801 matches
-
plasează de la general spre individual. El trebuie să relaxeze totul. El se confundă cu toate personajele (în special cele mai importante). Când ne retragem, ne uităm la acțiune. E o lume întreagă care se uită, o lume pasivă, o lume lașă, oameni care nu sunt activi în viață, o lume care nu se mai mișcă, o lume care preferă să se uite la „corasoane” decât să trăiască propriile povești. Eu îi spun „viață la second- hand”. Acești oameni se vor umfla
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu mai poate controla destinul. Totul se dezlănțuie clar. Toată lumea intră mâncând la metroul I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo unde am fost lași. Sâmbătă 9
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo unde am fost lași. Sâmbătă 9 octombrie 1999 Prima scenă - fascinație. Urmărim scena cu mama și nu știm rezultatul scenei până nu citim în jurnal (ziar). A apărut în oraș un criminal în serie și noi pe lângă problemele noastre avem și spaima legată de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a Înțelege de-abia mai târziu că eram Într-o Închisoare și mai mare. Vestea despre ce se Întâmpla la Teatrul Mic a ajuns iute la Casa Scânteii, și Consiliul Culturii și-a „reparat“ greșeala Într-o manieră perversă și lașă: spectacolul a fost oprit sub pretextul că biletele nu se vindeau, camuflând astfel, Însă cusut foarte tare cu ață albă, cenzura. Cred că plecarea mea În America a coincis cu agravarea procesului de spulberare a iluziilor de libertate În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am auzit că în Dieta poloneză s-au ridicat voci care îl mustră pe Cazimir, grăiește Stanciu: În loc să umble cu plocoane lașe și lingușeli rușinoase înaintea sultanului, mai bine ar pune mâna pe sabie și l-ar ajuta pe Ștefan, un principe atât de vestit; ceea ce ar fi de folos nu numai întregii Creștinătăți, dar mai cu seamă Poloniei, ce va avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cel care se sinucide. Acest argument, tipic burghez, ni se pare ridicol. Felul de a muri al unui Cato, al unui Hannibal și Brutus, al unui Mitridade și Seneca, actul unui Napoleon cu greu le-am putea considera ca lașe (...) Omului care suferă și pe care-l încearcă ispita sinuciderii îi putem spune doar: amintește-ți de suferința lui Christos și a martirilor. Trebuie să-ți duci crucea, ca și ei. Vei suferi mereu, dar crucea suferinței înseși îți va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doar de natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
secundă concretul fizic. Ea capătă o forță de transcendere care o face impavidă față de amenințările temporalului. Pentru ea sacrificiul e de la sine înțeles. Firește, ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am dedus din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
moment: sistemul de ecluză nu funcționează încă prea bine! Ce să-ți spun altceva decât că îmi lipsești mult și că fără „picioarele mele” îmi e greu să merg. Humorul, care e uneori aliatul meu, m-a abandonat în mod laș. Ceea ce îmi rămâne sunt numai bunele sentimente, dar, după cum spunea Gide, cu sentimente bune nu se face decât o literatură proastă. De aceea te las, pentru o clipă și pentru ca această scrisoare să-ți parvină, pentru a redeveni într-un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la mână pe toată lumea și să creeze o mocirlă atotcuprinzătoare din care să nu mai scoată nimeni capul. Uneltele lui sunt cei care au avut atribuții explicite de mocirlire, adică ceea ce numim azi poliție politică, dar și suma uriașă de lași și mediocri care au pupat mâna care sugruma demnitatea umană în fiecare seamăn. Comunismul nu avea deadline. Nici unul dintre noi nu știa în anii ’80 că mai avem un deceniu și coșmarul se termină. Pur și simplu am trăit, unii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
domnului Kiderlen Waechter 61 închiderea lui Abdul Hamid și preluarea puterii de către Tineretul turc, a fost o dovadă elocventă a acestei orbiri a Berlinului. Desigur că pentru Germania era comod să aibă în mînă un sultan pe jumătate nebun și laș, pe care îl putea manipula prin înfricoșare, după nevoile unei politici care țintea departe, dar mai trebuia prevăzută și posibilitatea detronării lui Abdul Hamid istoria predecesorilor săi era jalonată de strangulări cu lațul și alte morți sîngeroase și, în consecință
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
le au, cititorilor lor". Aplicând această inchizitorială estetică, Gherea osândește Doina lui Eminescu pentru xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de un prezent laș, și e știut că războiul e un lucru grozav. Caragiale e aprobat că biciuiește burghezia capitalistă de la 1848, dar cenzurat că ironizează pe Mița "republicana" și pe Didina "nifilista", când e lucru evident că revoluționarele sunt întruparea idealului feminin. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
branhii sau a frotiurilor (colorate Gramm sau Giemsa) efectuate prin amprentă din organele cu modificări. Cel mai frecvent, probele au fost recoltate și expediate la Laboratorul sanitar-veterinar județean lași sau Laboratorul disciplinei 136 de Microbiologie al Facultății de Medicină Veterinară lași, unde s-a efectuat examenul bacteriologic. Insămânțările s-au realizat pe medii uzuale aerobe (bulion, geloză nutritivă), medii anaerobe (bulion cu tiogliocat de sodiu, anaerobic-agar), agar sânge și pe mediile speciale de izolare, eritrit-agar, Cytophaga-agar, Korthof. Examenul bacteriologic propriu-zis (identificarea
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
facă cât mai teribil contrastul dintre omenia celor de la țară și ticăloșia conducătorilor. Lui Caragiale nu-i este de ajuns că procurorul e atât de vulgar venal; el mai introduce în nuvelă și pe polițaiul orașului, care e un escroc laș: când preotul se duce la prefect (fostul procuror) pentru a-i cere un serviciu, și când leșină, polițaiul, în timpul leșinului, îi fură din buzunar punga cu bani, cu banii pe care preotul îi adusese ca să câștige favoarea prefectului. Dacă din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că, atunci când vrem să administrăm toate lucrurile, suntem obligați să guvernăm în același timp toate persoanele. În al doilea rând, condiția necesară pentru ca regimurile democratice să poată trăi, este reconstituirea unei elite conducătoare care să nu fie nici cinică nici lașă, care să aibă curaj politic fără a cădea pur și simplu în machiavelism. Trebuie, deci, o elită conducătoare, care să aibă încredere în ea însăși și care să înțeleagă sensul propriei sale misiuni. În fine, și este cel mai dificil
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și laș și să-l dezarmeze în viață. Mai era și descântecul: când un copil avea durere de cap sau altă indispoziție, se aducea un pahar cu apă și un cărbune aprins. Copilul trebuia să sufle asupra cărbunelui care era, apoi, aruncat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
senator și profesor universitar, care prezida biroul, și alții. Căpitanul Mărculescu, văzând că afacerea devine serioasă, comandă cu vocea-i puternică: — Arma la mână! Un răpăit scurt de armă și o linie de baionete se îndreaptă către noi. În ace lași moment aud în urmă ceva care se aseamănă cu zborul unui stol de păsări. Mă întorc și nu mai văd pe nimeni. Spațiul era gol: miile de oameni cari veniseră în urma noastră de la circ zburaseră! Doar câteva călcâie în fugă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cununele Să-ncoronați cadrele! Paparudele! Di ha, paparudele Că chiar bizdadelile Au încălțat cizmele Și bat mahalalele... Paparudele! Ci mai joacă, deodată, Că puterea nu-i plouată Ci e curat nedormită Și de jurați răfuită... Iar voi, slujbași Calici și lași, Strângeți-i proptelile Să nu-și lase buzele, Paparudele! Di ha, paparudele! Nemții fac hoțiile Ciocoii iau dările Conții-și rup pingelile! Paparudele! 17 etc., etc 412 addenda 17. „Paparudele“, Ghimpele, an. XIII, nr. 11, 30 aprilie 1872, pp. 2-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-am spus-o - să-i mitizez pe scriitori. Frecventarea arhivelor m-a învățat că aceștia nu-s îngeri, ci oameni, buni sau răi, curajoși sau lași, drepți sau abuzivi etc. Oglindă, aide mémoire, jurnalul e incompatibil cu iconodulia. *Avînd în minte portretul flatant pe care G. Călinescu i l-a făcut Mareșalului Tito (cf. Gîlceava înțeleptului cu lumea, 2, p. 695-696), am citit cu interes toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sălbatice. Evită, uneori prin fugă, confruntările directe, „în cîmp deschis”. Întrunite în aceeași persoană, spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut mort, Falconetti are o ultimă zvîrcolire de răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai ales pentru ei. Luptele literare trebuie să fie „socoteli definitive”. Purtate fără convingere sau întrerupte înainte ca adversarul să fie „nimicit” (compromis), ele se termină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost chinuiți până la exterminare. În acest GULAG au pierit oameni de mare valoare pentru țară, oameni care aveau experiență și erau utili țării și poporului. [ ] A fost executat Pătrășcanu, ministru de Justiție și comunist. Oare de ce acest fapt josnic și laș? Cine și-a pătat mâinile cu sângele acestui om nevinovat care a luptat în rândurile comuniștilor? Cine oare s-a opus la executarea lui Pătrășcanu din cadrele de conducere ale partidului? Oare într-o adevărată democrație ar fi fost posibil
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în cetate! M-am întors. Sunt trist, dar mai plin de curaj să nu mai accept totul așa cum ni se prezintă, ca la niște copii proști și handicapați. Da, suntem handicapați de putere, dar nu suntem nici proști și nici lași, cum vecinii noștri ne fac, însă poate prea răbdători. Țăranul, altădată talpa țării, a fost desființat. Țărănimea era clasa majoritară, însă greu de organizat de partid și sindicat. Apoi nu au fost simbriași. De aici lupta de desfigurare a țăranului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trimis Mitropolitului Bălan, un memoriu, în care îl rugam să se pună în fruntea preoților tineri din Ardeal și cu noi împreună să se alăture Mișcării Legionare pentru a-i da un puternic sprijin moral în aceste vremuri de atac laș și de distrugere. Răspunsul a fost o rușine. în afara de acestea tu știi că din anul I de Facultate am fost prieten intim cu Furdui și am lucrat cu el în toată vremea luptelor studențești, cari au dus la cucerirea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se adresa în martie 1943 lui Ion Antonescu: „Încă din vara anului 1942, s’a constatat că evreii folosiți în spitale irită pe răniții veniți de pe frontul contra bolșevismului susținut de evrei. În afară de aceasta, nu s’au putut uita actele lașe ale evreilor cu ocazia retragerii trupelor din Basarabia și Bucovina. În același spirit, opinia publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele unde sunt îngrijiți acei cari au luptat și sângerat pentru apărarea patriei și indirect contra iudaismului. Evreii folosiți în
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
evreilor din spitalele militare și de răniți, întrucât: - Încă din vara anului 1942, s’a constatat că evreii folosiți în spitale irită pe răniții veniți de pe frontul contra bolșevismului susținut de evrei. În afară de aceasta, nu s’au putut uita actele lașe ale evreilor cu ocazia retragerii trupelor din Basarabia și Bucovina. În același spirit, opinia publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele unde sunt îngrijiți acei cari au luptat și sângerat pentru apărarea patriei și indirect contra iudaismului. - Evreii folosiți în
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]