992 matches
-
a zis Maiorescu; prototipul iubirii sale a trăit, în carne și oase, la Ipotești, cu numele de Casandra și a murit foarte de tînără. D. Gherea n-a observat că e vorba de chipul iubitei moarte, pe care poetul o jelește ani la rînd, iar nu de o plăzmuire a imaginației sale, care la cea dintîi atingere piere, se preface în fum. Afară de aceasta, iubita de la Ipotești de-abia împlinise 18 ani cînd a murit și de aceea poetul n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce a mai rămas din trupul lui Oreste, pe care nu va renunța să-l îngroape. Urna va fi de acum înainte singurul mormânt unde ar mai putea găsi un sprijin. Electra își apără cu îndârjire dreptul de a-și jeli fratele și se revoltă când „mi se refuză un mort care îmi aparține”. Și în acea clipă, femeia care nu-și uită morții, căreia nu i-a mai rămas în chip de consolare decât îndeplinirea ritualului funerar, îl vede deodată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
păr zbârlit sprâncenele mânjite cu negreală, așa e imaginea lui Sakagami răsfrântă de-a apelor oglindă, pe valurile nopții, imaginea mea delirantă. Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și vor jeli laolaltă, împletindu-și lacrimile pe care fiecare și le va vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
există; fată; față de cei săraci; făgăduință; de fier; firav; foame; generos; generozitate; gingășie; grijuliu; homeless; iar; idee; inacceptabil; incapabil; indulgență; inexistentă; inimă bună; inimă; inocentă; inspiri; ioc; Isus; împărți; încredere; înduioșare; îndurerare; întotdeauna; a întins mîna; înțelegere; înțelepciune; jele; a jeli; jertfă; 1,6 km; lovit; lume; de mamă; mașină; mereu; mine; mită; mîna întinsă; mîntuire; moale; munte; neajutorat; nemărginită; nepăsare; neputință; om bun; om sărac; omenească; omenesc; omenire; omenos; orb; de orfan; orfani; pace; pacoste; palat; pantofi; îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
întâi, dintr-un vas cu apă sau cu vin. Timp de șase săptămâni, de la înmormântare, se face "o cărare de apă"iar, pentru "slobozirea apei", o fată trebuie să ducă apă pe la casele oamenilor 241. Mortul nu trebuie să fie jelit foarte mult deoarece "din lacrimile vărsate fără seamă se face, în cealaltă lume, un fel de lac sau baltă mare" în care mortul s-ar putea îneca 242. La trei ani de la moartea unui copil, la cinci ani de la moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-a-ngropa? / Soarele și cu luna, / Stelele pe jumătate / Și luna a treia parte. / Preuții și lăutarii / Ți-or fi munții cei mai mari. / Paltinii și căprănașii / Ți-or fi ai tăi pretenașii.../ Da pe tine cine te-a jeli? / Mioarele când or veni, / Că n-are cine le mulge, / Nici la strungă cine le duce."172 În ritualul "Marii Treceri", Soarele sfințește legăturile dintre lumea de aici și lumea de dincolo, înlănțuind răul și descătușând lucrarea binelui: "Roagă-te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atunci când moare un deținut, nu este înștiințată familia, dar se trimit acasă lucrurile importante cu care plecase. Pentru mama mea n-a mai fost nici o îndoială, n-a mai mers la ghicitoare, la plâns și l-a prohodit. L-am jelit așa cum se jelește un mort, fără însă să-l avem în sicriu și să-l ducem la cimitir. La fel s-a întâmplat și în cazul părintelui Vasile Pătrașcu. Părintele, după mai mulți ani prin diferite temnițe comuniste, a primit
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
deținut, nu este înștiințată familia, dar se trimit acasă lucrurile importante cu care plecase. Pentru mama mea n-a mai fost nici o îndoială, n-a mai mers la ghicitoare, la plâns și l-a prohodit. L-am jelit așa cum se jelește un mort, fără însă să-l avem în sicriu și să-l ducem la cimitir. La fel s-a întâmplat și în cazul părintelui Vasile Pătrașcu. Părintele, după mai mulți ani prin diferite temnițe comuniste, a primit și doi ani
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la Miorița : Foaie verde de trei flori / Ciobănaș de la miori / Un ți-a fost moartea să mori / Sus în vârful muntelui / în bătaia vântului, / La cetina bradului / Si de ce moarte ai murit/ Păsările au ciripit, / Pe mine că m-au jelit” Alte prezențe în antologie sunt : Meșterul Manole, Gruia în Tarigrad, Cicoarea, Lia ciocârlia, Fata si cucul, Alimon, Petrea Voinicul Deși îl critică pe Alecsandri pentru intervenția asupra culegerii sale, Densusianu îi recunoaște meritul de a fi dat o culegere de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
să se-audă-n cer: pune Doamne oști de îngeri să ucidă ciuma, că în Edenul trădării oamenii Tăi pier... VEAC NOU poetului N. LABIȘ ne-a prevenit poetul: luptați cu inerția. știa el căpriorul cu ochii blânzi de cer că vom jeli mâncarea, că vom mânca formule și pe planeta noastră va bântui un ger... în cazinoul vieții trișează jucătorii. gloanii din speluncă s-au îmbrăcat în frac. în constituții spelbe se joacă alba-neagra iar cine ține sceptrul mereu e-același drac
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
plâns când a murit leika. La moartea tovarășului stalin n-am avut cum să plâng, m-am născut un an mai târziu. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, am recuperat, tot am plâns, am plâns retroactiv, l-am jelit gândindu-mă ce mare om se stinsese și eu nu-l apucasem! Barem când a murit tovarășul dej, am vărsat râuri de lacrimi. Mi-amintesc precis: stăteam pe bordura străzii, lângă părculeț, cu biță, cu gelu, cu mircea, cu mitică
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă, acest cap este îmbrățișat cu delicatețe. Salomeea apare ca o soră care-și plânge fratele ucis, sau ca o femeie care-și jelește soțul sau iubitul mort. Chipul Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omuleț din lut pe care Îl Îmbracă cu haine croite pe măsura lui (..., Îl Întindeau pe o scândurică ce Închipuie coșciugul; Îl impodobeau cu busuioc, izmă și se alcătuia apoi cortegiul funerar.” Caloianul este purtat În afara satului, este bocit și jelit și Îngropat Într-un loc tainic, pentru a nu fi descoperit. Fetele strângeau apoi alimente și făceau ceea ce se cheamă „pomana mică”, la care se prăznuia. A treia zi dimineață porneau spre mormântul Caloianului, era dezgropat și-l boceau: „Caloiene
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Să se știe... Pe treptele unui veac, timpul se prelinge fugar întru întâmpinarea veșniciei. Întâmplările secolului ce s-a dus au fost scrijelite în răbojul vremii, în ochi și în inimi omenești. Cei ce au trăit, au râs și au jelit ritualic trecerea vieții cu lacrimi de sânge și dureri înăbușite. Au rămas umbrele lor pentru ca urmașii să știe. Prefigurarea conștiinței noastre istorice, românești, a prins rădăcini pe margine de pagină, pe chenare și file albe din vechile cărți bisericești, unde
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” Mihai Eminescu „Ah! Mamă tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor să jelești, N-ai mâini de fier, ca fier să frângi, N-ai mări de lacrimi, mări să plângi, Nu ești de foc, la piept să-l strângi, Să-l încălzești!” George Coșbuc „O mamă e acea persoană care poate lua locul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
largă, de obicei În cele patru comune: Subcetate, Sărmaș, Gălăuțaș și Toplița. Scoală, Mitre dragă, scoală, Că s-o făcut ziuă iară, Și să vezi cum te-am gătit, Nu te-am gătit de trăit Dar te-am găti de jelit. sau Așa-i omu dacă moare Că nimic nu-l mai doare. sau Moarte, mâncate-ar pustia Că mi-ai dus pe Nastasia Pentru un fecior: Scoală Ioane și ascultă S-auzi cucul cum mai cântă, Cum cântă cu amar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
descriere dominată de imperfect și punctuală prin evaluările realizate de Scapin și de Octave. Se dă macro-propoziția Pn3' de factură clasică: Octave (14) Intrăm într-o săliță unde găsim o bătrînă ce trăgea să moară, vegheată de o slujnică ce jelea, și de o tînără fată numai lacrimi, cea mai frumoasă, cea mai înduioșătoare din lume. Scapin (15) Aha! Aha! Octave (15) O alta ar fi arătat înspăimântătoare în starea în care se afla ea, căci nu purta drept veșmînt decât
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prestabilite, pînă în cele mai mici amănunte, atîta timp cît se poate ajunge oricînd la viață ori la moarte. De aceea intervin cu precauție zeii cei mari pentru îmbunarea lui Telepinus și, probabil, a lui Lazăr, acesta din urmă fiind jelit în alai de tinere fete. La „întoarcere” se ivesc prilejuri minunate de înveselire și, cu siguranță, de meditație: „Zeii cei mari, dar și cei mici începură să-l caute pe Telepinus. Zeul Soarelui îl trimise pe Vulturul înaripat (zicîndu-i): «Du
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mori; vreme este să sădești și vreme e să smulgi ceea ce ai sădit./ Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărîmi și vreme să zidești./ Vreme este să plîngi și vreme să rîzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești” (Ecclesiastul, 3. 1-4). Capitolul de unde provin aceste versete vechi testamentare poartă titlul Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal. Ultima parte mi se pare semnificativă pentru înțelesul antropologic. A doua normă care reglementează textele în discuție
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fertilitate, fie aspecte din viața omului. Putem conchide cu fermitate: femeile plîng în cadre organizate ritualistic. Toate marile divinități feminine ale pămîntului și ale vegetației plîng religios. Nu și bărbații. Plînge Iștar, nu și Tammuz; Isis, nu și Osiris; se jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că Hyakinthos era zeu păstor. El se întrecea adesea cu Apolo în jocuri sportive, de preferință în mînuirea lancei aruncată cu voinicie, ca în basme, în necuprinsul văzduhului. După nefericita întîmplare, Apolo a lăsat lancea și a început să-și jelească prietenul folosindu-se de lira de aur. Iată că, în această variantă, lancea și lira intră în rol în chip dramatic. Se dovedește din nou că au descendență mitică și implică în mare măsură mediul oieresc. După modelul lui Orfeu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
amîndouă, după împrejurări. Nu avem motive să ne îndoim că victima nu s-a ajutat de lance în momentul critic, lăsîndu-se prea lesne dezarmat în fața pericolului. De altfel, nu-l surprindem o clipă intimidat, descumpănit și nici nu-l auzim jelindu-se. Altă serie de texte se organizează după următorul șablon: Fluericica mea, De-a dreapta mea, Lancea la picioare. Cînd vîntul băcea, Fluera-mi zicea. Modificarea este formală, iar sensul rămîne neschimbat: se dorește ca fluierul să fie la dreapta, nu la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
călit armata, de acum e gata să se așeze la casa lui. Să treci și pe la mine în ziua nunții tale, să te văd mireasă, cum ți-a sta rochia albă și voalul pe ochi. Să nu plângi, să nu jelești, căci în ziua nunții trebuie să te veselești. Când am făcut eu nuntă cu mamă- ta, ihai Doamne, o cântat fanfara și la uncrop, de o crezut lumea că facem și botez după nuntă. Da’ ce știau oamenii. Frati-tu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai de la magi. 17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: 18. "Un țipăt s-a auzit în Rama, plîngere și bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mîngîiată, pentru că nu mai erau." 19. După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, 20. și-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]