858 matches
-
bine: atunci sau acum? În drumul meu zilnic dinspre dormitor spre baie (cu oprirea programată la geam, ca într-o stație obligatorie de autobuz), constatam fel de fel de lucruri, fleacuri pe care fiecare dintre noi le observă tăcut și jenat: unghiile de la picioare creșteau și se îngălbeneau, frigiderul de pe hol cam mirosea, faianța se prăfuia. În plus, mă lăsa și memoria. „Înainte“ era un cuvânt frecvent, îl auzeam zilnic pe stradă sau la televizor, iar dacă nu îl auzeam, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu era câtuși de puțin jenată, dimpotrivă, părea chiar bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se pregătise din timp și nu aștepta decât să fie solicitată, păși spre mijlocul terasei și se opri în dreptul prințului, care continua să stea în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un stadiu destul de acut. S-ar fi părut că nu i-au rămas de trăit mai mult de două-trei săptămâni. Era foarte obosit și de aceea se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând, ceilalți vizitatori părură întrucâtva jenați și chiar intimidați; totuși se uitau în jur plini de importanță, fiindu-le probabil teamă ca nu cumva să-și piardă demnitatea, ceea ce, într-un chip bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate nimicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această gazetă, i-o pusese chiar sub ochi, arătându-i coloana încercuită. Ceea ce apucase să citească o uluise și o tulburase îngrozitor pe Lizaveta Prokofievna. — Cred că, totuși, ar fi mai bine să nu citesc cu voce tare, murmură prințul, jenat, aș citi mai pe urmă... singur. — Atunci citește tu, chiar acum, cu voce tare! Cu voce tare! i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Kolea, smulgând nerăbdătoare din mâinile prințului revista pe care acesta de-abia apucase s-o atingă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a întâmplat ceva neobișnuit, care a distrus totul dintr-odată și că el ar fi vinovatul principal, fie numai și pentru că a citit cu voce tare toate acestea. Dar și ceilalți, se pare, aveau un sentiment asemănător. Domnișoarele erau foarte jenate și se simțeau penibil. Lizaveta Prokofievna de-abia își stăpânea furia și, poate, regreta amarnic că s-a amestecat în această tărășenie; acum tăcea. Prințului i se întâmpla ceea ce adeseori li se întâmplă oamenilor prea timizi: atât de mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unul lângă altul. Probabil, Lebedev avea ceaiul pregătit pentru el, întrucât apăru repede. Bătu ora unsprezece. Xtc "X" Ippolit își umezi buzele în ceașca de ceai pe care i-o întinse Vera Lebedeva, o puse pe masă și deodată, parcă jenat, aproape rușinat, se uită împrejur. — Ia priviți, Lizaveta Prokofievna, aceste cești, începu el să vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pe față, dar nu reușea să atingă punctul acesta important. Spre rușinea lui, prințul era atât de distrat, încât mai întâi nu auzi nimic și, când generalul se opri în fața lui cu o întrebare arzătoare, fu nevoit să recunoască, jenat, că nu înțelege nimic. Generalul ridică din umeri. Ați ajuns cu toții niște oameni ciudați, din toate punctele de vedere, începu el din nou să vorbească. Îți zic că nu înțeleg deloc ideile și îngrijorările Lizavetei Prokofievna. A apucat-o isteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
disprețuiască. De atunci, de două-trei ori când l-am întâlnit pe scară, a început deodată să-și ridice pălăria în fața mea, gest pe care nu-l făcea mai înainte, dar de-acum nu se mai oprea ca altădată și trecea, jenat, în fugă pe lângă mine. Dacă mă disprețuia, o făcea în felul lui: mă «disprețuia cu umilință». Sau pur și simplu își ridica pălăria de frică, întrucât eram fiul celei care-l împrumuta cu bani, fiindu-i mereu dator mamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nou punând mâna pe clanța ușii. Săptămâna trecută m-a consultat B-n (iar l-am pomenit aici pe B-n) și soarta mea e pecetluită. Scuzați... Iar am vrut să deschid ușa și să-l părăsesc pe doctorul meu jenat, recunoscător și strivit de rușine, dar tocmai atunci blestemata de tuse a dat iarăși peste mine. Doctorul meu a insistat să mă așez din nou ca să mă odihnesc; i se adresă soției și aceasta, fără să-și părăsească locul, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a spus lui Kolea chiar „dragă“. Kolea mult timp nu a acceptat, dar în cele din urmă nu a mai rezistat și l-a chemat pe Kostea Lebedev, care într-adevăr a intrat cu toporul în mână și era foarte jenat. Însă foarte repede au aflat că ariciul nu era al lor, ci aparținea unui al treilea băiat, Petrov, care le dăduse bani să-i cumpere de la un al patrulea băiat Istoria lui Schlosser 75, pe care acesta, având nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu o haină de blană, gazda a spus cu răceală: „Vă rog să o puneți dumneavoastră în cuier. Eu nu sînt de acord cu măcelărirea animalelor pentru a face haine de blană”. Pe bună dreptate, proprietara hainei s-a simțit jenată și ofensată, iar toți ceilalți nu au mai fost în largul lor. Gazda a decis să-și apere punctul de vedere bazat pe valori personale care nu erau neapărat împărtășite de ceilalți oameni din acel grup. Chiar și acei care
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
platou cu cîrnăciori, poți răspunde politicos: „Nu, mulțumesc, sînt vegetarian” sau „Nu, eu cred că e complet greșit să mănînci carnea unei ființe vii”. Din nou, cea de-a doua opțiune creează riscul de a face gazda să se simtă jenată sau chiar jignită. Nu uita vechea zicală: „Nu contează ce spui, important e cum spui”. O metodă bună pentru a-ți apăra punctul de vedere este să oferi cîteva alternative care să-i convină șefului. De exemplu, dacă îți cere
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
nemulțumirea și Încercarea de a găsi modalități de rezolvare a situației. Dificultatea În exprimarea emoțiilor pozitive este asociată de către Fontana (1988, 294) cu căldura socială. Conform opiniei autorului, căldura socială ia forma afecțiunii, a simpatiei sau a Împărtășirii bucuriei. Modul jenat În care adulții răspund uneori la astfel de expresii Îi convinge pe copii să-și ascundă sentimentele de căldură și deschidere, reducându-le spontaneitatea, ei evitând să arate atracția față de cineva, evitând să exprime regretul sau copasiunea. Pentru a contracara
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
supunere dacă a fost abordată treptat și corect o procedură de educație În perioada În care câinele debordează zburdălnicie excesivă și dorința de a fi liber. În același timp, apar și se manifestă micile stări de furie atunci când se simte jenat și Înfruntat, exteriorizate prin zburlirea părului de pe ceafă și parțial pe partea dorsală a corpului, prin scoaterea unui mârâit intermitent din gâtlej, un rânjet sardonic prelung prin dezvelirea maxilarului superior, retragerea și Încrețirea botului etc. această manifestare la câinele-lup amintește
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
i-am uitat numele... Avea loc un concurs? O manifestație? Eram acolo cu soția și cu fetița. Lângă mine se afla chiar domnul A.C., la costum, cravată. Cineva veni lângă noi și mă întrebă așa, tam-nesam dacă sunt Codruț Constantinescu. Jenat, parcă îmi era rușine, parcă nu vroiam ca ilustrul personaj de lângă mine să afle aceasta, îi răspund încet: „Da, eu sunt...“. Atunci A.C. s-a întors către mine, scârbit, întrebându-mă încă o dată, parcă pentru a fi sigur, dacă eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de 7-8-9 ani și care, pesemne, fac o mare plăcere puștoaicelor de 11-12 ani, mult prea bucuroase în a-și arăta mugurii sexualității. Îmi e scârbă că într-o astfel de țară sunt nevoit să-mi cresc copila. Scârbit și jenat... Codruț 6 iulie 2006 Încep prin a mă referi la enervarea ta din ultima cartolină; eu aș fi puțin mai nuanțat. În marea majoritate a cazurilor net-cafe-urile din România sunt abjecte. Chiar lângă piața unde locuiesc, în București, se găsește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
financiare respective. La începutul întâlnirii domnului Corneliu Coposu cu membri ai diasporei române din Suedia, un participant a solicitat cuvântul și a întrebat: Ce caută acesta aici?", arătând cu mâna la persoana mea. Domnul Corneliu Coposu a răspuns solicitantului, vădit jenat și nervos că "ambasadorul român la Stockholm este singurul diplomat român care s-a comportat în mod corespunzător", menționând că la Paris, Madrid, Roma și în alte capitale ambasadorii români l-au desconsiderat și l-au ignorat; a cerut persoanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
m-am furișat repede afară și am sărit în primul taxi disponibil la acea oră târzie. Am mințit deci Ministrul Justiției? Nu mi-am respectat promisiunea făcută. În orice caz, ori de câte ori îmi aduc aminte de acest episod mă simt profund jenat căci, la urma urmei, nu mi-am onorat cuvântul dat. * * * Când am fost numit ministru plenipotențiar în Argentina, încă nu stăpâneam limba țării, dar în răstimpul de la numire până la plecare am apucat să iau în total vreo treizeci de ore
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lui Shimon Peres meniurile nu au fost cașer. L-am chemat deci la telefon pe șeful Serviciului de Protocol și l-am întrebat dacă s-au luat măsuri ca dejunul oferit de Mitterrand să fie cașer. Interlocutorul meu a răspuns jenat că nu, dat fiind că este vorba de o masă restrânsă. Cum însă i-am explicat că numărul de comeseni nu schimbă datele problemei, m-a întrebat ce-l sfătuiesc să facă. Pe atunci funcționa la Paris un singur restaurant
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la Sinaia, s-a îmbătat ca purcelul și am fost singură toată noaptea... Dar n-am stat nici un dans (îmi face cu ochiul), era coadă..., așa ca să știe el (iar face cu ochiul). Mergi pe terasă? mă întreabă Gioni vădit jenat. Sigur, răspund rapid. Luăm paharele și ieșim pe superba terasă cu vedere la brazii muntelui. Eu plec puțin la Raluca, s-o ajut, spune salvator Mia. Discutăm pe îndelete, politică, administrație locală, cultură și istorie. Domnul Doagă vorbește foarte calculat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca acesta este apreciat la superlativ tocmai datorită unicității lui. Tot de ce faci abuz deteriorează simțurile și percepția este mediocră. La Moțca un polițist ne oprește. Mă foiesc imediat după acte, le scot și i le întind. Acesta se scuză jenat. Nu pentru asta v-am oprit și vă rog să mă scuzați. Atunci? Puteți pleca. Trebuia să ajung la un accident. Am să opresc pe altcineva. Vă rog, urcați-vă repede. Puțin jenat, polițistul urcă, aruncînd politicos un "sărut mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și i le întind. Acesta se scuză jenat. Nu pentru asta v-am oprit și vă rog să mă scuzați. Atunci? Puteți pleca. Trebuia să ajung la un accident. Am să opresc pe altcineva. Vă rog, urcați-vă repede. Puțin jenat, polițistul urcă, aruncînd politicos un "sărut mîna doamnă". Pacea ne părăsește, vorbim tensionat. Un mort și cîțiva grav răniți. Polițistul ne părăsește și noi nu vrem să mai rămînem in mijlocul aceste cumplite nenorociri. Peisajul devine sterp, fad și sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
erau fel și fel de mărfuri. O pălărie, spun fără speranță dorința mea. Indianul, adică vînzătorul, se uită la capul meu. Îl studiază atent și apoi spune într-o spaniolă stîlcită. Ați mai avut vreodată o pălărie? Nu, răspund, oarecum jenat. Ei bine, domnul meu, acum o să aveți... Intră în chioșcul său și apare cu o pălărie. Frumoasă, colorată ca papagalii din Amazonia. Cu boruri largi, cu desene savante de prin calendarele indiene. Era o minune, o capodoperă. O așez cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cred, bani de drum, spun să mă aflu în treabă. Am eu, se repede bătrînul lup de mare. Am eu niște economii. După cîteva zile îi transmit Ioanei mesajul. Are economii? întreabă ea și ochii se aprind, strălucind. Mda, mormăi jenat. După o săptămînă îi întîlnesc în parc. Merg la braț, veseli, rîd. Ioana este afectuoasă rău de tot cu moșneguțul ei. Ne salutăm. Oare cît l-or mai ține economiile, pentru a susține armonia româno-cubaneză? întreb pe sub mustață. Orula salvează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat. Veronica scoate reportofonul și se duce la muncitor. Hai, zi-i! Omul chiar că nu înțelege nimic. Reportofonul este împins sub nasul său. Domnule, mai spune o dată ce ai vrut să spui! Omul se retrage jenat, complet aiurit și bîiguie speriat: Dar n-am vrut să spun nimic... Cum n-ai vrut? Ai început să zici "buenos días señora", nu? Am vrut să răspund la salut, atîta. Păi, mai spune o dată. Hai, spune! Cubanezul se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]