1,501 matches
-
titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor de dezordine și spaimă este sexualitatea. Iminența ei stârnește în Antipa „vârtej, teamă, rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
se puneau încă din 1957, când apăruse Torentul, volum marcat deja de semnele „clarviziunii agonice”. Tocmai ieșeam din arenă se întoarce cu fervoare asupra universului intim, pe care-l consideră „ochi în ochi”, într-o enormă dorință de autorecuperare: „Ce lacomă eram, / îți ceream o volută, un salt, o disonanță, / o cădere în gol, / o-nălțare la ceruri, / o străfulgerare albă și neagră, / un dans complicat, violent al ideii. // Acum, îmi plimb mâinile ca o oarbă / pe conturul craniului tău / și
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
30; Simuț, Incursiuni, 127-130; Georgeta Horodincă, Un regat imaginar, RL, 1996, 7; Monica Spiridon, Un prozator nepereche, R, 1996, 4-6; Nora Iuga, Neasemănarea geniului, „22”, 1998, 24; Dicț. analitic, I, 131-134, 326-328, II, 145-148; Glodeanu, Dimensiuni, 110-115; S. Damian, Opera lacomă, RL, 1999, 19; Cărtărescu, Postmodernismul, 334-336; Dimisianu, Lumea, 191-194, 586-589; Dicț. esențial, 75-79; Monica Spiridon, Ștefan Bănulescu, Brașov, 2001; Alex. Ștefănescu, Ștefan Bănulescu, RL, 2001, 20, 37; Manolescu, Lista, I, 101-102, II, 142-147; Cristea-Enache, Concert, 145-153; Popa, Ist. lit., II
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și pe el stăteau cutii goale de bere. Scheer mă ținea strâns, Își băga fața În a mea și scotea tot felul de sunete. L-am tolerat, simțindu-mă, Într-un fel, obligat. Dar când atențiile lui au devenit mai lacome, mai insistente, l-am Împins la o parte. N-a protestat. S-a făcut ghem și a adormit imediat. M-am trezit și m-am dus la baie. Am stat pe capacul de la toaletă destul de mult timp, ținându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
culoare. Negrul se pierde în ciocolatiu, în maro-deschis, în crem în cele din urmă, cu o nuanță de bleumarin aruncată cu măsură. Văd niște pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în mâinile lacome ale vânzătoarei, merg la camera de probă să-i încerc. ― Ce zici? îi cer părerea Geraldinei, întrebându-mă de ce pantalonii îmi sunt un pic cam mari, așa cum îi țin deasupra mijlocului, să cadă mai bine. ― Dragă, sunt prea mari pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fel de țigări, ci Silk Cut. King Size. Ultra Low. Marca mea preferată. ― Scuză-mă, i-am spus atunci fetei de lângă mine, sunt ale tale țigările astea? ― Da, poți să iei dacă vrei. Fata m-a privit cum am luat lacomă o țigară din pachet și am înclinat recunoscătoare din cap, atunci când mi-a oferit un foc. Am închis ochii și am tras adânc în piept, simțind cum fumul îmi ajunge în plămâni și, în parte pentru că era interzis, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
era încă de trebuință cârmuitorilor acestei țări. Până acum îl folosiseră ca tălmaci ori de câte ori venea câte un trimis de la Manila pentru că de fapt în Edo nu se găsea nici un alt misionar care cunoștea japoneza la fel de bine ca el. „Dacă japonezii, lacomi cum sunt, vor să facă și de acum încolo negoț bănos cu Manila sau cu Nueva España aflată în largul Oceanului Pacific, n-au cum să mă omoare tocmai pe mine care le-aș putea servi drept mijlocitor în negocierile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și nu se vedea nici picior de om. Într-una din încăperi, slujbașii l-au pus să se așeze cuviincios pe podeaua rece cu reflexe întunecate și s-au retras. Atunci, ca un copil care mănâncă pe ascuns, misionarul savură lacom bucuria ca vă fi eliberat. „Ia te uită! E întocmai cum mi-am imaginat!” murmură el. Sentimentul de umilință de adineauri dispăru și în locul acestuia, misionarul își regăsi încrederea caracteristică la gândul că previziunile sale nu erau greșite. „Gândurile japonezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propovăduirea în Japonia are mai mare însemnătate decât binele Spaniei, nu-i așa? Nu mai zise nimic altceva. Fără îndoială că secundul și căpitanul au înțeles dorința mea de a deveni episcop al Japoniei ca pe o poftă lumească și lacomă de mărire. „Însă Dumnezeu e singurul care vede în sufletul omului și îl judecă. Doamne, Tu știi prea bine că n-am vorbit așa din trufie vană. Am ales să mor în Japonia. Cred doar că e nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propriile satisfacții biologice, acestea fiind singura lor preocupare, oamenii umblă ca legați la ochi. Cum se comportă oamenii în momentul de față? Unii oameni mănâncă și beau (alcool), până se umflă, se îmbolnăvesc și mor în dureri și suferințe. Sunt lacomi, acaparează cât mai multe bunuri materiale, privându-i pe alții de strictul necesar. Acum, stratificarea socială se face după suma de bani pe care îți permiți s-o cheltuiești pentru nevoile personale, altfel spus „pe ce picior trăiești”. Sunt prezentați
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
există un interes comercial și de altă natură, care se opune utilizării energiei solare, existentă în exces, pretutindeni și gratuită. Pentru continuarea vieții pe pământ, trebuie utilizată energia solară, altfel, energia solară va arde pământul și vor arde și cei lacomi de bani și de dominație.
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
lumină călăuzitoare. Mama Scumpă a Încercat să-mi modeleze spiritul frământându-l ca pe un aluat pentru cozonaci. Și cu cât Încerca mai tare, cu atât eu semănam mai mult cu mama mea, sau cel puțin așa spunea ea. Eram lacomă, mă avertiza ea, și nu-mi puteam umple inima cu suficientă plăcere, stomacul nu mi-l puteam sătura, iar somnul nu-mi ajungea niciodată. Eram ca un coș pentru orez cu o gaură făcută de șobolani pe fund, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
încărcat de zile. 12. Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele și nevestele lor de asemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor țării, zice Domnul." 13. "Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sunt lacomi de cîștig; de la prooroc pînă la preot, toți înșeală. 14. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: "Pace! Pace!" Și totuși nu este pace! 15. Sunt dați de rușine, căci săvîrșesc urîciuni; și totuși nu roșesc, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10. De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, și ogoarele lor altor stăpîni. Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sunt lacomi de cîștig mîrșav, de la prooroc pînă la preot, toți înșeală! 11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: "Pace! Pace!" Și totuși pace nu este. 12. Vor fi dați de rușine, căci săvîrșesc astfel de urîciuni; nu roșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: 12. "Veniți, zic ei, am să caut vin, și ne vom îmbăta cu băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Abia a doua zi dimineața, plin de răni și mușcături, cu ochii injectați și mintea rătăcită, am căzut în nesimțire pe cadavrele porcilor. I-am îngropat la un loc cu resturile pruncului, căci o parte din el era acolo, în lacomele lor măruntaie... Celui mai tânăr i-a urmat cel mai bătrân. Bunicul muri electrocutat, urinând în fundul curții pe niște fire sub tensiune căzute la pământ. A stat întins carbonizat, tot pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înfrunte și cuteză să o privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]