoști tu oare? Khayyam o Înconjoară cu un braț tandru. Suspină: — Dacă am avea măcar răgazul de a ne lămuri, știu că această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față fuga unei lacrimi. Ar dori s-o ascundă, dar Djahane Îl Îmbrățișează aprig, și-a lipit chipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reprezentat Cuvântul revelat. Dar cei mai mulți dintre ei erau din ce În ce mai răzvrătiți, cu ei viața Își reintra În drepturi. Unii cutezară, Într-o bună zi, să Întrebe de ce erau siliți să-și petreacă Întreaga tinerețe În acest soi de cazarmă-mănăstire, de unde era izgonită orice bucurie. Asupra lor se abătură represaliile, atât de aspre Încât se feriră, de atunci Înainte, să mai enunțe fie și cea mai măruntă părere potrivnică. În public, se Înțelege, pentru că Întrunirile au Început să se țină În ascunzișul caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din acele ființe care străbat istoria cu voința de a-și lăsa amprenta asupra generațiilor viitoare. Sultanul Turciei Îl respectă și Îl curtează, Șahul Persiei tremură la simpla menționare a numelui său. Descendent din Mahomed, a fost, cu toate acestea, izgonit din Constantinopole pentru faptul de a fi spus, Într-o conferință publică, În prezența celor mai Înalți prelați, că meseria de filozof este la fel de indispensabilă omenirii ca și meseria de profet. Se numește Djamaledin 1. Îl cunoști? N-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
broboane, arzându-mi ochii, Udi, crede-mă, nu vreau decât să te faci bine, să trăim din nou ca înainte, asta e tot, el mă privește surprins o clipă, ca și când mi-ar cântări vorbele, apoi izbucnește deodată, vrei să fiu izgonit din casă, de aceea mă bați la cap cu medicii, te-au asigurat că mă vor interna, iar tu asta aștepți, să mă dai afară din casă și să îți aduci pe altcineva care să ți-o tragă în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte părți erau și unii mai puțin drăguți care chemau poliția și mă izgoneau de prin parcuri. Oricum nu conta. Singurul lucru pe care mi-l doream era să dorm în localități pe care nu le cunoșteam. Când rămâneam fără bani, munceam trei-patru zile și îmi câștigam banii de care aveam nevoie pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și Teofanei. Voiam să ne căsătorim că ne iubeam mult. Și-acum? S-a ales praful de planurile noastre. — N-am vrut, fiule, să iasă așa, n-am vrut, plângea Florica. — Ai s-ajungi talpa iadului. Cum ai putut să izgonești un copil de câțiva anșori din casa ta? — N-am izgonit-o. — N-ai izgonit-o dar i-ai făcut viața de nesuportat, încât a trebuit să plece. Toată durerea noastră te va ajunge cândva, mamă! ești de-o răutate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acum? S-a ales praful de planurile noastre. — N-am vrut, fiule, să iasă așa, n-am vrut, plângea Florica. — Ai s-ajungi talpa iadului. Cum ai putut să izgonești un copil de câțiva anșori din casa ta? — N-am izgonit-o. — N-ai izgonit-o dar i-ai făcut viața de nesuportat, încât a trebuit să plece. Toată durerea noastră te va ajunge cândva, mamă! ești de-o răutate rară. Nici nu-mi vine să-ți mai spun „mamă”. — Vino
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
praful de planurile noastre. — N-am vrut, fiule, să iasă așa, n-am vrut, plângea Florica. — Ai s-ajungi talpa iadului. Cum ai putut să izgonești un copil de câțiva anșori din casa ta? — N-am izgonit-o. — N-ai izgonit-o dar i-ai făcut viața de nesuportat, încât a trebuit să plece. Toată durerea noastră te va ajunge cândva, mamă! ești de-o răutate rară. Nici nu-mi vine să-ți mai spun „mamă”. — Vino încoace, Alexandre, l-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un amănunt pe fotografia Nadinei, care, din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
multe nenorociri... Sosiră în Amara pe la amiazi. Când să intre la conac, întîlniră tocmai pe învățătorul Dragoș, palid și foarte emoționat, care venea spre ei. Salută și vorbi cu glas înecat: ― Pornisem la domnul Miron, cu toate că mă expuneam să fiu izgonit, dar eram obligat să încerc chiar imposibilul ca să opresc ceea ce se... Fiindcă am avut norocul să vă întîlnesc pe dumneavoastră, coane Grigoriță, vă rog să mă ascultați și să.... Îi spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de țărani, cum au venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o privea. Trupul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i spuse că pe Mimi a surprins-o zilele trecute soțul ei ieșind din apartamentul unui admirator mai vechi al ei și acum se află tocmai în discuțiile despărțirii, Vasile fiind hotărât să n-o ierte și s-o izgonească din casă, dacă nu pleacă ea de bunăvoie. În două zile Titu își găsi o odaie mai bună, cu același preț, în strada Imprimeriei, aproape de redacție și mai în centru. Soții Gavrilaș, care aveau neînțelegeri cu niște chiriași, și erau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o căciulă uriașă dată pe ceafă. Că doar n-au să ne bată pe toți! ― Taci, Gavrilă, nu fi copil! zise repede Ignat Cercel. Nu ne-am dus deunăzi mai tot satul pentru don' Nică și nu ne-a izgonit boierul Miron ca pe niște cîini? ― Apoi dacă ne-om tot lăsa ca atunci, vezi bine că ne-or alunga! făcu gros și ursuz Trifon Guju. ― De ce să ne lăsăm?... Să nu ne lăsăm!... Că nu suntem cîini! izbucniră de-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a întîmplat și într-alt județ și s-au liniștit creștinii și s-au apucat de lucru. Alături însă alții vorbeau domol despre ce-au făcut oamenii în Teleorman, cum s-au sculat cu mic, cu mare, cum au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpâni pe toate. ― Altfel de oameni sunt pe acolo, mormăi un glas amărât. Nu ca noi! Acolo oamenii au și pământ și nici nu-s flămânzi și nevoiași ca pe aici! ― Apoi norocul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
importanță. Că Jenică s-a despărțit de doamna Alexandrescu a treia zi după ce s-a mutat Titu, că nu i-a cerut el să îndepărteze pe Titu, ci doamna Alexandrescu a vrut să-i rămâie camera, pentru că pe Mimi a izgonit-o definitiv bărbatul ei, că doamna Alexandrescu a căutat să facă scandal, că a venit la ei și s-a certat cu toți foarte urât, chiar Tanței i-a strigat în gura mare că s-a tăvălit cu chiriașul ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se umflau. Astfel se povestea că au fost jugăniți amândoi grecii, și bătrânul, și feciorul, că pe grecoaică a omorît-o cu securea un om din Gliganu și că avocatului din București i-au tăiat limba țăranii și apoi I-au izgonit din sat, desculț și numai în izmene. La Lespezi toți bărbații și-au bătut joc întîi de cucoana cea frumoasă, pe urmă Toader Strîmbu i-a sucit gâtul ca unui pui de găină și a azvîrlit-o în foc, iar Pavel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împărțeala pământurilor, ba sunt unii care se pregătesc să se ducă până la București, să mântuiască pe vodă din prinsoarea boierilor, că numai boierii nu-l lasă deloc pe vodă să trimită porunci oamenilor precum că bine au făcut de au izgonit pe boieri și să nu întîrzie deloc de-a face împărțeală dreaptă sărăcimii din toate moșiile. Țăranii erau obișnuiți cu proorocirile nebunului și-l luară mai mult în râs. Unii, glumeți, îl întrebară cum de n-a avut norocul să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tovărășia noului prefect. Îl și rugă îndată să-i mijlocească o întrevedere cu prefectul, căruia voia să-i ceară un detașament de soldați, dacă se poate și tunuri, ca să-și recucerească averea și să pedepsească pe bandiții care I-au izgonit și I-au prădat. Apoi, după ce își zugrăvi în toate amănuntele suferințele fără margini, spuse lui Grigore, fără nici un înconjur, că pe aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani, adăugând totuși că el nu crede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toată nădejdea. Dumnezeu și norocul lui au făcut ca tocmai Tănăsescu să fie însărcinat cu conducerea detașamentului mixt, vechiul camarad în familia căruia se adăposteau azi fetele de frica țăranilor și unde s-a retras și dânsul când a fost izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. Administratorul de plasă îi comunică toate informațiile ce le avea asupra situației din comunele răsculate. Nu erau deloc îmbucurătoare, mai ales că prevedeau o rezistență dârză
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luam eu toții la opt dimineața. Puteam sta deci neturburați de vorbă două ceasuri. În noaptea aceea am adormit greu, cu febră și visuri atroce; mi se părea c-o pierd pe Maitreyi, că un înger cu barbă albă mă izgonește din casa aceasta, că Sen mă privește absent de pe terasă. Mă deșteptam mereu, cutremurat, cu fruntea rece și umedă. Parcă săvârșisem un mare păcat. Am găsit-o pe Maitreyi la birou, într-o sari albă, cu un șal cenușiu pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
depășise pentru mine orice frumusețe și participa acum la miracol. Și-a înlănțuit ea singură brațele de umerii mei, implorîndu-mă să mă ridic, fără o vorbă (căci tremura toată, și imensa bucurie care o adusese în odaia mea nu putea izgoni totuși spaima ceasului acela). S-a apropiat de pat cu pași mici și moi, și întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în brațe, dar s-a împotrivit și s-a culcat ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o continuare a ei. La Maitreyi m-am gândit îmbrățișînd acel trup bălan și robust de evreică finlandeză; pe Maitreyi o căutam în sărutare, de ea voiam să mă dezbar, pe ea voiam s-o uit. O căutam și o izgoneam. Cerșeam un singur amănunt care să mi-o amintească; si în același timp știam că m-ar fi zguduit și m-ar fi dezgustat să-l aflu, undeva, de-a lungul trupului ăsta alb, peste care dragostea trecuse fără să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a înlătura negura, de a izgoni bezna spre a reîntâlni diversitatea cromatică a lumii. În mișcarea agonică a brațelor, orbul își construiește propriul său drum pe care pășește copleșit de propria-i povară existențială. Întâlnindu-și însoțitorul, el este pătruns de liniștea ancorării în ținutul insular
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui tînăr plin de calități Îi fîlfîie pletele În timp ce privește cețurile aurii ale orizontului și le ascultă muzica stranie. Somnul i-a fost izgonit de un val neașteptat de adrenalină. MÎine Înseamnă acest pește strălucitor care-i alunecă din mîini și cade Într-un ocean necunoscut, mîine Înseamnă un neastîmpăr dus În pragul nebuniei, chiar dacă, de fapt, mîine se găsește Într-un Balkan Express
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzută de aici, apare ca un loc de plăceri exotice și primejdioase. La un moment dat, chiar și televiziunea era privită cu neîncredere la noi, și unii dintre „cetățenii de răspundere“ și-au făcut un titlu de glorie din a izgoni din casele lor asemenea aparate de corupție. Avem o puternică și îndelungată tradiție în puritanism, drept care, chiar și acum, numărul cârciumilor din Ennistone este foarte redus. Un „Bar cu vinuri austriece“ care s-a deschis de curând pe Strada Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]