1,385 matches
-
planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug, mirosind a chimicale. Doar unul este întors puțin încoace. Poți vedea pe coperta lui un fel de rulotă de lemn, cu ușile date în lături, într-un peisaj de clădiri roșietice, cu bolți și creneluri care se pierd în perspective nesfârșite. Cred că e în amurg, dar nu prea târziu. Umbra unei fetițe care se joacă cu cercul se lungește pe macadam. Din celelalte albume
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scotea o masă cu picioare în formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea, pe marginea aleii, dar ea privea țintă înainte, cu o expresie absentă, îi crescuseră mustăți rare și fire groase înfipte în bărbie. Puțin înainte de-a depăși a cincea linie, Balena se surpă în sine. Ne-am tras în lături, înnebunite de spaimă, în câteva secunde, din femeia enormă rămăseseră numai câteva fragmente de oase înfășurate în cârpe putrede: un maxilar pământiu, un femur, câteva coaste... Și acestea se pulverizară până la a deveni o materie impalpabilă, din care nu rămase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ascundea nimic. De ce l-aș fi notat? N-am notat nici data, nici adresa. Și totuși uite că numele îmi scapă din minte. Baraj, adăugă zâmbind din nou. Lapsus. Un grup se apropiase de birou, și Adrian se dădu în lături, lăsîndu-i să vorbească cu bătrânul. Apoi întoarse capul și făcu câțiva pași, la întîmplare. De-abia acum hall-u i se dezvăluia în toată vastitatea lui, luminat în chip misterios, parcă prin tavan și volutele coloanelor, căci nu se vedeau, nicăieri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl lăsă să cadă. Căzu, cu un sunet surd, între bulgări, lângă brațul rănitului. - Dacă vă e milă de el, spuse, mai bine împușcați-l. Să nu se mai chinuie... Făcu câțiva pași spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
degete în sus și binecuvîntează-ne... Fața rănitului se luminase din nou, înmuiată de un mare zâmbet. Câinele se apropiase și-i lingea mâna încremenită pe bulgărele de pământ. - Se preface că nu înțelege, spuse Iliescu, și scuipă cu furie în lături. Zamfira intră în porumbiște și câteva clipe în urmă se întoarse cu doi coceni. - Ivan, strigă el căutîndu-i ochii, privește încoace, Ivan! adăugă așezând cocenii de-a curmezișul în formă de cruce. Privește bine și adu-ți aminte. Asta e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dat de pietriș, e semn bun, părinte, spuse. Așa a fost și în noaptea de Sfântă Mărie. Am dat întîi de pietriș. Mai trase o dată din țigare și mi-o întinse să i-o țin. Ceru târnăcopul. Mă dădui în lături, cu țigarea între degete. Mi-era rușine s-o las pe ea să cerceteze pietrișul cu târnăcopul. Ascultam cum mi se bate inima, mai tare, tot mai tare. S-au adunat și ceilalți. - Pe-aici să fie, spuse Ilaria. Așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își trecu palma pe față și scuipă în lături, cătrănit de necaz. - Spuneai că n-o să vină până aici, că urcă pe la Oglindești. Și acum o să dea puhoiul peste noi... Scuipă iar și-și ridică privirile spre cer. - Stă să ploaie, spusei. - Acum trebuie s-o îngropăm din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În dreptul bisericii îl aștepta Lixandru, cu nepoții și un grup de femei. - Ne-ați muncit ca niște robi! strigă Lixandru sprijinindu-se pe târnăcop. Ne-ați silit să ne punem și femeile la jug, ca pe vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate, duse mâna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
salonul deschis și câțiva prieteni fideli... Dacă aș fi rămas cu Ștefan toată viața, n-aș fi știut ce înseamnă plăcerea, sunt și femei care au o asemenea soartă. Sau poate, cine știe, aș fi călcat și eu pe de lături, cum fac atâtea... Dacă vorbea așa, poa’ să fi și călcat... Vezi, c-o ducea mintea la rele. Da de știut, cin’ s-o știe ? Că de-ale ei tăcea ca mormântu... Bietu bărba su, îl văzuse-n poze, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toată istoria de azi. Madam Delcă a voastră este chiar un personaj... Am cunoscut destule ca ea ! Ei, dacă le-aș descrie... Pe fața sănătos bronzată, râsul îi va fi conciliant, dar neliniștit, și ochii au să-i fugă în lături, ferindu-se s-o întâlnească. Niciun motiv special ca să-i evite privirea, nici ca să vorbească atât de repede, parcă la întâmplare, ca și când s-ar teme de întrebările pe care, în realitate, niciodată ea nu i le pune. După atâția și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unde nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de discuție și nu-i acesta momentul. Ca urmare, vă propun ca peste câteva ore... câteva zile, într-un timp mai liniștit... Ai ajuns chiar la ultima limită de rezistență a nervilor tăi sensibili ! De mult ochii îți fug în lături, neliniștiți, de mult te uiți înspre terasa cu clematite ce dă spre salonul Profesorului, acolo cel puțin ușa niciodată nu se deschide... Te uiți în toate părțile, numai la ea nu te uiți, și astfel n-ai cum să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care am dese clipe când continui a mi-o imagina, ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a situației și a oamenilor, ce se varsă și asupra mea, ca un lighean de lături pe care îl primești, trecător nevinovat, de la cine știe ce fereastră de mansardă. Sufăr, fiindu mi silă de mine cu mult mai mult decât de ceilalți, fiind totuși conștient că prin slăbiciunea mea întrețin trivialul conflict. Dovada : în ciuda hotărârii luate, când, după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fetei, așa încât Clemența nu și-a permis să lanseze invitații. Cel puțin aceasta i-a fost scuza. Eu, una, am înțeles-o și am aprobat-o, Niki, mai puțin, știi și dumneata cum sunt bărbații, nu s-ar da în lături de la un chefuleț... Așa că până vine Niki, chiar n-ai de ce să te grăbești, madam Delcă... N-avea tu grijă, că nici nu mă grăbesc ! Nici pân cap nu-mi trece să plec, c-așa mi s-a muiat picioarele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când dau cu mătura ! Ce de a mai mustețile soacrei... Ei, nu știi, c-așa se zice, că dacă lași pe de lături, alea ce lași, e barba și mustețile soacrei... Mai dă-l încolo de praf ! Mi-e tot mai greu, te rog să mă crezi, să le fac față la toate !... O casă mare, madam Delcă, și mai ales o casă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e la spital, po’ să zici c-a scăpat ! Mai grav ca ăla de conducea ? E, piază rea, cine-o fi fost ! Bărbat ! Femeie ! Piază rea !... Epilog Gelu Ce strâmtă e curtea ! Atât de strâmtă încât, dacă întind brațele în lături, cu dreapta ating gardul dinspre Reli, unsuros de parcă ar fi dat cu motorină, cu stânga - zidul de pe care curge tencuiala coșcovită. Totuși, pe alunecuș lor le-a prins bine că e așa de strâmtă : se țineau de gard, se țineau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi, care era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o pătură... au cerut ei, atunci. L-au coborât doi dintre ei din pat, în vreme ce eu, cu ceilalți câți mai eram, țineam pătura atent de cele patru colțuri. O pătură obișnuită, mirosind bineînțeles a gaz și a cărbuni și a lături... De pe pat l-au coborât cu cearșaful. Le-a fost destul de greu să-l ridice și să-l târâie, cu cearșaful verde cu tot. Așa l-au pus în pătura pe care o țineam noi de cele patru colțuri, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să spui, și n-ai crezare la nimeni... Și Reli, și Neguleasca : potolește te, făcea ! Vino-ți în fire ! Că destul te-a necăjit cât a trăit ! Păi ce știe ele ! Că bietu de el n-a călcat pe de lături o dată ! Și ce se uita lumea la noi când dansam vals amândoi, când l-am cunoscut pe Niculaie cu măciuca lui ! Nu asta, aia dintâi ! Ce-am mai dansat, ce-am mai petrecut, ce ne am mai veselit ! Și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un câine, când fusese de vârsta lui Adam, un prepelicar drăguț, cu botul pătat. Fusese călcat de o mașină și omorât chiar sub ochii lui. Îi spuse lui Adam: — Am avut odată unul... Adam înțelese și își feri privirea în lături. — Fă-te că nu vezi, îl avertiză Tom pe Brian. Vin spre noi Percy Bowcock cu doamna Osmore. — Prea târziu. Bună, Percy. Bună dimineața, doamnă Osmore. — Îmi dați voie să vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor? Domnul Bowcock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din vedere. — Cum se simte? unchiul dumitale, Bill? o întrebă pe Anthea. Mi s-a spus că arată cam prost. — O, e foarte bine. Hei, Adam, ce faci acolo, ești un copac? Adam, care-și ținea brațele larg desfăcute în lături, răspunse: — Nu, îmi usuc aripile. Brian și Adam se retraseră cu băuturile lor. Adam, care niciodată nu i se adresa lui Brian spunându-i „tăticule“, îl întrebă: — De ce apare luna uneori noaptea și alteori ziua? — Pentru că ea se învârtește în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus al pantei. Se ridicară râzând, continuând să se țină încleștați și apoi, devenind conștienți că aveau spectatori, săriră în lături, lăsându-le drumul liber. — Hello, spuse preotul, ridicând mâna, în timp ce-și continua plimbarea cu Rozanov, și trecând printre cei doi bărbați, care se retrăseseră de o parte și de alta. Bună ziua, părinte. Cei doi drumeți auziră în urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care Tom le asocia cu fata de care se va îndrăgosti odată și odată. (Chiar în acea seară el și cu Emma ajunseseră la concluzia că nici unul din ei nu fusese vreodată cu adevărat îndrăgostit.) Tom, eroul, se dă în lături, îi oferă fetei libertatea, spațiul și timpul, stăvilind în inima lui teama de a o pierde, împreună cu necesitatea dureroasă de a încerca să o rețină. O dorește, dar numai pentru totdeauna, și de aceea trebuie să se pregătească și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o mângâiase pe păr, nu dăduse mâna cu ea. Și, așa cum își amintea câteodată, când se întâmplase (rareori) să șadă alături de ea, nu numai el se ferea discret ca nu cumva s-o atingă, dar și ea se trăgea în lături. Pe măsură ce treceau anii, începuse să se întrebe cum putea continua să se comporte cu atâta fermitate într-un mod absolut opus celor ce simțea? Dacă ar fi fost mai curajos și mai inteligent, ar fi putut înfiripa relații tandre, normale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]