1,036 matches
-
militum să vă comunic. Gundovek scutură din cap. — Nu, insistă el cu duritate. Ți-am cerut să-mi spui dacă ăsta e adevărul. în vreme ce Chilperic încrucișa brațele și se rezema de perete, cercetându-l atent, Sebastianus se simți prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în picioare țintuindu-l pe linia - subțire ca o lamă de brici - ce desparte minciuna de adevăr. înțelese că ar fi fost inutil să se arate jignit. — Eu... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galopând înspre el cu brâul cel verde fluturând în vânt, observă un alt cavaler ce venea chiar din spatele său. Presimțind un pericol, încercă să se răsucească într-o parte. Putu astfel să vadă, mai devreme cu o fracțiune de secundă, lațul cavalerului dușman care venea peste el din înălțime, ca să-i prindă umerii și să se ridice apoi, sugrumându-l. Sebastianus ridică instinctiv brațul stâng, reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vadă, mai devreme cu o fracțiune de secundă, lațul cavalerului dușman care venea peste el din înălțime, ca să-i prindă umerii și să se ridice apoi, sugrumându-l. Sebastianus ridică instinctiv brațul stâng, reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând să o rețină; lațul îl prinse totuși, pe sub brațul stâng, dar îi strângea gâtul doar dintr-o singură parte. Hunul care îl capturase îl smuci violent, cu un strigăt de batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
venea peste el din înălțime, ca să-i prindă umerii și să se ridice apoi, sugrumându-l. Sebastianus ridică instinctiv brațul stâng, reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând să o rețină; lațul îl prinse totuși, pe sub brațul stâng, dar îi strângea gâtul doar dintr-o singură parte. Hunul care îl capturase îl smuci violent, cu un strigăt de batjocură, parcă, și în același timp de triumf, iar el căzu pe pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și în același timp de triumf, iar el căzu pe pământ și fu târât o bucată; fu izbit dureros de arbuști, rădăcini, trupuri de soldați căzuți, arme abandonate, în timp ce vârfurile copacilor și norii păreau să se învârtejească deasupra lui, iar lațul, pe care se chinuia să-l țină deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în timp ce vârfurile copacilor și norii păreau să se învârtejească deasupra lui, iar lațul, pe care se chinuia să-l țină deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l morții onorabile pentru care se pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe la treizeci de ani, ce ședea în stânga comandantului, îl întrebă cu un zâmbet ironic: — Ce-ți mai face grumazul? Toți cei de față râseră. Balamber, arătându-l pe războinic, râse și el: — Khaba a fost. El te-a prins în laț. Ți-a aranjat o călătorie pe cinste, nu? Alte râsete. Sebastianus îi aruncă lui Khaba o privire rapidă, dar preferă să rămână în tăcere. — Aliații tăi burgunzi s-au luptat foarte bine, dar nu aveau șanse împotriva noastră. E mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu reflexe aprinse în lumina flăcărilor, se agita în miezul luptei. Aproape că ajunsese la el, când un hun înalt și corpolent, gol până la brâu, îi bară drumul. Sebastianus recunoscu în el pe războinicul care la vad îl prinsese în laț. Celălalt îl recunoscu și el și, pentru o clipă, ochii săi scânteiară, iar pe chip îi apăru un rânjet feroce; apoi, cu toată puterea, bărbatul repezi asupra sa un buzdugan țintuit cu cuie. Sebastianus pară, ridicând cu două mâini sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doboare cu o săgeată. Auzi în spate huruitul unui galop: doi războinici se apropiau să-i dea o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de hățuri și, întorcându-și caii, se duseră îndărăt. Frediana, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipa ce-a rămas amprentă Voi ști să not în valuri mai atentă Și dacă doare rostul meu în mare Voi ști cândva , să chemăchemare! ȘI DACĂĂ Mă ispitește luna care plânge Și stelele ce pier în nopțile-mpietrite Când lațul greu de gât mi se tot strânge Taie-mi în somn coșmaruri retrăite. Și dacă toate fi-vor întâmplare Sau dacă am un nume nerostit Cântă-mi o doină oarecare Pe clape de pian, trist și-nvechit. Un paradox să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
răutăcioase, problema este însă că, de cele mai multe ori, nu o facem corect. În loc să scăpăm de sentimentele negative, noi le înmulțim mai mult când ne gândim la răzbunare. De aceea trebuie, cu toată ființa noastră, să încercăm să ne eliberăm de lațul care ne “ștrangulează” existența prin sentimentul de furie, și să dăm dovadă de înțelepciune, să nu îl strângem și mai mult, eliberându-te de furie dar și de “neciopliți”. Japonezii când au o problemă caută soluții și nu vinovații! Bun
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mîntui sufletul! 20. Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte, și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! 21. Dar dacă vei înștiința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
își va pune lucrurile pe umăr și va pleca pe negură, vor sparge zidul ca să-l scoată afară, își va acoperi fața, ca să nu vadă pămîntul cu ochii. 13. Îmi voi întinde mreaja peste el, și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce la Babilon, în țara Haldeilor; dar nu-i va vedea, și va muri acolo. 14. Pe toți cei ce stau în jurul lui și îi sunt de ajutor, și pe toate oștile lui îi voi risipi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Domnul Dumnezeu: "Pe viața Mea că, întrucît a nesocotit jurămîntul făcut în Numele Meu, și a rupt legămîntul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta. 20. Îmi voi întinde mreaja peste el, și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon, și acolo îl voi judeca pentru abaterea săvîrșită de el față de Mine. 21. Dar toți fugarii din toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămîne vor fi risipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor. 9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă, și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie, ca să nu i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
un crocodil în mări, te aruncai în rîurile tale, tulburai apele cu picioarele tale, și le întărîtai valurile. 3. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulțimi de popoare, și te vor trage în lațul Meu. 4. Te voi arunca pe uscat, și te voi întinde pe cîmpie, ca toate păsările cerului să șadă pe tine și voi sătura fiarele întregului pămînt cu tine. 5. Îți voi azvîrli carnea pe munți, și voi umple văile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Iat-o floare ce-o poț[i] da miresei. [VISTIERUL] Multumim, M[ăria] Ta. [LĂPUȘNEANU] Ia spune-mi, vistere, ție-ți place văduva cea albă a lui Calabă Mesteacăn E... cu ochi vicleni și dulci de vădană și[-a] aruncat lațul după unul din boierii cei mari ai mei, după tine... Se pare că n-ai zice ba! {EminescuOpVIII 211} [VISTIERUL] Aș! Așa în treacăt, căci e frumoasă. [LĂPUȘNEANU] Dar cum a murit Calabă? Nu-i vorbă, mie-mi pare bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe care urma s-o acționeze la momentul oportun, ca să frâneze căderea. Telecabina se opinti, fusese stopată, se clătina deasupra golului. —Aparatul trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână, și fratele meu își trase ambele lațuri pe picioare. Ușa era deschisă, făcu pașii necesari până la margine, stătea acolo cu brațele ușor desfăcute și auzi vocea tatei nerăbdătoare, poruncind: —Sari odată! Era pentru prima oară când se făcea verificarea aparatului și fratele meu sări, coborând razant înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
odată! Era pentru prima oară când se făcea verificarea aparatului și fratele meu sări, coborând razant înspre pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească la doi, trei metri de sol, în vreme ce lațurile cu care era prins îi intrară în carne. Se clătina acolo, lipsit de ajutor, agățat de odgonul de sârmă, până ce fu din nou ridicat. Fețele din cadrul ușii îl priveau, iar cea a tatei era palidă. Poate că de vină sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toată noaptea. Să știți că n-o să vă pară rău, zice Curistul simțindu-se dintr-odată mai fericit și parcă mai ușor cu cîteva kilograme, n-o să vă dezamăgim niciodată, de asta puteți fi sigur. Gata, ne-au căzut în laț Delfinașule, a ieșit mai bine decît mi-am imaginat, răsuflă Roja ușurat, ridicîndu-se de la locul său, privind la cele două cupluri proaspete care la celălalt capăt al coridorului nu mai contenesc să schimbe ocheade, fîșfîșfîș, tacatacataca, Delfinașule, nici s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vremea aia, își băga nasul pînă și-n patul celui vizat. Mai ales acolo, spune Curistul cu un aer atotștiutor, și Bătrînul, un naiv care abia mult mai tîrziu la închisoare și-a dobîndit bine cunoscuta poreclă, a picat în laț ca un găgăuță. O să rezistăm pînă vin americanii, îi trecea prin minte, toți cei ca noi trebuie să procedeze la fel, numai așa o să trecem fără nici o problemă peste proba cea mai grea ce ne-a fost impusă de aceste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Gulie, nimeni nu poate fi în două locuri în același timp, fiecare se duce încotro îl trage ața. — Poate dacă ați mai fi rămas cu noi puțin pe Baricadă, completează Tîrnăcop, am fi făcut mai mulți purici. Se strînge lațul, se gîndește Roja, văzînd cum începe forfota din jurul Baricadei, toată zona s-a transformat într-un furnicar, își rotește privirea în jurul Pieței, arterele principale sînt blocate de cordoanele scutierilor, dublate de forțe ale armatei echipate ca de război așteptînd în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fundătura” cu indicatoare de traseu atât de puțin ispititoare precum antisemitism, Holocaust, elitism xenofob? Cum Înfrunți cinicul joc politic care manipulează adevărul, cum să spulberi clișeele, reînviate de mereu altă conjunctură? Nuanțare, distanțare, controversă civilizată și obiectivă?... Ți se pune lațul de gât. Și măcar de am confrunta antimonopoliști sau anticapitaliști sau antisemiți adevărați... Ar fi suficient de studiat opiniile elitei românești după 1989 despre Antonescu, evrei, unguri, Holocaust, Gulag, America, pentru a constata variațiile năucitoare ale retoricii publice. Cazul Vadim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]