1,018 matches
-
carnea-aer, îi alină opacitățile străvezii. Îi organiză viitorul-trecut, îi ascultă cuvintele-lucruri. Din vânturile karmei, din înspăimîn-tătorul bardo al tărâmului de amurg avea să se-nfiripe un copilaș. Avea să fie pentru că deja era, deja-și vedea părinții copulând ca niște lăcuste, deja vârtejul de spațiu-timp-creier-sex desena cu degetul muiat în sânge o poartă caudină, un arc de triumf. Două seturi cromozomiale aveau să fuzioneze, da și nu aveau să se cunune în poate, și apoi oul, deja trecut de bariera ființei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ieșise ceva exaltant, aproape miraculos pentru băiețel: în căsuțele lor, fluturii păreau vii. Fericit, se dusese la catedră cu ei, a doua zi, dar învățătoarea strâmbase din nas și dăduse apoi ca exemplu fluturii livizi, ce semănau mai mult a lăcuste, ai lui Pena Cornelia, premianta întîi. Mircea în-să-și pusese friza pe perete, în camera lui, lângă tabloul cu insula Ada-Kaleh, care-i plăcea atât de mult. "Republică biruitoare", cântau copiii, pufnind la giumbușlucurile celor cu steagurile, "în veci de veci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
centrul bolții, în fotosfera căruia limbi enorme de lavă se ridicau, făceau punți orbitoare și se prăbușeau lent, trimițând până jos, pe pământ, un vânt de foc ce mătura priveliștea, aprindea boabele de rouă din cupele florilor și transparentiza picioarele lăcustelor verzi ca iarba lipite de frunze. Norii-nspumați, cu contururi perfect delimi" tate, curgeau extrem de-ncet, lăsîndu-și umbrele pe pământ. Coborîră-n viroagă, cu florile multicolore până la brâu, se mîn-jiră de polen și de lichide cleioase picurând din exuberantele potire, simțiră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de indigo. Se așezară-n partea cea mai joasă a văii, între tijele florilor, care aproape ca se-nchiseră peste ei. Aici pânza susurătoare de apă nu ajungea, dar aerul era el însuși umed, verzui, iar vecinii lor indiscreți erau lăcustele lungi cât palma, cu carnea verde și aripi de iarbă aspră și ochi roșii, holbați spre nimic. Filtrată prin petalele florilor, lumina cobora spre ei purpurie, șofranie sau ca peruzeaua, vopsindu-le fețele cu stranii tatuaje. Femeia luă de pe-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colegi încă de pe vremea Imperiului. Bănuiesc că vârsta ei v-a făcut să o arătați... Să știți însă că e una dintre cele mai... - ... urâte femei pe care le-am văzut vreodată. Uită-te ce față are! Parcă e o lăcustă, lătră Oksana. Barna hohoti zgomotos. - Iarăși folosești cuvinte de pe Vechea Terra. Și chiar sunt curios cine a vorbit acum: Oksana sau Johansson? Femeia îi privi cu un zâmbet larg și apoi se depărtă câțiva pași pentru a-i cuprinde pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care le purta în urechi; observă că avea pielea aspră și atât de arsă de soare, încât aproape că l-ar fi crezut dintr-un popor oriental. După o scurtă tăcere, timp în care se auzi, asurzitor, doar sfârâitul lăcustelor, bagaudul, după ce controlase fulgerător, dintr-o ochire, dispunerea tovarășilor săi, își lăți gura, sub barba deasă și neagră, în ceea ce s-ar fi dorit un zâmbet și îl salută într-o latină ce purta accentul tărăgănat al alobrogilor: — Salve, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de luptă și se îndrepta în marș forțat către Sena. Toate căpeteniile repetau că Atila avea deja limpede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
este un element sigur de identificare); în mod obligatoriu titlu de suveran (împărat al...; rege al...; domn al...;) și denumirea țării în care a domnit. PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Ștefan cel Mare (1457-1504) ȘTEFAN CEL MARE, domn al Moldovei Ștefan Lăcustă (1538-1540) ȘTEFAN LĂCUSTĂ, domn al Moldovei Bogdan III(Bogdan cel Orb (1505-1517) BOGDAN III, domn al Moldovei Doamna Chiajna, soția lui Mircea Ciobanul, CHIAJNA, doamna domn al Țării Românești (1559-1568) Ludovic al XIV-lea al Franței (regele Soare) LUDOVIC XIV
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
sigur de identificare); în mod obligatoriu titlu de suveran (împărat al...; rege al...; domn al...;) și denumirea țării în care a domnit. PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Ștefan cel Mare (1457-1504) ȘTEFAN CEL MARE, domn al Moldovei Ștefan Lăcustă (1538-1540) ȘTEFAN LĂCUSTĂ, domn al Moldovei Bogdan III(Bogdan cel Orb (1505-1517) BOGDAN III, domn al Moldovei Doamna Chiajna, soția lui Mircea Ciobanul, CHIAJNA, doamna domn al Țării Românești (1559-1568) Ludovic al XIV-lea al Franței (regele Soare) LUDOVIC XIV, rege al (Bibliotecile
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
echivalențe În «materna» mea germană, Îmi vine să-i fac iarăși o declarație de dragoste Limbii Române: te iubesc, nu mai puțin decât Noica, dar cu totul altfel). Mă paște, zic, o Înclinație perversă, vizionară: invazia, aș zice, ca de lăcuste, a sărăciei! Toți pârliții și râioșii lumii, Înfometații În zdrențe, năvălind peste și În luxosul spațiu locativ al Berlinului. Și mă paște des, tocmai acum, pentru că lucrez zilnic la traducerea Mediteranei lui Panait Istrati și Îmi dau târcoale (te pup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl făcu să-și aducă aminte de telefonul mobil. Scormoni după obiectul ascuns adânc și-l lipi de față. —Weber. —Big Daddy. Te-am sunat să-ți urez zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia a fost deja. Grindina se transformă la loc în ploaie electrizată, destul de slabă ca să-și recapete curajul. Totuși, Weber nu porni mașina. Deci spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și conserve, sau la depozitul care aproviziona primul Shop din București, peste drum de Cinema Patria, lângă Sabena. Ai ales libertatea, libertatea deplină, fără o lețcaie În buzunar, În fața unei veri fioroase, caniculară, ca În O’Neill, țânțărind ca o lăcustă În jurul unui aparat de filmare cu arc și fără peliculă al cineclubului de pe strada Slătineanu, Înghițând prelegerile plicticoase ale unui genialoid cinematografic, care vă bagă cu pâlnia În cap funcția dramaturgică a travelingului, adică a liftului din filmul Duminică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de reală încât doare. Și nu e tocmai nefirească. Aș înțelege, dacă l-aș fi anunțat din senin că îmi doresc să ne alăturăm Societății Internaționale pentru Conștiința Krishna sau că vreau să mă mut în Burkina Fasso să studiez lăcustele, ar fi avut tot dreptul să i se pară că nu sunt rezonabilă. Dar un copil? Cel mai natural lucru din lume pentru o femeie de vârsta mea. De curiozitate, l-am întrebat mai zilele trecute, ce ai fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și toate târâtoarele și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile din pământ, dar cine lasă copiii care zac cu fierbințeală să iasă afară și să sune din clopoței ca să gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să vină tocmai de Alexie omul lui Dumnezeu - Alexa Caldu, nădejdea celor cărora li se terminaseră vreascurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu adevărat, dacă va fi asta vreodată.. Jimy nu a trecut pe acolo. Și dacă a trecut, a lăsat dâră! Lucru rău pentru el, iar pentru mine... Îmi aplec obrazul brăzdat de atâtea lovituri, cicatrici, asupra unei insecte verzi, o lăcustă, mare, uriașă, verde și iarăși mare, cu aceste picioroange care... am prins-o și mă uit la ea: în palma mea ești mică și dacă te-aș strivi, în tine aș vrea să nimicesc o întreagă pleiadă de voi, aceștia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dacă te-aș strivi, în tine aș vrea să nimicesc o întreagă pleiadă de voi, aceștia, care nu muriți niciodată sau muriți în patul vostru, cumsecade, cu lumânare! Și ce m-aș face dacă m-aș pune să adun toate lăcustele de pe lume? Aș fi nebun! Nebunii se cred împărați, idioții prin idee iar lăcustele vor să rămână în libertate! Pentru că ele sar din idee în idee iar eu, ici și colo, mai omor câte un bicisnic! Mă întorc la barul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
voi, aceștia, care nu muriți niciodată sau muriți în patul vostru, cumsecade, cu lumânare! Și ce m-aș face dacă m-aș pune să adun toate lăcustele de pe lume? Aș fi nebun! Nebunii se cred împărați, idioții prin idee iar lăcustele vor să rămână în libertate! Pentru că ele sar din idee în idee iar eu, ici și colo, mai omor câte un bicisnic! Mă întorc la barul otrepelor de seama mea. E noapte și e închis. Sparg un geam, mă strecor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
începu iar pomelnicul. - Va să zică barabule ai furat dar cartofe nu ! - Nu, întări cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
I se aude glasul ca fîșiitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire, și vin cu topoare împotriva lui, ca niște tăietori de lemne. 23. "Tăiați-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulți decît lăcustele, și nu-i poți număra!" 24. Fiica Egiptului este acoperită de rușine, și este dată în mîinile poporului de la miază-noapte. 25. Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon și Egiptul, pe dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
13. "Tu, care locuiești lîngă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfîrșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!" 14. Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta." 15. El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui. 16. De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
o dărîmătură veșnică, zice Domnul... 27. "Înălțați un steag pe pămînt! Sunați din trîmbiță printre neamuri. Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului. Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbîrlite! 28. Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cîrmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, toată țara de sub stăpînirea lor! 29. Se clatină pămîntul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
tânăr să poată lua o decize majoră, greul a căzut pe umerii Mareșalului Ion Antonescu, Șeful Guvernului, care forțat de Împrejurări urma să decidă...!! Drept urmare a actului istoric dela 23 August 1944, odată cu sosirea trupelor sovietice În București, precum invazia lăcustelor tot așa au apărut tot felul de golani, hoți de buzunare, homosexuali, țigani, bande de maidanezi, puturoși ce n-au muncit vreo dată În viața lor, bișnițari și tot felul de dubioase elemente dela periferia societății, ce În grabă au
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aproape planșele lui Aldrovandi, cele cu animalele mării, cu toate că nu era sigur că biblioteca era deschisă în timpul verii. Înainte de a se așeza la volanul mașinii sale bău un expresso la barul din stradă. Era cald, peste tot turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]