1,683 matches
-
cunoșteau de-acum, a desfăcut, stângaci, șnururile sacului lui Gaston, în prezența lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se pricepea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
colo-colo într-o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat mai mult, învârtind în continuare discul, și atunci femeia din film și-a dat jos jacheta, apoi fusta, rămânând numai în bluză și jupon și pantofi cu toc înalt, dar pesemne că-i era tot cald, pentru că-și făcea vânt în continuare cu ziarul, și atunci și-a dat jos și bluza, dar tot cald îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de răspuns, ea ridicase receptorul și i-l Întinsese. - De Îndată ce procurorul mă va readuce În echipa anchetei. Nu făcuse nici o mișcare ca să apuce aparatul, iar ea, cu un gest sec, Îl pusese la loc pe soclu Înainte de a-și lua jacheta. Se Îndreptase apoi spre ușă. - Nu ți se pare ciudat că nepotul dumitale presară În urma lui atîtea lucruri, ca Tom Degețel? Dacă ar fi vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu să tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mai face pe viteaza! N-avem vreme de pierdut. Ai venit singură la far să afli ce știu despre familia dumitale, da sau nu? Tăcerea Mariei fu un răspuns suficient de limpede pentru el. Se Întoarse ca să ia o jachetă de piele pe care o puse, nu fără delicatețe, pe umerii tinerei femei ale cărei veșminte erau ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan? Se Întrerupse brusc, căci motorul vasului Începuse să emită icnete și se opri. - Ce se Întîmplă? Întrebă Marie. - Nu știu, nu te mișca, mă duc să văd. Dispăru rapid În cockpit. Marie Începu să tremure și strînse mai bine jacheta În jurul ei, cercetă iute puntea vedetei și, după ce aruncă o privire spre careu, se Încumetă să ridice colțul unei prelate În căutarea unui obiect care i-ar putea servi drept armă. GÎndea cu toată viteza. Cel mai simplu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un efort să zîmbească, Își luă jacheta și se Îndreptă spre ușă. - Pe mîine... Lucas dădu simplu din cap, reprimîndu-și sentimentul de frustrare; Îi respecta nevoia de singurătate, oboseala morală, dar și fizică. Pentru el se dovedea a fi o anchetă dificilă, dar pentru Marie era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e În ordine? - Am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar Trish un costum alb de mătase cu ape, și cel mai mare corsaj de trandafiri artificiali roșii pe care l-am văzut în viața mea. Și pare să fi avut o mică dificultate în a se încheia la nasturii jachetei. În cele din urmă reușește să bage ultimul nasture în gaură și se dă înapoi pentru a se privi în oglindă, gâfâind ușor. Acum pare că nu-și mai poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da, foarte frumos, zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o închipui instantaneu stând la biroul ei de lemn pal, în jacheta grena pe care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tava cu mini-tarte și încep să le împart pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
linia de plutire. Poate că am să încetez să mă mai simt ca într-un vis urât. Înghesuit în colțul din fața mea se află cameramanul care face documentarul pentru știri, împreună cu producătorul lui, Dominic, un tip cu ochelari trendy și jachetă denim. Simt obiectivul camerei fixat asupra mea, urmărindu-mi fiece mișcare, apropiindu-se și depărtându-se, prinzându-mi fiecare expresie. E tot ce-mi lipsea în momentul ăsta. — Așadar, avocata Samantha Sweeting părăsește satul în care a fost cunoscută exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tu ? Mă privește. OK, am să Încerc. Oftează adînc și pornim iar pe trotuar. — Singurul lucru bun În weekendul ăsta, adaugă În clipa În care ajungem la colț, e că mi-am terminat bluza. Ce părere ai ? Își scoate mîndră jacheta și se Învîrte, iar eu mă uit la ea preț de cîteva clipe, neștiind ce să zic. Nu e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu-i așa ? Îmi zîmbește fericită. Și am făcut-o atît de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și place. ZÎmbește modestă și-și pune jacheta. — Dar zi de tine, adaugă În timp ce traversăm. Ai avut un weekend plăcut ? Pariez că da. Pun pariu că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinînd din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atît de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trîntesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gîndit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numele ! Trecem de alte cîteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lîngă ea, o femeie platinată, Între două vîrste, cu o jachetă aurie, Îmi surprinde privirea. — Bună ! zice. Rachel ! — Poftim ? Mă uit În jurul meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinîndu-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apropii brusc de cei care vorbesc. CÎnd ajung lîngă ușa departamentului de marketing, trag aer În piept adînc, după care intru, Încercînd să-mi iau cel mai relaxat aer de care sînt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțîndu-mi jacheta și punîndu-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încîntat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurîndu-mă din priviri. Ești OK? Da, sînt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acuma, și s-a dus ea la verificări și nu s-a mai întors. N-am mai văzut-o, vă dați seama ce tragedie a fost pe capul meu! Își suflă nasul, smiorcăindu-se. Batista o ținea pitită undeva în spatele jachetei. - Deci - continuă bătrâna, după ce-și mai reveni -, mama s-a sacrificat. Cu voia superioarei, bunînțeles, sora Josefa. Ați înțeles acum? Pe mama n-a mai văzut-o nimeni de atunci. Nici mormântul nu ni l-au mai arătat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea entuziasmată. Și o să zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu sari de pe el. Poate te prinde Hugo. O să vedem ce zice Thierry. —Ah, iar îl avem pe Thierry coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sus, da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile să se îndrepte către ea. Zâmbetul ei de satisfacție dispăru la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cum te cheamă? —Tabitha. Dar... —Mulțumesc mult de tot că mi-ai ținut locul cald, Tabitha - mi-aduc aminte că asta i-a spus Anthony Cavendish 1 dublurii sale, de care era îndrăgostit la nebunie. Ce chestie! Își dădu jos jacheta și privi în jur, considerând, în mod evident, că a scăpat de Tabitha. —E prima dată când vin aici. Se poate cumva face cafea? Fac eu pentru toată lumea, adăugă rapid. Violet se comporta ca la carte. —Fisher, dragul meu, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine la pandantiv, o piatra a lunii. —E piatra zodiei mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou. Știu că nu te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]