102,189 matches
-
într-un colț, dar rezistă. Ajung americanii lîngă Bagdad și în aceeași zi se dezlipește poza: ajunge la parterul gazetei de stradă. În ziua în care americanii au intrat în Bagdad și cînd ambasadorul irakian la ONU a declarat că "Jocul s-a sfîrșit" au dispărut toate pozele de la gazeta pentru trecători. În schimb au apărut a doua zi niște soldați români echipați cu veste antiglonț și înarmați zdravăn, în jurul ambasadei. În Bagdad și în alte orașe irakiene erau date jos
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
de-a reprezenta urmarea unui gen de literatură, corpul de texte teoretizante ar anticipa creația. În consecință, în climatul năzdrăvanului postmodernism, conceptul și creația și-ar putea inversa rolurile. În terminologia unui Raymond Federman, critica devine criticfiction, topos al indeterminării, jocului, iluziei, pe cînd creația e apreciată ca un teren al nașterii principiilor teoretice ( surfiction), exhibîndu-și baza doctrinară. Cu grație, lumea se întoarce cu capul în jos Dar să trecem peste momentul acrobatic și să ne întrebăm: avem a face oare
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
este o rescriere a capodoperei lui Vladimir Nabokov, Lolita. Trecerea de la gînd la faptă demonstrează că nu este vorba de întrebări retorice. Schițarea unor răspunsuri devine imperios necesară. Cred că rescrierea „în condiții românești" a capodoperelor literaturii universale este un joc provocator, dar riscant. În primul rînd, „orizontul de așteptare" ( Jauss) se mută foarte sus, comparația cu originalele ( axiologic vorbind) devine obligatorie și nu știu cîți dintre prozatorii români actuali i-ar putea face față. Este adevărat, anunțarea apriorică a modelului
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
funcția lor descriptivă, dobândind o vizualitate agresivă, adevărate scenarii compuse ca pentru o reprezentație. În același timp acest repertoriu se repetă, parțial, în mai multe din romanele și povestirile lui. Unul din aceste scenarii este cel al luminii, rolul și jocurile ei în semnificația acțiunii. Astfel, în America, atunci când personajul principal, Rossmann, merge în vizită la locuința de vară a unchiului său, lumina devine un personaj care participă la acțiune. "Un cerc restrâns de lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
Eugenia Tudor-Anton Vocea unui actor este în așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
versul cu un altar și scrierea lui cu oficierea unui ritual sunt "rătăciți" de la calea dreaptă, eretici voluntari ori păcătoși neștiutori ce trebuie readuși la matcă. E motivul pentru care Ion Mircea încalcă, uneori, grosolan marginile diferitelor poetici aflate în joc, făcând translații uimitoare prin inadecvare. Comentând un poem de Angela Marinescu, ajunge să susțină că autoarea "a descoperit existența Sensului divin al lumii noastre și că numai obstinatul ei refuz de până astăzi al acestui Sens a putut determina convulsiile
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
prin aer, albi și albaștri, cu sutele, spintecând apa... Ai fi jurat că, între timp, ei aflaseră cu cine au de a face, și, în loc s-o șteargă, mai întârziau acolo dinadins, să se joace, să se distreze. Pe urmă jocul se lărgise, partida se încălzea, iar peticul de mare devenise un fel de stadion de fotbal unde se disputa un meci între o echipă de babalâci și alta de juniori driblând ca diavolii, făcând giumbușlucuri anume pentru galeria de pe dig
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
sfârșitul ineluctabil se apropie și, împreună cu el, și regimul socialist cu care și-a fericit compatrioții. Generația mea a înregistrat cu stupoare eșecul avut de adversarii lui Castro la Plaja Giron, când președintele Kenedy n-a acceptat să arunce în joc aviația Statelor Unite spre a lichida aventura castristă, ceea ce pentru noi, tinerii de atunci, a fost o decizie eronată care ne-a descumpănit, căci sperasem că, prin lichidarea socialismului cubanez, se va destrăma întreg lagărul sovietic. Apoi a urmat criza rachetelor
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
racilele puse la zid ale literaturii burgheze, nu cred c-o putem suspecta de circumstanțială ipocrizie: "Îmi plac oamenii care știu să se joace, eu însumi pun o răbdare și o frenezie extraordinară (ce miră pe cei din jurul meu) în jocuri." Vorba lui Arghezi, alt fost burghez "botezat", "n-am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
lucrează în slujba aceleiași conspirații încearcă să-l racoleze. Un misterios domn Roberto, un senator Silaghi (despre care aflăm ulterior că nu era membru al niciunui parlament, ci senator al mișcării legionare!) și alte personaje dubioase îl atrag într-un joc de-a șoarecele și pisica, în care singurii oameni care îl pot ajuta sunt doi foști securiști, Mircea Ciobârlă și Ve. Vasile, ei înșiși vizibil intimidați de forțele oculte care au pus ochii pe eroul nostru. (De ce tocmai pe el
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
tocmai, ca să zicem așa, umilul Băsescu din faimosul său banc. De unde i se trage atunci credibilitatea lui externă, în plină criză internă? Fiindcă și cei mai pesimiști analiști în ceea ce îl privește sînt de acord că Băsescu nu depinde de jocurile parlamentare. Dar în ciuda sondajelor de opinie și a succesului său american, Băsescu a ajuns președinte al României în aceeași situație în care se afla ca primar al Capitalei, cînd era susținut numai de PD și de opinia publică. Marea deosebire
Băsescu la marele licurici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10400_a_11725]
-
și pistolul ca dracii. Andrei Pietraru, în Suflete tari îl provoacă la duel pe un prinț, adversar net superior la scrimă, dar e cît pe-aci să-l ucidă ilustrînd zicala: "Să nu te bați cu unul care nu știe jocul, că e periculos". Tatăl lui Gelu Ruscanu era cea mai bună spadă din București. Un personaj îi arată lui Gelu, cu nostalgie inexplicabilă, o cicatrice rămasă după un duel cu răposatul. Fred Vasilescu și Ladima, aflați la Techirghiol, se duelează
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
care, în carte, subzistă oricărei realități obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale. Ceea se întâmplă în roman îmi pare a rămâne undeva în umbra a ceea ce se petrece în mintea personajelor, în jocul colorat al identităților răvășite și peticite cu bucăți pestrițe de textile. Deși trebuie să recunosc că și intriga cărții este un element al atractivității, inclusiv de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
culoarea (norilor, a kimono-urilor, a obiceiurilor sau a cluburilor) înveselesc universul gri al existenței capitaliste, dacă acest gen de afirmație nu ar fi un clișeu născut chiar în sânul lumii europene. Aș putea să merg și mai departe cu acest joc și să spun că Florina Ilis scrie o literatură colorată într-un univers gri al literaturii, deși și acest "postulat" nu este decât o prejudecată a celor care continuă să deplângă starea actuală a prozei românești. Mai potrivit însă ar
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
culturalizata Europă. Citind cartea, mi-aș fi dorit să cunosc mai multe despre Japonia, să pot face o interpretare a romanului în această cheie. Mi-ar fi plăcut să interpretez în mod inițiatic sinuciderea bunicului japonez, caligramele din carte, simbolurile jocului tradițional uta karuta. Mai ales că un astfel de parcurs nipon a făcut posibilă întâlnirea dintre universul acestei cărți și caligramele expuse de Rodica Frențiu la Muzeul Literaturii Române. Recunoscându-mi însă modesta pricepere în cultura japoneză, nu aș vrea
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Aici, în iulie, timp de aproape o lună, fascinația teatrului este absolută. Nu există nici o concurență. Și asta de șaizeci de ediții... Dincolo de bani, mulți, aiuritor de mulți din perspectiva mea, dincolo de politică și politici culturale, de strategii, dincolo de miză, jocuri, accente și interese, dincolo de nume, personalități, evenimente, simpatii și antipatii, dincolo de mirajul sudului Franței, de boarea lavandei, de căldură, dincolo de tensiuni și interese locale sau naționale, un singur cuvînt este întruna pe buzele, în mințile și sufletele tuturor: TEATRU. Festivalul
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
pasiune, teatrul". Un om mai degrabă taciturn, puțin expansiv a creat unul dintre cele mai dinamice fenomene, susținut continuu de municipalitate, de avignonezi. Și nu numai. O viermuială permanentă, neobosită, animă fiecare străduță, umple pînă la refuz orice spațiu de joc, la orice oră, orice hotel, pensiune, casă de închiriat, terasă, trotuar, grădină. Rumoarea nu încetează niciodată. Am întîlnit oameni care s-au obișnuit să-și facă astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții. Ei înșiși
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
seducție, rigoare, inventivitate, ritual. "Sînt un aparat foto", spune Brook. O sumă de imagini selectate de propriul eu. Peter Brook, o conștiință. Seara, am luat naveta din fața marii poște din Avignon. Locul tradițional din care se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe rînd, dincolo de Curtea de Onoare a Papilor, axis mundi a festivalului, centru și inima lui, s-
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
viață, despre ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit de Brook, ne reamintesc, ca intermediari ai discursului lui Brook, ca teatru înseamnă plăcere, pură, dăruire, suspendarea ființei actorului în momentul jocului. Nimic ostentativ, nimic spectaculos, totul este conținut în text, în mesajul lui, în rigoarea și în forța cu care cei doi își alcătuiesc relația, povestea. "Jocul este pentru un actor ca hîrtia pentru un scriitor, este suportul pe întinsul căruia
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
discursului lui Brook, ca teatru înseamnă plăcere, pură, dăruire, suspendarea ființei actorului în momentul jocului. Nimic ostentativ, nimic spectaculos, totul este conținut în text, în mesajul lui, în rigoarea și în forța cu care cei doi își alcătuiesc relația, povestea. "Jocul este pentru un actor ca hîrtia pentru un scriitor, este suportul pe întinsul căruia se întîmplă stupidități, prostii, tot așa de bine cum se petrec lucruri foarte, foarte importante", remarcă Peter Brook. E trecut de miezul nopții. Sînt în autobuzul-navetă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Italia, Spania și Portugalia se vor găsi și lecturi pentru conaționalii noștri. Din cîte a aflat neoficial Cronicarul, preferințele șuților, tîlharilor, peștilor, traficanților și criminalilor, care pînă acum n-au pus mîna decît pe cărți de credit și cărți de joc, se îndreaptă spre volumele de basme, romanele polițiste cu șuți, tîlhari, pești, traficanți de droguri și mafioți criminali, dar și spre ediții școlare din Eminescu.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
curge mai ceva ca Donul liniștit. Toate revelațiile majore ale peliculei îți parvin capitonate. Cineastul Gore Verbinsky (mda, cel cu Pirații din Caraibe care amenință să devină noul Harry Potter și cu Avertizarea, și ea lăsată cu "sechele") face un joc subtil, asta dacă te convinge să te prinzi în el. Mai precis, dacă alți regizori încurajează sutura, Verbinsky îți ține bine implicarea în frîu și nu te lasă să abuzezi de ea. Mizanscena încurajează această manevră, arătînd de obicei aseptică
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Cristian Teodorescu Noul joc de societate prin redacții și prin lumea literară: ghici cine a mai turnat la Securitate! Cum nu mă număr printre cei care își fac veacul printre dosare la CNSAS, sînt la curent numai cu ultimele dezvăluiri din presă. Unele sînt
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
în gură. Dosarul Sebastian e doar unul din cele care, în perioada următoare, vor ieși la suprafață. Cred c-ar fi o dovadă de inteligență ca victimele să le-o ia cu o secundă înaintea celor ce continuă să controleze jocurile. Ele ar trebui să spună, în auzul tuturor, în ce context au devenit sclavii Securității și prin ce metode au fost ținuți la cheremul slujitorilor Infernului. Nu trebuie să pierdem din vedere că securiștii foloseau un întreg aparat "auxiliar", alcătuit
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]