3,897 matches
-
când prietenia a devenit negoț în care cauți pe cineva la nevoie, dar nu ți-l mai amintești când necazul s-a dus? Dumnezeu cu voi, frați adunați în sfințenie! Adunați laolaltă de o înrudire divină, priviți adevărul prin vederea lăuntrică, curățind sufletele de îndoială, adunându-vă doar la glasul celui ce-l cheamă pe Dumnezeu. Frați întru adevăr, cercetați-vă și împărtășiți-vă taina, îndepărtați vălul, spre a vă desăvâși unul prin altul! Retrageți-vă precum ariciul care, când e
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
proteza dentară pe care o pui noaptea în pahar, mirosul gurii pe care nu-l mai poți îndepărta, genunchii care te lasă la cel mai mic efort, xantelasmele care îți acoperă pielea feței și - Doamne, mai ales, Doamne - ești ecoul lăuntric al tuturor acestor stricăciuni. Și aici se ivește cea de-a doua constatare cu putere de verdict: ce e distrugător la bătrînețe nu e atît spectacolul hoitului care te trădează, cît repulsia pe care ajungi s-o trăiești față de acest
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
-l atribuie după înzestrarea pe care o ai. Altfel spus, e setul de promisiuni pe care oamenii îl așteaptă de la tine. Și aici se petrece actul final: omul bătrîn e o ființă care, în ochii semenilor, și-a epuizat posibilitățile lăuntrice. Un cocon golit de latențe sociale, o carcasă de la care nu mai e nimic de sperat sub unghiul noutății. Iar ipocrizia lumii de azi e că, în ciuda strategiilor de menajare a bătrînilor (eufemismul „vîrstei a treia” și al „seniorilor” cărora
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
clamoros în acest discurs ce decurge în surdină, propunîndu-și a rezona nu pe scenă sau în agora ci în intimitatea unor afinități de sensibilitate. Nu adeziunea furtunoasă, similipolitică o solicită, ci vibrația unei consubstanțieri în maniera discret-rafinată a unor coincidențe lăuntrice. E ca o convorbire cu voce scăzută, într-un local cu puțină lume, între doi prieteni ce-și fac confesiuni pe care le resimt esențiale. Oricît de impozant, de ispititor pentru alte condeie, nesemnificativul e dat la o parte în favoarea
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
secvențele de molestare prin care a trecut au avut asupra-i un efect invers: în loc să-l răpună, l-au rafinat, în loc să-l abrutizeze, l-au spiritualizat. Și în loc să-l înfricoșeze, l-au înverșunat. Mărunt la trup și uriaș în fibra lăuntrică, Calciu rămîne un caz care inspiră stupoarea și încurajează ipotezele metafizice, nici o formulă psihologică neputînd explica resortul din care a fost clădit liliputanul cu ochi mari și voce blîndă. Îl zdrobeai mărunțindu-l meticulos, convins că i-ai înfrînt ultima
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
se bucura în propriul lui piept, sub modesta bluză țărănească. Marea taină, taina unității divine, posibilă numai în lumina creștinismului care dezvăluie adevărul, el nu o cunoștea. Tolstoi n-a ajuns decât până la taina „Fiului Omului din Hristos”, la taina lăuntricei solidarități și unități a creației. În schimb, el simțea și trăia această taină până la ultimele ei implicații, ca niciun altul dintre muritori, și cel puțin această viață el ne-a predicat-o prin viața și prin moartea lui. De aceea
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Tolstoi și tot așa n-am să redau nici discuțiile total lipsite de conținut care i-au urmat. Nimeni nu-l înțelegea pe celălalt. Despre orice era vorba, numai nu despre motivul pentru care marele poet și predicator al unității lăuntrice a oamenilor venise aici în această societate a „sufletelor moarte” și a științei zadarnice. În sfârșit îmi veni și mie rândul. Tolstoi mă numise în cursul conversației pe un ton curios-oficial „tânărul domn” și-mi ceru și mie părerea. Înțelesesem
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
e exemplul tipic de tom calofil care nu lasă urme în memoria cititorului, cauza stînd în neputința de a-i frapa mintea printr-o tensiune vitală. De aceea, cuvintele lui Creția au rigoare și n-au vigoare, lipsindu-le mocnirea lăuntrică. Proza lui este ca un mileu cu arabescuri dese și enumerări multe, pe care le admiri pentru finețea țesăturii, dar pe care le uiți de cum ai închis cartea. E o eseistică de gingășie și rafinament, dar fără zvîcnet și fără
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
cum să nu-l caterisească. Sunt autori care scriu impecabil, fără să te impresioneze prin nimic: le lipsește vibrația pornită dintr-o rupere de nivel existențial. Bejan scrie modest și te întoarce pe dos, fiindcă a trecut prin atîtea ruperi lăuntrice. Laic vorbind, destinul său e un exemplu de viață ratată. Creștinește vorbind, același destin e o culme de împlinire în duh jertfelnic. Concluzie? Taina aceasta nu poate fi cercetată.
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine un zîmbet perpetuu fără fluctuații faciale, genul de surîs ce pare dăltuit în faldurile fizionomiei, grație unui reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el îi știe identitatea, impresia pe care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor căruia ești întîmpinat de un val de emoție umedă
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
decât un dirijor. Sunt tentat să cred că era un veritabil magician. Sub privirea sa atentă, faptele muzicii se rostuiesc drept prelungire a unei ordini interioare ce se împlinește abia în sunetul cântului coral, drept un ecou al unui dat lăuntric. Unii au fost tentați să facă o apropiere de sunetul unei superbe viori Stradivarius. Nepotrivită comparație. Căci Marin Constantin și „Madrigal”-ul său, mă refer la sunetul cu totul aparte al formației, sunt parte a unei culturi elaborate, stabilite direct
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
intră de bună voie în coconul din care a eclozat. Adormită în Nina se află femeia, se află cealaltă personalitate pe care regizorul dorește s-o trezescă. Nu tehnica îi lipsește Ninei, ci o pasiune care să-i redea tensiunea lăuntrică, iar regizorul nu ezită să o provoace, să apeleze la metode neconvenționale pentru a stârni în Nina pulsiunile sexuale, ceea ce o opune pe Lebăda neagră Ingenuei. Stresul generat de eveniment este amplificat de presiunea suplimentară pe care o induce această
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
umanități construite în laboratorul ideologic al inginerilor de suflete nici comunismul, nici nazismul nu pot fi înțelese pe deplin. Un film precum Casa rea (2009) al lui Wojtech Smarzowski ne oferă perspectiva acestei umanități abandonate propriilor pulsiuni, consumată de mizeria lăuntrică, prăbușită în fața propriei umbre diminuate. Corupția generalizată nu reprezintă decât un ecou al corupției interioare, acolo unde niciun gest firesc nu mai poate fi ancorat deplin. Un alt film precum A fost sau n-a fost (2006) al lui Cornel
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
1956-1963, intitulat Caiet; niciuna din cele șase piese din tinerețe nu merita transcrierea...” Mulțumit deplin de textele sale poetul va deveni odată cu „trezirea la conștiința critică”, aceea care îi va spune că poezia nu se poate scrie decât din îndemn lăuntric și nu prin „exersarea voinței”. De atunci, mărturisește poetul, „am utilizat voința în alte domenii, acolo unde era justificată: în eseu, în traduceri, în proză, în fragmente memorialistice”. Atât că momentele de grație, momentele care aduc duhul poeziei sunt rare
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
de un reflex al epocii tulburate, dînd semne de epuizare a unui ciclu istoric? De o sforțare compensatoare a „originalității” cu orice preț, acompaniind extravaganțele ce se țin lanț în mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic? Greu să mă opresc la una singură din asemenea cauze, la urma urmei verosimile, ori la altele ce s-ar mai putea dibui. Prefer
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
fi acceptat ca o filozofie existențială, ca un modus vivendi? Mi-ați spus, odată, că v-ați fi dorit să aveți o viață contemplativă. Scrisul literar, evident, atunci cînd... îți reușește, devine o profesie și, concomitent, o formă de viață lăuntrică. Spre deosebire de atîtea alte ocupații omenești, nu dezvoltă reflexe condiționate, nu duce la automatisme. Există - cum să nu? - manifestări de manierism, de autopastișare, dar ele nu sunt decît umbra pe care o aruncă formula originală, măgulitoare pentru aceasta. O scriitură înnădită
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
studiu, al criticului amintit mai sus, merită citit cu atenție, pentru că decupează cu mare exactitate evoluția gândirii plastice asupra mijloacelor prin care individul este cercetat în efortul recuperării sale integrale, nu numai ca o suprafață pe care se oglindesc fenomenele lăuntrice care inspiră unicitate. În celălalt volum vom regăsi permanent trimiterile necesare spre direcțiile în care știința a plonjat către identificarea resorturilor ce par, într-un anumit fel, să-l demitizeze pe acest partener „maleabil și neproblematic”, care este corpul uman
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
ne îmbie într-acolo inspirația, dorul plutirilor semețe, nu înseamnă să reiterăm numaidecît cutare ipostaze fictive, signaletic definite, cu efecte deja încercate. Rămîne loc pentru descoperiri care să mențină prospețimea cuvenită acestor circuite de alegră empatie, ventilînd înspre ochiul nostru lăuntric flux de orizonturi perpetuu deschise. Așa ni s-au ivit, în consonanțe privilegiate, așa ne-au prins, în parada lor irezistibilă, frumuseți care nu se pot uita vreodată. ... Să le fi răzbătut cu teama că le ratăm, cum ni se
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
reținut. Și mai am o lucrare preferată, datorită frumuseții plasticii corporale a Nataliei, compoziția intitulată Cut. Este remarcabilă, între altele, păstrarea integrală a plasticității acestui corp, pe parcursul mai multor decenii, capabil să redea, în continuare, toată poezia și muzicalitatea ființei lăuntrice a acestei creatoare. Reîntâlnirile sunt de cele mai mult ori surprinzătoare, dar nu întotdeauna surpriza este una plăcută. Cu atât mai mare este bucuria când un artist pe care îl prețuiai îți dă noi prilejuri de a-i aprecia valoarea
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
spiritul ca să înțelegem actul public. Numai că spiritul e în capul oamenilor, și dacă cetatea se duce de rîpă e pentru că ceva e stricat în mintea noastră. Res publica e pînă la urmă o chestiune de positio mentis, de „dispoziție“ lăuntrică, iar cînd omul își mutilează locul, ceva nu e în regulă cu dispoziția. Pentru Vintilă Mihăilescu „dispoziție“ înseamnă presupoziții mentale, un soi de reprezentări mai mult sau mai puțin conștiente care împing gloata în direcția unor fapte, și nu în
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
ziua s-a asociat nopții, soarele și luna, în necontenită căutare, reciprocă dar zadarnică, s-au întîlnit în fine ca să-i țină cununa, iar natura întreagă, "munții mari", de strajă, pontificînd, stelele luminînd și păsările cîntînd ceremonial, consfințesc visul său lăuntric, de voievod al plaiurilor, cununat cu "o mîndră crăiasă A lumii mireasă" nenumită, dar unanim înțeleasă: Moartea. Nu cumva perspectiva morții, în loc să-l sperie și să-l înspăimînte pe cioban, l-a fascinat cu o forță de atracție oarecum vrăjitorească
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
Sorin Lavric Dan Iacob, Această lume nu e o concluzie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 164 pag. Oamenii frămîntați de sensul vieții suferă de o crasă deficiență spirituală: nu pot suporta viața decît în prezența unei perspective lăuntrice. E vorba de ochiul interior, de acel orizont de duh fără de care șirul zilelor devine o pacoste stupidă mergînd către nicăieri. Și cînd ochiul se închide, tonusul cade pînă la depresie cronică. Omul se prăbușește fiindcă nu mai are de ce
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Foarte rar, fiindcă era prima oară când îmi dădeam seama de el; foarte fericit, din cauza inexprimabilei stări de liniște sufletească în care m-a scufundat. Fenomenul acesta e cel al contopirii totale și conștiente dintre lumea din afară și cea lăuntrică, dintre vis și viață. Iată faptele: Visam că un mare și foarte important personaj tocmai sosise pe domeniul în care locuiesc acum la niște prieteni. Nu știu cu ce scop se afla aici, căci visul meu abia începea când a
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
ea nu are putere exemplară, lipsindu-i virtutea definitorie. Și atunci ei sînt figuri prea insignifiante ca să merite o biografie. Dar citind interviurile de aici constați altceva: că victimele își descoperă virtutea abia în pușcărie, închisoarea aducându-le o calificare lăuntrică pe care în viața liberă nu ar fi sperat-o. În loc ca împrejurările să se împotrivească vocației, ele o scot la lumină, victima manifestîndu- se abia acum. Numai așa poți înțelege afirmația multora că închisoarea i-a schimbat în bine
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]