4,444 matches
-
Linda Lę, Phébus libretto. Este adevărat că sângele fierbinte românesc și grecesc izbucnește în pasionala viață și-n opera istratiană. Nu putem nega că sunt destule sugestii mitice grecești în paginile cărților sale (Adrian Zografi e "purtătorul ghemului Ariadnei", prin labirintul vieții celorlalți eroi istratieni. Numele Zografi ("pictor") vine din greaca vulgară. Așa îi scria lui Romain Rolland și-și exprima alegerea acestui nume pe considerente estetice: "Zoographos nu-mi place.") Arta și-o imagina aidoma unor divinități grecești. Grecia a
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
se simțea răvășit, înfiorat de plăcere. În același timp simțeam că acel loc era și al meu, că mai devreme sau mai târziu Casa Monteoru trebuia să mă accepte și pe mine în sânul ei, în pântecele ei secret, în labirintul ei de birouri și de uși, pe terasa cu care se prelungea restaurantul în spatele palatului...” Intervenț ia sa constituie încă un argument în favoarea ideii susținute de noi, în paginile României literare: dată fiind valoarea simbolică deosebită pentru cultura română a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
lor diabolică. La Gabriela Melinescu găsim o „sinceritate” pliată pe prezent, „boală și extaz”, „aspirație spre înalt și prăbușire în durere, deznădejde și descurajare”, însă nu mai puțin cu o răsucire înspre mister, cu o criptare, jurnalul fiind o „grădină labirint”, scrisul devenind o „cameră secretă” (sînt vorbele poetei transplantate în Suedia). Trecînd peste paginile nedestinate se pare publicării, de o semnificație compozită, ale Ioanei Em. Petrescu, să semnalăm caracterul antitetic al jurnalelor semnate de Alice Voinescu și Nina Cassian. „Sinceritatea
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
imagini din vacanță. El este alături de cei doi fii și de soția sa. Fostul premier face asemănarea dintre parcul de distracții Katmandu și politica din România. "Clădirea este interesantă - nu are nicio legatură cu arhitectura clasică. Este un fel de labirint, cu numeroase obstacole, pe care nu le poți depăși decât luând anumite decizii. Ești înconjurat de diferite animale fantastice, dar și de roboți sau de imagini 3D. Seamănă teribil cu politica din România", scrie fostul premier. Adrian Năstase precizează că
Năstase: Politica românească, populată de animale fantastice și roboți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36232_a_37557]
-
cu plictiseala aceea nobilă cu care mă plictisesc unii mari scriitori. Mă plictisește, pur și simplu, cu sofisticăriile lui. S-ar putea, chiar, să nu mă înșel. Altfel cum să înțeleg de ce, după ce m-am târât prin tot felul de labirinturi înecăcioase, deodată mă simt bine în povestirea Aleph, unde mai totul mi se pare perfect. Abia de o ia razna, puțin, la sfârșit. Admirabile micile bucăți din Făuritorul. Au, aproape exclusiv, ce-i trebuie scriitorului ca să existe: un ton. T
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul Babel și trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
și nu ele reprezintă principalul centru de interes pentru Mioara Cremene, preocupată mai ales de istoria secretă a bolșevismului. Prin intermediul personajului său principal, ziaristul Sandi Gore (tip de Don Juan simpatic, dotat cu inteligență și spirit de observație), autoarea explorează labirinturile ascunse ale puterii. Eroul este amantul actriței Lolita, fiica atotputernicului dictator Dmitri Anton-Antoniev, are de asemenea o relație amoroasă cu Iulia Nagy, soția unui alt lider de marcă al partidului, și ajunge chiar în apropierea lui Antoniev, colaborând la redactarea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Constantin Cubleșan Firească pentru demararea amplei construcții a romanului biografic al rebrenilor - Ilderim Rebreanu, Spectre în labirintul uitării - Romanul familiei Rebreanu (Editura ZIP-MMXI, București, 2011) în patru volume - o epicizare de tip saga, a vieții unei familii (a „tribului”, zice autorul acestuia) de intelectuali români din Transilvania Imperiului Austro-Ungar de la finele secolului al XIX-lea, prelungit până
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
etc) precum și relațiile cu diverși confrați în ale scrisului, aceștia fiind tratați abia în haloul existenței marelui romancier, existență plină de altfel, de seisme și meandre, în traversarea unei istorii zbuciumate a epocii în care s-a manifestat. Spectre în labirintul uitării este un roman declarat. Deci o operă ce mizează pe o substanțială elaborare ficțională, în care însă, documentele de epocă autentice - scrisori, memorii, jurnale, relatări ale diverșilor martori etc. - sunt topite într-un ansamblu factologic divers, autorul propunându-și
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
autorul tetralogiei) s-ar fi dezvoltat mult mai sus dacă nu ar fi fost ținuți de-o parte, oprimați chiar, de către primul născut al familie Rebreanu. Mizerabilă premisă pentru un roman ce se dorește a fi justițiar. Altfel, Spectre în labirintul uitării se citește cu destul interes, ca un adevărat roman de intrigă și spadă, Ilderim Rebreanu punând în lumină (cu acribie documentară și destul talent naratorial) o fațetă mai puțin cunoscută a biografiei unuia dintre cei mai importanți scriitori români
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
în acele scrieri pe care le numim proză? Da, fără îndoială, este foarte adevărat că marile opere poetice - care nu sînt doar poeme, mă gîndesc aici, în primul rînd, la un Shakespeare sau un Cervantes - se hazardează foarte departe în labirinturile conștiinței de sine. Modernitatea spiritului a găsit în ezitările angoasate ale lui Hamlet sau în reveriile generoase ale lui Don Quijote solul său cel mai fertil. Și există, fără îndoială, în fiecare dintre noi o relație cu sine care nu se
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
din siguranța că o schemă inteligibilă poate schimba lumea în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma călătorului care nimerește într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan Afloroaiei comentează trei din tipurile de labirint pe care Borges le evocă în scrierile lui. Primul labirint presupune o încîlceală definitivă a
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
în bine. A treia poziție e cea în care absurdul e echivalat cu situațiile fără ieșire. Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma călătorului care nimerește într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan Afloroaiei comentează trei din tipurile de labirint pe care Borges le evocă în scrierile lui. Primul labirint presupune o încîlceală definitivă a drumurilor, al doilea este un pustiu (unde nu mai
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
Ești într-o stare limită și nu ai soluție, aidoma călătorului care nimerește într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan Afloroaiei comentează trei din tipurile de labirint pe care Borges le evocă în scrierile lui. Primul labirint presupune o încîlceală definitivă a drumurilor, al doilea este un pustiu (unde nu mai există nici un drum, deci nici o ieșire), iar al treilea constă într-un zid care e peretele
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
călătorului care nimerește într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan Afloroaiei comentează trei din tipurile de labirint pe care Borges le evocă în scrierile lui. Primul labirint presupune o încîlceală definitivă a drumurilor, al doilea este un pustiu (unde nu mai există nici un drum, deci nici o ieșire), iar al treilea constă într-un zid care e peretele unui cerc al cărui diametru e infinit. Oricît ai merge
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
și Thea Dorn, mai tînăra, bătăioasa, fermecă- toarea filozoafă „autohtonă”, în pofida unor experiențe de viață foarte diferite, văd lumea cu „aceleași dioptrii”. Dar cum altfel ar fi putut ei străbate de la A la Z cu iscusință, suveranitate, erudiție și umor labirintul a ceea ce tot ei au convenit să numească „sufletul german”, izbutind să nu cadă prizonieri unor tabuuri și clișee? Temerara expediție începe cu „Abendbrot” , modesta și cucernica „cină cea de toate zilele” prin care credincioșii luterani desfid și azi excesele
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
voastre despre Eminescu și sunt miș- cat că mi-o trimiteți, însoțind-o de câteva cuvinte nemeritat de bune. Vă cunosc din scris și vă voi cunoaște încă mai bine acum, când voi putea vedea felul cum vă regăsiți în labirintul eminescian. Într-altfel e probabil să nu ne cunoaș tem, căci trăiesc retras, sub un fel de boicot, ca acela de care vorbea Blaga pentru întreg neamul nostru. Abia ieri, revenit în București, am avut în mâini cartea d[omniei
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
în România de: MediaPro Distribution. Într-una dintre povestirile sale cu parfum de parabolă, Jorge Luis Borges imagina înfruntarea dintre doi regi care, pe rând, dispun unul de celălalt în urma unor confruntări sângeroase. Primul își închide adversarul într-un complicat labirint, care solicită inteligența și imaginația regelui captiv pentru a ieși cu dificultăți imense, după o lungă rătăcire prin capcana construită anume pentru el. Umilit, cel scăpat din labirintul ucigaș își prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
celălalt în urma unor confruntări sângeroase. Primul își închide adversarul într-un complicat labirint, care solicită inteligența și imaginația regelui captiv pentru a ieși cu dificultăți imense, după o lungă rătăcire prin capcana construită anume pentru el. Umilit, cel scăpat din labirintul ucigaș își prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
pentru a ieși cu dificultăți imense, după o lungă rătăcire prin capcana construită anume pentru el. Umilit, cel scăpat din labirintul ucigaș își prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având drept fundal imensitatea planetei albastre care accentuează senzația de insignifianță pe care o au aceste minuscule ființe laborioase, cosmonauții unei
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
ceva despre comerțul sensului cu absurdul. Ca să îmi explic această unitate (foarte productivă în istoria filosofiei), voi încerca o speculație. Reiau mitul lui Borges, care vorbește despre trei absurduri: în primul, un rege îl aruncă pe adversarul său într-un labirint format din limite nenumărate, din care adversarul său scapă. În al doilea, destinul se întoarce și adversarul îl abandonează pe regele luat captiv în deșertul fără limită. În al treilea un om moare în mijlocul unui labirint plin de limite, ridicat
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
adversarul său într-un labirint format din limite nenumărate, din care adversarul său scapă. În al doilea, destinul se întoarce și adversarul îl abandonează pe regele luat captiv în deșertul fără limită. În al treilea un om moare în mijlocul unui labirint plin de limite, ridicat de mâna lui, pentru a da drept ireală natura sa de criminal. Cele trei tipuri de absurd îmi suscită o analogie logico-semantică și una de filosofia culturii. Prima: labirintul limitelor corespunde experienței predicației. Din ea se
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
al treilea un om moare în mijlocul unui labirint plin de limite, ridicat de mâna lui, pentru a da drept ireală natura sa de criminal. Cele trei tipuri de absurd îmi suscită o analogie logico-semantică și una de filosofia culturii. Prima: labirintul limitelor corespunde experienței predicației. Din ea se poate scăpa, întrucât cele spuse despre un altul pot fi întotdeauna altfel, iar inteligența poate mereu depăși nivelul dat al predicațiilor. Labirintul fără limite corespunde experienței subiectului disponibil oricăror predicații (mă gândesc la
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
îmi suscită o analogie logico-semantică și una de filosofia culturii. Prima: labirintul limitelor corespunde experienței predicației. Din ea se poate scăpa, întrucât cele spuse despre un altul pot fi întotdeauna altfel, iar inteligența poate mereu depăși nivelul dat al predicațiilor. Labirintul fără limite corespunde experienței subiectului disponibil oricăror predicații (mă gândesc la cel despre care ceva se poate în genere spune, în sensul peripatetic al termenului). Natura infinită și disponibilă a acesteia o face netraversabilă: din deșert poți ieși doar ținând
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
ceva se poate în genere spune, în sensul peripatetic al termenului). Natura infinită și disponibilă a acesteia o face netraversabilă: din deșert poți ieși doar ținând drumul drept, dacă te țin puterile; iar captivul a murit de foame și sete. Labirintul făcut să ascundă o crimă le depășește, fiind suma predicatelor construite pe „subiectul“ unei experiențe. Din această analogie poate reieși următoarea concluzie: mulțimea predicațiilor care constituie rețeaua de sens în care dormimmâncă m-visăm-citim se justifică numai în interiorul binelui, iar filosofia
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]