1,432 matches
-
în organizația de bază realegerea lui Ceaușescu ca secretar general al Congresului al XIV-lea al PCR este mutat din garnizoană. [...] Ana Blandiana va lansa o formulă explicativă: «popor vegetal» (în spiritul lui Emil Cioran); unii sunt indignați, alții încuviințează, jenați. Rămânând ferm pe poziția sa, „ostilitatea față de Gorbaciov a lui Ceaușescu s-a manifestat dincolo de orice obligații protocolare, în timpul vizitei liderului sovietic în România, în mai 1987. [...] Pe scurt, a avut loc o înfruntare asupra tuturor problemelor de interes vital
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le aprindă o lumină în suflet, să-i încurajeze pe drumul spre găsirea valorilor? - Nu știu ce să-ți răspund! Într-o țară în care numai Funar și Vadim trag clopotele patriotismului, ceilalți au început să se ferească de asta, să se jeneze, să tacă. De fapt, ar trebui și eu să te întreb unde e patriotismul cetățeanului? Al parlamentarului cu mașina plină? Al polițaiului care te măsoară din ochi direct în portofel, al ministrului care negociază o privatizare? Spune-mi unde e
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pot confirma că avea o răbdare și un talent aparte de a te stimula să aprofundezi ce te învăța și să deprinzi obiceiul de a investiga și alte surse autorizate de informare! Din respect pentru prestanța sa intelectuală, studentul se jena să vină nepregătit! Păcat că asemenea altitudini - de adevărați maeștri - lipsesc astăzi (ca modele) din peisajul cultural ieșean! Vicisitudinile unei perioade revolute au cam estompat și autoritatea profesională și, nu în ultimul rând, chiar și cea morală, până și la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
diplomă de excelență acordată la căminul cultural din Valea Glodului. Un merit nu tocmai de ignorat în răspândirea scrisului literar în limba română revine românilor care locuiesc în alte țări decât în România. Și care lucru extrem de important nu se jenează să afirme că sunt români și că scriu în românește. Spre deosebire de firfiricii de la noi care nu ezită să declare că limba noastră a fost deteriorată etc. etc. Cunoașteți placa. Oricum, nu trebuie nici să supraestimăm, dar nici să subestimăm rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-mi că presa cipriotă în limba greacă ar face anumite speculații pe tema respectivă. În cadrul convorbirii, din câte îmi amintesc, am declarat: "Nu cunoaștem dacă există o acoperire oficială pentru turneul întreprins de Dinamo, motiv pentru care autoritățile cipriote par jenate de situația creată. Mai grav este că directorul tehnic a dat un amplu interviu la televiziunea cipriotă turcă, ceea ce a deranjat foarte mult. Probabil că dinamoviștii s-au lăsat păcăliți de impresar, dar aceasta nu justifică eroarea comisă. Dacă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
ani) întrun ceaun cu lapte clocotit. Doctorul a făcut tot ce i-a stat în putință săl salveze pe acest copil, văr bun al meu, Mircea Breahnă de la Oțelești, să nu-i lase urme care să-l facă să se jeneze mai târziu. Prin comună mai umbla un felcer, asistent sau cum s-o fi numit, unul Antonescu, care era amarnică la băutură: era justițiarul popular, îndrepta lumea dintr-o seringă, sau cu praf de strănutat! Prin anii 1954-1955, venea prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moruzi încetă să mai vină la mama. Câțiva ani în urmă o întâlnii la doamna general Manu la vizită. Noi nu vorbisem de această purtare în lume, le evitam când eram numeroși, vorbeam generalități, când cercul era restrâns, ca să nu jenăm pe stăpâna casei. Tot astfel făcui și acum, dar dânsa, deodată, întorcându-se către d-na Manu, îi ceru voie să-mi vor bească singură și îmi exprimă părerea ei de rău de a nu ne mai vedea. Eram înmărmurită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zise cu voce tare: „Nu numai că m-ai deranja, dar te rog chiar azi să nu pleci diseară, ci acum la 2, cu trenul invitaților, căci aici rămân Duca, Fotino și Săveanu până diseară la nouă și m-ai jena, având de vorbă cu ei“. Abia putui să mă stăpânesc pentru a-i răspunde: „Nu pentru a asista la convorbirea ta cu acești domni aș fi rămas, ci pentru a petrece ziua de mâine aici și pentru a regula florile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se produce apoziție osoasă, desmodontiul regasind lărgimea normală, dintele putânduse stabiliza 3. Mobilitatea crescută, os alveolar cu înălțime redusă spațiu desmodontal lărgime normală Contenția poate fi evitată, cu condiția ca ocluzia să fie stabilă și când gradul de mobilitate nu jenează nici funcția nici confortul pacientului Se indică contenția când mobilitatea unui dinte/grup de dinți perturbă funcția și/sau confortul masticator. 4. Mobilitate progresivă a unui dinte care rezultă din creșterea gradata a lărgimii spațiului desmodontal, os alveolar înălțime redusă
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
Strîng din umeri ca un fel de scuză că am îndrăznit să cer mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru o secundă ochii blondului cu figură blajină: pare jenat de explozia colegului său. Drăcia dracului! exclamă cel scund, cu maxilarele proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nici grasă, nici slabă. Cum e mai rău! Rochia mea e de o lungime nici prea-prea, nici foarte-foarte, e evazată, are mâneci largi strân se cu elastic la încheietură (un elastic destul de incomod) și decolteul potrivit. Ciorapii de mătase mă jenează, cred că i-am răsucit aiurea în sus, pe pulpe - mult mai bine e cu ciorapii albi trei sferturi, din bumbac, pe care îi port de obicei! Pantofii negri, cu toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mulțumească acele răspunsuri, căci nu vorbesc în gând decât eu cu mine. Eu cu mine. Ciudat! Această despărțire a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încît ea, jenată de - atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei, apoi se îngroșă plastic din părete afară, astfel încît sări din cadru jos și mă salută surâzând, ridicîndu-și căciula din cap. - Sara
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
auză nimeni, căci nimeni nu știe. El intră în sala de bal. Cântece, vuiet, danț... dar mai ciudat i se părea că orice femeie îi zâmbea, ba-l lovea peste obraz cu evantaliul, chiar fetele cele mai rușinoase nu se jenau de loc de el. Dacă una ajunsese până a-l ruga să-i încheie calțaveta, și cu toate acestea, deși era cea mai veselă, era însă foarte de treabă. Când muzica reîncepu, el o acompanie cu glasul, mai întîi încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acea dispozițiune respectuoasă care o inspiră așteptarea unui personagiu însemnat, ușa se deschise în amândouă lăturile și domnul Consul intră încărcat cu toată splendoarea decorațiunilor sale. Doamna de casă îl primi. El se-ndreptă spre jucători. - Mă rog nu vă jenați, zise franțuzește, și-ncepu apoi a ferici damele cu complimentele sale și pe cavaleri cu poantata sa conversațiune, care pe vremea aceea devenise o modă. Omul rămas nemișcat în tot intervalul acesta era numai Iorgu. De momentul acesta se folosi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
contact cu vun om tânăr de care se lipise ideile Apusului, el se simțea lovit de o lume cu totul nouă în toate ale ei, o lume nu mai bună, nu mai frumoasă, dar cu totului alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înotase în valuri de nămol care i se păreau fără sfârșit, ajunsese aici. Dar de unde exact venise nu știa să spună. - Cum te chemă? - Nu am încă un nume, răspunsese copilul negru, ținându-și mereu buzele neclintite. I se păruse jenat că nu știe cum îl chemă, așa că Zogru schimbase vorba: - Nu cumva ai trecut pe lângă biserica aia? - Glumești! Nici nu pot să ies din apă. Întâlnirea cu Omul Negru îi deschisese pofta de investigații. Știa acum că vine dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să râdă că se regula cu o femeie a cărei față nici nu-i venea în minte, cum stătea cu fruntea în părul ei, risipit pe pernă. Și apoi s-a înmuiat cu totul, știa că nu trebuie să se jeneze, nu avea decât să-i spună, lasă, ai răbdare că o luăm imediat de la-nceput, dar n-a fost nevoie să spună nimic, ea nu părea impresionată de rapiditatea întâlnirii, și-a umplut un pahar de bere și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochii pe măsură ce le povestea, încât ea însăși credea că e din nou curată și neatinsă de mâna lui Greață. Dar în septembrie părinții au plecat și Giulia s-a întors în Crângași. Tanti-Alina o privea dușmănos, iar verii ei erau jenați, ca și cum ar fi fost bolnavă; mai mult, Alina îi și spusese: - Eu cred că ești și însărcinată la cât a pompat țiganul ăla la tine! Viki, băiatul cel mare al Alinei, era student la Veterinară. Giulia se uita la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de necesitate. Din Giulia totul arăta altfel. S-a destins în sângele cald și s-a pus la curent cu sentimentele ei, uimit cât de departe se afla imaginea pe care și-o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau luciditate și acceptare. Toate contactele ei erau simple utilități. Părinții erau sprijinitorii financiari, pe care trebuia să-i determine să se simtă mulțumiți că și-au făcut datoria, iar restul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părul rar, seboreic și sur de dedesubt. Buzele strânse, bărbia cu dâre de salivă, ochii îngustați și zvâcnetul sacadat al fălcilor completau imaginea nu tocmai exemplară pentru un cadru universitar. Cei doi o priviră blocați. Domnul Cuzbășan preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său de alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În seara asta, să simt o greutate În stomac, dureri sau, mai curînd, o apăsare În piept, În abdomen. Mă simt greoi, obosit. — N-ai vrea să te consult? Soția lui și doamna Pardon probabil că ghiciseră, și asta Îl jena pe Maigret. Avea oroare de tot ce era legat mai mult sau mai puțin de boală. Scoțîndu-și cravata, haina, cămașa și flanelul de corp, Își amintea de una dintre ideile lui de adolescent. „Nu vreau să trăiesc, spunea el atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sufragerie sau În salon. — Ascultă-mă cu atenție. Nu ești bolnav și te bucuri de o sănătate excepțională, avînd În vedere vîrsta și activitatea. Asta să-ți intre bine În cap o dată pentru totdeauna. Nu mai da importanță cînd te jenează ceva ici și colo sau unor dureri vagi, și nu Începe să urci scările cu precauție. — De unde știi? — Dar tu de unde știi, cînd interoghezi un suspect? ZÎmbiră amîndoi. — SÎntem la sfîrșitul lui iunie. La Paris e caniculă. Așa că vei pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca Aidan să nu se lase pur și simplu iubit de ea. Spera că și el încerca aceleași sentimente. Când era cu el, nu avea îndoieli. De-abia-și mai putea lua mâinile de pe ea, și nu se simțea câtuși de puțin jenată de talia ei ușor pufoasă sau de posteriorul ei nițel cam lăsat. Cu toate acestea, lucrurile nu se reduceau doar la sex. De fapt, totul conta. Inclusiv faptul că era mândru de capacitățile ei și că nu o făcea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de-abia dacă mai putea să-și ascundă un zâmbet de mulțumire. Am fost umilită. Dar și el a fost. Închise ochii și își aminti seara aceea. Ieșise din clădire și plecase acasă exact așa cum îi ceruse el, rușinată și jenată de scena pe care tocmai o făcuse și întrebându-se ce naiba era cu ea. Fusese întotdeauna o persoană rațională, însă acum pur și simplu nu reușea să raționeze. Stând singură în apartamentul ei se întreba cum de nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]