745 matches
-
Iorga a fost noțiunea celor două clase „pozitive”, ambele opunându-se burgheziei: clasa inferioară reprezentată de țărănime și cea aristocrată, a boierilor. La fel ca Maiorescu, Iorga a criticat Constituția României din 1866. O altă viziune care corespundea cu cea "junimistă" era cea despre Revoluția Franceză — conform autorului René Girault românul era un excelent cunoscător al acestei perioade. Experiența revoluționară a fost, din punctul de vedere a lui Iorga, traumatizantă, în timp ce liberalii sau moștenitorii iacobini erau apostrofați pentru stricarea echilibrului tradițional
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Polonia,; PND-ul, fiind de părere că evreii locali sufocau clasa mijlocie românească și trebuiau să fie expulzați, folosea lozinci precum "Evreii în Palestina". Programul PND-ului a fost criticat de la bun început de Constantin Rădulescu-Motru, prietenul naționalist și pro-"junimist" al istoricului, care spunea că rațiunea economică din spatele acestor lozinci era greșit înțeleasă. Conform lui Oldson, părerea conform căreia evreii erau „vampiri” ai economiei era în întregime nefondată, chiar ipocrită: „[Iorga a fost] un moldovean complexat de sărăcia din provincie
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a bucurat de un succes extraordinar. În iunie 1885 și-a început seria articolelor și la "Voința națională", ziar condus de Alexandru D. Xenopol. La moartea lui Eminescu a publicat articolul "". A colaborat cu articole politice și literare la ziarul junimist "Constituționalul", sub semnătura "C." și cu pseudonimele "Falstaff", "Zoil", "Nastratin" și "Hans". La 8 aprilie 1885, a avut loc reprezentația comediei "", premiată la 25 ianuarie 1886, fluierată la premieră. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate și de calitatea sa de junimist și de redactor la ziarul conservator și junimist, "Timpul" (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, "O noapte furtunoasă", bine primită de Junimea și publicată în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale), a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile. După trei ani
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
în disprețul legii, conducerea politică de stat a reușit practic să își aducă biserica în subordine. "„Îndoită greșeală și prin abrogarea unei legi bune, și prin propunerea unei alegeri proaste"." Disensiunile interne din interiorul Partidului Conservator, dintre vechii conservatori și junimiști au culminat cu părăsirea de către aceștia din urmă, în frunte cu Petre P. Carp, a partidului și guvernului. Pierzând majoritatea parlamentară și refuzându-i-se de către regele Carol I dizolvarea Parlamentului, Lascăr Catargiu prezintă demisia guvernului său pe 3 octombrie
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
dus, după numai șase luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, și să-l înlocuiască cu un guvern junimist condus de Petre Carp. Lupta pentru șefia Partidului Conservator - 1900-1907 În următorii 10 ani preocuparea principală a lui Take Ionescu a fost de a câștiga șefia Partidului Conservator. Pentru atingerea acestui scop s-a folosit de toate mijloacele posibile: osanale
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
a fost un îndrumător foarte apropiat. Acesta l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească și l-a ajutat să devină redactor la revista "Convorbiri Literare" la care Samurcaș se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat studenților dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Pictorul Baltazar a expus în mod
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cu arta veche românească. A scris o serie de articole laudative la adresa artistului și a decorațiunilor pe care acesta le-a făcut. În plus, l-a introdus ca redactor la revista "Convorbiri Literare", unde el se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat tot lui Tzigara-Samurcaș, profesor care le-a insuflat studenților prin prelegerile sale de istoria artelor dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Tzigara-Samurcaș a fost de asemenea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
născut și/sau au trăit mai multe personalități ale istoriei românești: În conacul familiei Negruzzi au poposit ca oaspeți în decursul timpului domnitorii Mihail Sturdza și Alexandru Ioan Cuza, scriitorii Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Petre P. Carp, majoritatea scriitorilor junimiști și reputați actori ai Teatrului Național din Iași, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezența căruia cei doi frați, Leon și Iacob, cântau la pian și flaut. În anul 1968 s-a amplasat aici o placă de marmură ce marca 100
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
Aparte trebuie citați autori precum B. P. Hasdeu și Vasile Alecsandri, a căror activitate s-a desfășurat într-o mare perioadă de timp, implicându-se în diverse proiecte. În 1863 se înființează Junimea (și o dată cu ea spiritul și curentul cultural Junimist), societate care va schimba istoria literaturii epocii prin autori ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici. În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea a Literatorului cu autori precum Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
de la parter și etaj, plus cele două holuri, sunt prezentate principalele etape și curente literare din ultimele două secole: perioada scriitorilor Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alexandru Donici, Salonul "Daciei Literare", scriitorii pașoptiști și unioniști, momentul fondării Societății Junimea și scriitorii junimiști (Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici și alții), literatura de la "Contemporanul" și "Viața Românească", perioada Garabet Ibrăileanu, sala Masa Umbrelor, sala scriitorilor Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Alexei Mateevici, Calistrat Hogaș, perioada interbelică
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
cu Margareta Lăură Zoe Mândrea, fiica lui Nicolae și Zoe Mândrea. Nicolae Mândrea (n.1842 - d. 1910), a fost Președintele Secțiunii a II-a Înaltă Curte de Casație și Justiție, și membru al societății „Junimea” din Iași, totodată și politician junimist. Familia soției se înrudea cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
30 martie/11 aprilie) cu demisia guvernului anterior (Sturdza II), s-a produs moartea liderului conservator Lascăr Catargiu, căruia îi fusese încredințat de către rege mandatul, astfel că Partidul Conservator a fost nevoit să aleagă de urgență un nou conducător. Facțiunea junimistă a fost subreprezentată la ședința Comitetului executiv, la care au participat doar 9 din 22 de membri, astfel că Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost ales președinte, motiv de tensiuni în partid. Regele i-a încredințat acestuia conducerea guvernului, după ce o
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
Ele au dus, după numai șase luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, înlocuindu-l cu un guvern junimist condus de Petre Carp. Guvernul junimist condus de Carp nu a rezistat decât jumătate de an, regele decizând să cheme la guvernare pe liberali. La 14 februarie 1901 se formează un nou guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturdza. La
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, înlocuindu-l cu un guvern junimist condus de Petre Carp. Guvernul junimist condus de Carp nu a rezistat decât jumătate de an, regele decizând să cheme la guvernare pe liberali. La 14 februarie 1901 se formează un nou guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturdza. La 26 martie 1901, guvernul prezintă în
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
în disprețul legii, conducerea politică de stat a reușit practic să își aducă biserica în subordine. "„Îndoită greșeală și prin abrogarea unei legi bune, și prin propunerea unei alegeri proaste"." Disensiunile interne din interiorul Partidului Conservator, dintre vechii conservatori și junimiști au culminat cu părăsirea de către aceștia din urmă, în frunte cu Petre P. Carp, a partidului și guvernului. Pierzând majoritatea parlamentară și refuzându-i-se de către regele Carol I dizolvarea Parlamentului, Lascăr Catargiu prezintă demisia guvernului său pe 3 octombrie
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
dus, după numai șase luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, și să-l înlocuiască cu un guvern junimist condus de Petre Carp. În următorii 10 ani preocuparea principală a lui Take Ionescu a fost de a câștiga șefia Partidului Conservator. Pentru atingerea acestui scop s-a folosit de toate mijloacele posibile: osanale ridicate șefului partidului, renegarea propriilor convingeri
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
A fost numit profesor de estetică și de istoria artelor la Școala de arte frumoase din Iași, din juriu făcând parte Titu Maiorescu, N. Ionescu și Gheorghe Panaiteanu-Bardasare. Petru Verussi a fost membru al Junimii din anul 1870. Nicolae Gane, junimist și el, îl caracteriza astfel: A fost ales membru al Comitetului teatral al Teatrului Național din Iași în 1870, fiind activ până moartea sa (1886); succesorul său a fost Andrei Vizanti. Petru Verussi a fost ales, în 1885, deputat liberal
Petru Verussi () [Corola-website/Science/331836_a_333165]
-
starea poeziei noastre dintre 1860 și 1890 (sau 1900). Mai mult încă, editorul intervine cu adnotări dintre cele mai avizate, cu judecăți de valoare făcute în cunoștință de cauză, cu o perspectivă izvorâtă dintr-o apreciere corectă a fenomenului literar junimist. Nu am remarcat în amplele «consemnări critice» (aproape o sută de pagini) decât puține și nesemnifi¬cative asperități. Chiar limbajul criticului este colorat, nuanțat și, pe alocuri, savuros.” „Volumul [lui Eugen Lungu] nu are doar semnificația unui demers recuperator, ci
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
stabilit la Paris. Din Franța, Iacob Melik a corespondat cu liderii exilați ai , mai ales cu fracțiunea moderată, pro-otomană a revoluționarilor, dintre care Ion Ghica, Alexandru G. Golescu și Nicolae Pleșoianu i-au fost cei mai apropiați. Datorită activității sale junimiste, Ioan Melik a obținut o poziție ne-titulară ca profesor de matematică la Universitatea din Iași la data de 23 februarie 1865. La scurt timp după exilarea lui A. I. Cuza, în aprilie 1866, și înlocuirea sa cu Locotenența Domnească, a
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]