1,007 matches
-
lui Haikis care, altfel, i se plîngea că afacerile sale cu grîu mergeau prost. Autoritățile se temeau de ofertele lui de grîu ieftin, fiindcă era ovrei, dar acceptau prețuri nerușinate din partea angrosiștilor români, iar după aceea se plîngeau că tot jidanii sînt de vină, că ridică prețul la pîine. Începuse, după părerea lui, un uriaș balamuc al cererii și ofertei din cauză că mareșalul voia să-i scoată pe evrei de pe piață, dar n-avea cu cine să-i înlocuiască. Iar de cînd
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
cu cine să-i înlocuiască. Iar de cînd cu retragerea de pe frontul de Răsărit, pe cine putea salvatorul patriei să dea vina? Pe armata română, adică pe el însuși? Pe aliatul german pe care îl ridica în slăvi? Sau pe jidanii din spatele frontului? Deși era amic cu Haikis, Fănică nu credea că mareșalul, omul ordinii și al adevărului, se preta la asemenea manevre. După părerea lui, ne puteam aștepta oricînd la o contraofensivă care să-i pună pe ruși la respect
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
împrejurările în care Mircea Albulescu trebuie să facă rost de bani, în anii '50, pentru cîte-un pui de chef studențesc, îl au pe Amza Pellea în rolul "victimei": "El, Amza, era, săracul, "băiatul" care pățea mereu cîte ceva. Iar eu - "Jidanul" care făcea rost de bani." Blaga, înconjurat de studenți, și Cercul literar de la Sibiu ies din tinerețea lui Ion Besoiu, traversată, fugar, și de umbra unui Maniu elegant, "arhivat", ca imagine, pentru un rol de mai tîrziu. Și marcată definitiv
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, a declarat că susține solicitarea Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului de modificare a definiției cuvântului "jidan" din DEX, precizând că acesta este "deosebit de jignitor". "Solicitarea domnului Maximilian Katz este foarte justificată și toate argumentele stau în picioare și le susțin fără rezervă. Am trăit și eu personal momente de umilință când mi s-a spus «Măi
Cuvântul "jidan" este deosebit de jignitor şi peiorativ, afirmă Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România () [Corola-journal/Journalistic/47895_a_49220]
-
și le susțin fără rezervă. Am trăit și eu personal momente de umilință când mi s-a spus «Măi, jidane!»". Am întâlnit și situații în care termenul era folosit în mod familiar, în comunitățile din târgușoarele evreiești. Acum, însă, cuvântul «jidan» este deosebit de jignitor, peiorativ și nepotrivit pentru vremurile actuale. Cred că definiția trebuie îmbunătățită în mod evident, așa cum a cerut și domnul Katz", a spus Aurel Vainer pentru Mediafax. Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a solicitat Academiei Române să schimbe
Cuvântul "jidan" este deosebit de jignitor şi peiorativ, afirmă Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România () [Corola-journal/Journalistic/47895_a_49220]
-
Italia, lui T. Maiorescu cu o scrisoare datată septembrie 1889 (nuvela a apărut, în Convorbiri literare din august 1889). "Ce ziceți de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
opune, pare-se, legea. în fapt, se opune Piki Pogoneanu. Iar Vivi nu are nici curajul, nici interesul să treacă peste această opunere. Tot ce-mi oferă este un loc de Ťdiurnistť. Refuz, se înțelege. Eu rămîn pentru ei un jidan. Undeva, în umbră, e poate loc pentru mine. Dar a încerca să fac un pas spre locurile mai din față este o obrăznicie". Antisemitismul e înregistrat precum o umoare activă ori latentă, venită din străfunduri ancestrale, inepuizabilă. Amenințarea acesteia îi
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
minții (care nu lipsește, din păcate, aproape niciunuia dintre noi), ce anume l-o fi apucat pe acel soldat german să tragă într-un trecător ovrei, un om matur și oarecare, rămîi destul de descumpănit. L-o fi enervat faptul că jidanul făcuse rost de o pîine și, în loc să o ascundă în sacoșa de pînză, îndrăznea să o țină cu demnitate sau cu inconștiență la vedere? Era beat turtă acel militar și voia să se asigure că amețeala datorită alcoolului nu-l
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
a treia, ceea ce mi-a adus repede în gînd zicală: Ce naște din pisică, șoareci mănîncă. Văzîndu-l eu pe Cosma mergînd între ai lui prin capitala, l-am auzit zicîndu-le ălora, clar de tot: "...și să-l dăm jos pe jidan". Carevasăzică, se certaseră... Nu se mai avea bine cu simpaticul... Da^ de unde și pînă unde? Și de unde antisemitismul asta, că erau prieteni la toarta... Ori Iliescu?... Totdeauna în privirea jucăușa a acestuia, pîna să-l înțeleg bine, un zîmbet anume
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
Pînă ce un ziarist mi-a povestit că îl auzise cu urechile lui pe Miron Cosma, venit cu ai săi în București să-l răstoarne pe Petre Roman de la guvern, și care ar fi zis: "Să-l dăm jos pe jidan". Nu-mi închipuisem că un tînăr atît de chipeș și de elegant poate fi victima unei porniri anti-semite obscure. Același ziarist, însă, mai pretinde că prezidențiabilul "și-a făcut-o singur". Că proasta sa stare electorală se datorează faptului că
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
insistat asupra violenței și trivialității atacului, în registrul pamfletului (C. Stere e numit "un biet creștin, un băsărăbean, pripășit prin Iași ș...ț refugiat din Basarabia, azi salariat al jidănașilor de la Leterarul Eveniment", "acel nenorocit șce și-aț vîndut sufletul la jidani, recurgînd la falșuri numai pentru a apăra pe jidani și socialiști"), dar aproape că n-a pomenit motivul real: cel atacat, "sub pseudonimul C. Șărcăleanu înjură săptămînal pe dnii Vlahuță, dr. Ureche, Delavrancea", după ce, în anul precedent, în articolele din
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
C. Stere e numit "un biet creștin, un băsărăbean, pripășit prin Iași ș...ț refugiat din Basarabia, azi salariat al jidănașilor de la Leterarul Eveniment", "acel nenorocit șce și-aț vîndut sufletul la jidani, recurgînd la falșuri numai pentru a apăra pe jidani și socialiști"), dar aproape că n-a pomenit motivul real: cel atacat, "sub pseudonimul C. Șărcăleanu înjură săptămînal pe dnii Vlahuță, dr. Ureche, Delavrancea", după ce, în anul precedent, în articolele din "Evenimentul" și "Adevărul", "vedea ce tendinți greșite animă pe
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
exemplu, mesajele de amenințare ale lui Stelian către maiorul Scipion să cadă în gol: „Stelian i-a trimis și el vorbă - că se miră că un român de onoare, ofițer al armatei conduse de Antonescu, frecventează o cîrciumă laolaltă cu jidani ca Haikis și cu inamici ai Legiunii.”16 E, pe de altă parte, tragicomic cum istoria mare se răsfrânge asupra comunității. Cum evenimentele se succed cu o viteză ce nu are nimic în comun cu viața așezată a comunității, oamenii
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
ale ostașilor evrei morți, răniți, prisonieri, deportați și decorați în războiul pentru întregirea României“ (1925), sub semnătura Dr. W. Filderman; „Antologia literaturii evreești“ (Ed. Tarbut, 1939); „Mărturia unei generații“ (1929), de Felix Aderca; „Domnul Nae Ionescu apără pe Ebrei împotriva jidanilor“ (1933), de I. Ludo. În Raportul Comisiei Internaționale privind studierea Holocaustului în România, apărut pe site-ul Președinției României se face mențiunea: „Gala Galaction, cunoscutul scriitor, trecând într-o zi pe lângă o echipă de evrei scoși la curățatul zăpezii în
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
rupe și mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fii prost, după șase luni tot te ia. E sigur“[...] „Și vezi să nu mă faci de râs, zice. Să nu fii jidan fricos și să nu te caci în pantaloni“. „Jurnalul” (Ed. Humanitas, 1996) lui Mihail Sebastian a scos la lumină dramele provocate de legislația antisemită din perioada celui de-al doilea război mondial, provocând numeroase reacții. Iată unul din pasaje, din
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
și cununii și nici nu purta tot timpul haine preoțești, în schimb obișnuia să tragă cu pușca după ciorile de pe crucea bisericii. Mustrat pentru acest lucru de protopop, i-ar fi răspuns în notă antisemită: „D-apoi eu nu-s jidan, cinstite părinte, să mă tem de pușcă.” La 3 aprilie 1866, a luat parte la așazisa „revoluție” de la Iași, când împreună cu părintele Enăchescu, îl ascund sub un poloboc, în beciul crâșmei lui Stihi din Sfânta Vineri, pe mitropolitul Calinic, salvându
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
că „a scris cum a trăit, a trăit cum a scris”, că era coleric, „om iute din firea lui, în stare a face o nelegiuire într-un minut de mânie” și că era xenofob („Toată viața lui a urât pe jidani, greci, nemți... era împotriva tuturor străinilor”). Bojdeuca din Țicău tot aici apare întâi menționată, ca și silueta lui Creangă în „halatul cu dungi albastre”, alintându-și mâțele și primindu-și generos oaspeții. De asemenea, e menționată cauza suferinței, „epilepsie, boală
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
legionară și persecuția evreilor, vânați aproape din casă în casă. Românii, omenoși în majoritate, sunt solidari cu ei, le iau apărarea. Ca să evite orice percheziție, tatăl memorialistului scrisese pe poartă cu litere mari de-o șchioapă "Curte românească, nu sunt jidani." Dar aceștia se aflau printre numeroșii chiriași. Preotul Chirculescu din cartier a ascuns atunci sub masa din altar o întreagă familie de evrei. De asemeni, de remarcat e scena sosirii rușilor în Capitală. Pentru moment, ei au făcut impresie cu
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
fi avut loc la Cluj. O știre care putea avea un sâmbure de adevăr, dacă este să cităm un articol din ziarul clujean „Lumea și țara” din 10 martie 1935, cu titlul: „Înzestrarea noastră cu armament nu o pot face jidanii”. Auschnit („omul cu pistrui”) trebuia, în opinia publicației, înlocuit la U.D.R. cu un român. Sezonul balurilor Ziarele vremii anunțau și balurile din acea lună, desfășurate după trei luni în care se interziseseră astfel de evenimente, după atentatul din octombrie
Agenda2005-51-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284523_a_285852]
-
Prietenul lui îi răspunsese de-abia după două săptămîni. Nu avusese nimic special de făcut. Se bucurase intens că putea ieși din subterană, că pe stradă nu mai era privit într-un anume fel, suspicios-ostil, din cauza înfățișării sale suspecte de jidan și nu prea, adică de posibil agent al rușilor sau măcar de simpatizant al lor. În această din urmă privință, bănuielile din privirile celor care se uitau chiorîș la el pe stradă erau justificate. Își dorise, zilnic, în minutele și
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
ca el, care sperau că onoarea lui de militar îl va face să-i trateze onorabil. Aici Haikis era de acord cu prietenul lui. Conducătorul nu fusese mai breaz decît legionarii, doar că în loc să-i omoare cu mîna lui pe jidani, cum făcuseră ei, voia să-i facă să se sinucidă. Îi dezonora, îi sărăcea sau îi lăsa muritori de foame, în timp ce se jura că-i apără de ceea ce le făceau nemții în Germania și în țările pe care le cuceriseră
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
avut înțelegere și ajutor chiar când nu le merităm. Prima mea dragoste a fost o evreica din Arad, Bebi: era deștepta, nostima și plină de humor. Cand dorea să se despartă de rest, se trăgea de ureche, strigă «afară cu jidanii», si pleca prima. De la ea am ramas un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din Basarabia rămăsese cu frica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
avut înțelegere și ajutor chiar când nu le merităm. Prima mea dragoste a fost o evreica din Arad, Bebi: era deștepta, nostima și plină de humor. Cand dorea să se despartă de rest, se trăgea de ureche, strigă «afară cu jidanii», si pleca prima. De la ea am ramas un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din Basarabia rămăsese cu frica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
avut înțelegere și ajutor chiar când nu le merităm. Prima mea dragoste a fost o evreica din Arad, Bebi: era deștepta, nostima și plină de humor. Cand dorea să se despartă de rest, se trăgea de ureche, strigă «afară cu jidanii», si pleca prima. De la ea am ramas un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din Basarabia rămăsese cu frica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care au pregătit-o ei, au nevoie de bestii cum e Xhaferi. De mult timp pregătesc lovitura asta. „Trebuie să ne scoatem“, mormăia în fiecare dimineață Xhaferi. Mirko dădea din cap și fuma mentolate. O facem. Sunt numai tablourile unui jidan bătrân, Monsieur Gaspadin. Mirko nu vorbea aproape niciodată. Doar din când în când deschidea gura ca să râdă acru de Xhaferi. Numai el îndrăznea asta. îi spunea, dar fără să surâdă: — Măi Xhaferi, am să ți-o dau într-o zi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]