754 matches
-
T. Krug, System der theoretischen Philosophie, a tradus partea referitoare la estetică, predând după ea la Academia Mihăileană și apoi și la Facultatea de Drept din Iași. Astfel, el difuzează o sumă de idei estetice care au pregătit înțelegerea principiilor junimiste: delimitarea specificului artei, definirea frumosului ca obiect al artei și stabilirea deosebirilor dintre frumos, adevăr și bine, sublinierea însemnătății gustului în judecata estetică, precizarea categoriilor estetice ș.a.m.d. În cursurile sale de estetică, precum și în alte împrejurări, a reliefat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care a jucat un rol însemnat în viața sentimentală a mentorului junimist - Emilia Maiorescu, Clara Kremnitz, Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
calculat, ironic ori sarcastic, C. avea și o cultură temeinică. Orgolios și rigid, refuzând tranzacțiile, este obligat să renunțe la conducerea Partidului Conservator, al cărui șef a fost timp de cinci ani, după ce, înainte, fusese multă vreme ideologul grupului politic junimist. Conservator intransigent, a reprezentat în politică marea boierime română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru scurt timp, a avut rangul de ministru de Externe, iar între 1900-1901 și 1910-1912, de prim-ministru. Scurta activitate de critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
ministru. Scurta activitate de critic literar a lui C. este legată de societatea Junimea, printre ai cărei întemeietori se numără. Critica sa literară este, alături de aceea a lui T. Maiorescu, A.D. Xenopol, Șt. G. Vârgolici, M. Pompiliu, reprezentativă pentru modul junimist de a o concepe și realiza. Ea pleacă de la ideea că opera literară se definește în primul rând printr-o unitate interioară, capabilă să-i susțină independența. De aici, C. deduce caracterul „impersonal” al poeziei, care trebuie să aibă motivare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
-i susțină independența. De aici, C. deduce caracterul „impersonal” al poeziei, care trebuie să aibă motivare psihologică și să se desfășoare logic, după norme proprii. Accentul deosebit pus pe individualitatea operei de artă îl atașează și mai mult de critica junimistă, ca și afirmația că sentimentul frumosului este indiferent, în ansamblu, la condițiile sociale ori etnice. Îndreptându-și atenția exclusiv asupra operei, C. a căutat să lupte, potrivit preceptelor junimiste, împotriva „falsului talent”, în numele unui adevăr estetic, dedus din cercetarea tratatelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
individualitatea operei de artă îl atașează și mai mult de critica junimistă, ca și afirmația că sentimentul frumosului este indiferent, în ansamblu, la condițiile sociale ori etnice. Îndreptându-și atenția exclusiv asupra operei, C. a căutat să lupte, potrivit preceptelor junimiste, împotriva „falsului talent”, în numele unui adevăr estetic, dedus din cercetarea tratatelor de estetică și din lectura atentă a capodoperelor literaturii universale. În mod firesc, el a ajuns astfel la crearea unui model ideal, ținut de unic criteriu valoric. De aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
și romanele lui DumasTatăl), pe baze semibarbare. Alienarea instituțională a elitei a fost urmată de alienarea culturală, ceea ce a dus la apariția unui abis între clasele de sus și masele din România. Reacția la acest viol cultural a fost critica junimistă nemiloasă a lui Titu Maiorescu și a lui Mihai Eminescu, căreia i s-a alăturat și Iorga. Privind retrospectiv lucrurile, ne este greu să stabilim ce altceva s-ar fi putut face. Cum ar fi putut altfel Brătienii să formeze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adesea acolo pe Gherea. Gherea și-a exprimat dorința de a edita un periodic literar, "Literatura și știința", la care urma să colaboreze pe viitor și Iorga 55. Dar în ciuda contactului lui Iorga cu marxismul în anii de liceu, critica junimistă a sistemului românesc avea o influență mult mai mare asupra perspectivei sale. Junimismul s-a născut din nemulțumirea "protipendadei" boierilor moldoveni, care simțeau că joacă un rol tot mai mic în conducerea noului stat unit românesc. Acest rol diminuat era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra diferenței dintre civilizație și cultură, România rămînea, după părerea lui Rădulescu-Motru, o caricatură gigantică a Occidentului, o situație în care Politicianismul a perpetuat din interese egoiste o "pseudocultură"60. Iorga (ca și Eminescu) a fost puternic influențat de critica junimistă, cum au fost și Rădulescu-Motru și Simion Mehedinți. Dar Iorga avea unele rezerve serioase: în primul rînd insistența junimiștilor asupra separării complete a artei și politicii; în al doilea rînd, convingerea lor că nici un individ nu trebuie să renunțe la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
respins occidentalizarea incompletă și superficială de la 1848. Eminescu recunoștea numai două clase pozitive în România: boierimea și, mai presus de orice, țărănimea. Orice evoluție trebuie să se bizuie pe țărani și să fie organică. Naționalismul său este legat de gîndirea junimistă, dar el era mai puțin elitist decît cei asemenea lui Petre P. Carp. Eminescu era mai apropiat de țărani decît de boieri 64. Nu trebuie să ne surprindă faptul că el a fost descoperirea literară și protejatul personal al lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ostilitatea fățișă a celor trei puternici profesori de istorie de la București: profesorul Tocilescu, profesorul Urechia și, mai ales, cea a profesorului Maiorescu, eminentul ideolog al Societății "Junimea", care deținea o influență covîrșitoare în cadrul Universității bucureștene. Iorga era apropiat de ideile junimiste, însă conflictul dintre Maiorescu și el depășea domeniul ideologiei. În ochii lui Maiorescu, Iorga era "pupilul lui Gherea, protejatul lui Hasdeu și al lui Odobescu, acel Iorga care scrisese pentru ziarele adversarilor, un om de stînga și, cel mai rău
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gurilor Dunării a apărut tot în această perioadă 96. Scrierea lui Iorga fusese acceptată spre publicare de către Academia Română de Științe, deși nu a primit nici un ban. Au intervenit însă liberalii și Politicianismul, susținînd că " Nu trebuie să publicăm asemenea fleacuri junimiste". Alianța Iorga-Bogdan-Onciul continua deci să provoace gelozia profesională a celorlalți. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat că l-ar fi defăimat pe Mihai Viteazul și i-ar fi preamărit pe fanarioți. Iorga își dădu curînd seama că poziția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ales în privința chestiunii evreiești. În cazul lui Cuza, nu exista nici o ambiguitate sau etichetare în privința antisemitismului, acesta constituind o obsesie pentru el. Profesor de Economie politică la Universitatea din Iași, cu studii la Dresda și Bruxelles, Cuza era și el junimist. Deși exclus din partid din cauza excesivului său antisemitism, a continuat să facă parte din cercurile intelectuale ale Iașului. Iorga și Cuza au pornit la luptă umăr la umăr. Amîndoi erau intelectuali formați la Iași, foști socialiști, atei și avînd legături
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noroc că a fost (mai ales) medievist! Lucrările lui despre Evul Mediu și despre Bizanț sînt de o valoare inestimabilă; dar nu mai era nimic de făcut atunci cînd Iorga, politicianul pătimaș, se ocupa de probleme contemporane. După perioada sa junimistă, studiile sale asupra literaturii nu sînt istorii literare, ci pamflete. Conform afirmației lui Barbu Theodorescu, care era un mare admirator al lui Iorga, atunci cînd era vorba de fundalul istoric al articolelor sale sau în scrierea multor lucrări politico-istorice referitoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
român este celebra "Teorie Daco-Română". Preluînd și dezvoltînd unele descoperiri ale lui Xenopol, Iorga a susținut că geto-dacii sînt strămoșii românilor, prin căsătorii mixte contractate cu cuceritorii lor romani; argumentele sale generale stabilesc locul poporului român în cadrul culturii europene. Tendințele junimiste erau foarte pronunțate în istoriografia lui Iorga. El susținea că feudalismul nu a fost un produs organic al societății românești, care era bazată pe răzeși, fiind adaptat sub influența dezbinătoare a Ungariei, Poloniei și Bizanțului. Nu fusese nimeni altul decît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unele discordanțe ideologice dilăuntrul Partidului Conservator pentru a bloca admiterea lui Iorga ca membru al societății "Junimea", poate din meschinărie sau din motive politice și ideologice. Totuși, Iorga se apropia atît de mult de Maiorescu în multe aspecte ale criticii junimiste a acestuia, încît unii îl considerau "un Maiorescu coborît din Olimp". Conflictele personale și ideologice nu explică totul. Fără îndoială că individualismul lui Iorga și refuzul lui de a accepta autoritatea altcuiva au făcut ca adeziunea sa la partid să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost, vol. I, p. 186 54 N. Iorga, Amintiri din Italia, Giosuè Carducci, București, 1895, passim 55 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 198-199 56 Ștefan Zeletin îl considera pe Titu Maiorescu cel mai important gînditor junimist. Burghezia română și rolul ei istoric, București, 1925, p. 27 57 Cu sensul de "politichie", în care politica le aducea profituri celor care se angajau în ea 58 Vezi lucrările lui E. Lovinescu asupra Societății "Junimea" și cele ale ideologului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
SF, prizată la cenaclul Junimea și exploatată și de alți desantiști în volumele lor, îl ispitește și pe C.: un personaj-autor pe care îl cheamă Seneca produce harnic scrieri de anticipație, numite Diavolul planetei albastre, Melchior etc. Provenind din cenaclul junimist, ai cărui membri s-au exersat în producții colective (de pildă, compunerea în proză Autobuzul de Însurăței), C. publică în 1991 un roman inedit, scris la patru mâini, împreună cu comilitonul său Nicolae Iliescu, și intitulat Dodecaedru, distins cu Premiul Academiei Române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
stabilească relația hotărâtoare dintre esența operei poetului și epoca în care aceasta a fost creată. O atenție deosebită a arătat P. relației dintre public și literatură. Cauza pentru care scriitorii români nu aveau cititori el o considera a fi intransigența junimistă față de scrierile cu caracter patriotic, singurele care - după el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor român, mai ales dacă aceasta era inspirată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
fundamental pentru cunoașterea și valorificarea geniului popular românesc. „Ostașii noștri” confirmă aprecierea. În 1868, la un an după apariția revistei „Convorbiri literare”, V. Alecsandri Începe să publice pastelurile, poezii originale, stârnind un ecou deosebit. Titu Maiorescu, inițiatorul noii direcții literare Junimiste, descoperă cu satisfacție un poet cu totul nou, În articolul „Direcția nouă În poezia și proza română”, apărut În „Convorbiri literare” În ianuarie 1872, considerându-l deja poet junimist: „În fruntea mișcării (junimiste, desigur) noi e drept să punem pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deosebit. Titu Maiorescu, inițiatorul noii direcții literare Junimiste, descoperă cu satisfacție un poet cu totul nou, În articolul „Direcția nouă În poezia și proza română”, apărut În „Convorbiri literare” În ianuarie 1872, considerându-l deja poet junimist: „În fruntea mișcării (junimiste, desigur) noi e drept să punem pe V. Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare În generația trecută, poetul „Doinelor și lăcrimioarelor” , culegătorul cântecelor populare păruse a-și fi terminat chemarea literară ... Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernii grele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Alecsandri, dar pe o altă treaptă, autorul comediilor a aparținut integral teatrului, a trăit În lumea acestuia, a căutat să-i Înțeleagă menirea și să-i Îndrepte demersul pe un făgaș, putând să-l proiecteze către vocația lui universală, aspirație junimistă, legat fiind de această mișcare o bună parte din exixtența lui de creator. De altfel, după cum s-a putut observa, opera dramatică a lui Caragiale a fost creată tocmai În perioada când contactul lui cu Junimea și Titu Maiorescu a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]