4,795 matches
-
pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte e un ger de crapă piesele, adăugă Felix S 23. Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de radio. — La voi se poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și ce transportați? Nu transportăm nimic, căutăm un satelit natural. — Hai, fără texte! se zbârli bărbosul. Scoateți repede tot ce-aveți! Păi ce s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
natural. — Hai, fără texte! se zbârli bărbosul. Scoateți repede tot ce-aveți! Păi ce s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
săi care, între timp, cotrobăiseră prin magazie. Numai ulei și prune, boss, raportă blondul. — Prune? întrebă bărbosul. Pentru ce? — Pentru schimb, răspunse Felix S 23. Sunt civilizații care nu știu ce-i pruna. — Mari aiuriți sunteți, constată bărbosul și se așeză pe lada cu „Dero”, scoțându-și o țigară. Fumați, doamnă? — Cu plăcere, zise Getta 2, luând megalongul din pachetul oferit. — Stați și voi pe unde puteți, zise bărbosul către roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dascăl. Trecerea de la liceu la facultate determină o oarecare îndepărtare a mea de matematice. În orice caz, matematicele îmi devin tot mai mult o hrană neîndestulătoare și interesul pentru literatură se deșteaptă. Anii tulburi ai războiului fixează această stare. Totuși lada mea de plutonier, cu care mă întorc din Moldova, conține și manuscrisul a două lucrări matematice care au darul să intereseze pe regretatul Țițeica. După ce-mi trec licența, prin februairie 1921, comunic lui G. Țițeica o altă încercare, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cea dreaptă. Cuvintele poetului Tudor Arghezi din poezia „Testament": „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte/ Decât un nume adunat pe-o carte", mi se se potrivesc și mie, fără să fac vreo trimitere și la valoarea scrierilor. În lada mea de zestre nu se găsesc decât scrierile literare izvorâte după puterile mele din profunzimea trăirilor și gândurilor zămislite în vâltoarea vieții sau în ceasurile de singurătate. Când am venit în Canada, am renunțat la agoniseala din țară în schimbul altor
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
altor valori, cele de ordin spiritual, și chiar dacă au fost renunțări care m-au durut am învățat cum să așez în cufărul ce-l voi lăsa moștenire, acel ceva care a întrecut în bine ceea ce am pierdut în plan material, lada mea de zestre spirituală. În ea sălășuiește spiritul meu deschis în relația cu oamenii, cu natura, cu lucrurile mai importante ale lumii, în relația cu Dumnezeu. Aici zace așteptarea dar și stăruința de a surprinde și oglindi faptele pozitive pe
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
că acestea vor respira în timp. Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințele neputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile limite, dar și speranța de a fi de folos atunci când va veni timpul ca această ladă să se deschidă. Trăind în Canada, țara pe care o iubesc și o respect din adâncul inimii, am scris nenumărate pagini despre aceste locuri binecuvântate, dar niciodată nu m-au părăsit nostalgia și dorul de țara mea natală, România, și
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
încurajați și de privirile unui tip de dimensiunea unui dulap, care părea destul de post dispus și părea că mestecă nisip, terminară de lustruit puntea apoi trecură spre cale. Prilej cu care aflară că nava transporta cherestea, destul de ciudat ambalată în lăzi cu însemne indescifrabile. Mai pe la prânz când tocmai luau hotărârea să se arunce în mare fură invitați la masă, unde criminalul de serviciu le aruncă o strachină cu ceva. Ceva-ul era mai puțin aspectuos decât o vomă de câine
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
După numai două zile de tortură nava opri în mijlocul mării și marinarii începură să se uite în larg. Peste câteva minute apărură pirații. Erau în vestitul Corn al Africii! Foarte veseli, pirații se urcară la bord și, în timp ce ei scoteau lăzile cu „cherestea” din cală, vorbeau și glumeau cu echipajul dând dovadă că se cunosc de mult. Comandantul chiar, se întreținea cu șeful piraților și spuneau bancuri de pe vremea când erau ei studenți la Petrol și Gaze la Ploiești. La sfârșit
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
tinerețe alerga numai după lucrurile bune; acum aleargă numai după cele bine plătite chiar dacă nu mai sunt bune Cuvintele sale patetice erau toate sintetice Cine te pune în încurcătură vrea să-ți fure bucata de pâine din gură Într-o ladă fără zestre vecinii săpau noaptea ferestre Când termina o anchetă domnul comisar își cumpăra un cal cu care își ducea copiii la carnaval Și omul deștept își permite să facă uneori pe prostu’ - Dar nu prea des! Oricât era de
DOMNUL DARWIN de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364551_a_365880]
-
pe povestitorul Traian Moldoveanu, marinar care a călătorit pe patru continente. Ajunsă la volumul 47 marea enciclopedie a spiritualității românești concepută și scrisă de Constantin Toni Dârțu se constituie, în condițile intrării noastre în Europa și al fenomenului globalizării, în “lada de zestre “a spiritualității poporului roman, în care păstrăm cele mai scumpe realizări în domeniul creațiilor științifice, literare, plastice, medicale, spirituale, etc. pentru a le moșteni urmașii urmașilor noștri, cum spunea Sfântul Ștefan cel Mare. Căci, “Marea datorie a oricărui
PERSONALITĂŢI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ÎN ENCICLOPEDIA LUI CONSTANTIN TONI DÂRŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364589_a_365918]
-
zidului răstălmăcesc stările starea își lasă coatele paralel pe masa rotundă a tăcerii în contemplare ființa se răzvrătește adună colbul fir cu fir desfășoară a infinita oară poveștile dorului în anotimpul nașterii e în așteptarea banalului care vine mereu cu lăzile pline de comori amorfe și iar se prind în horă jocuri curse întreceri în spații largi în jocul undelor spre centrul vâltorii de trăiri devin redevin strâmte porțile alergării printre umbre toamna se apropie după un scurt popas într-o
ÎNFLORESC CRINII MAICII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362877_a_364206]
-
sa moale pe cap...pe când afară copiii începuseră să cânte:„Sculați boieri mari/C-au venit colindători”... 6. Cu ghetele cusute cu sârmă „Doctorul Hochmann locuia cu Eminescu pe Strada Știrbei Vodă. Mi-a povestit printre altele: Eminescu avea o ladă mare cu cărți manuscripte. L-am văzut într-o dimineață răsfoind autori germani. Stătea toată ziua în casă citind. I se rupseseră ghetele în așa hal încât nu mai putea ieși din casă pe stradă. Privește- mi-a zis- Ghetele
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
citind. I se rupseseră ghetele în așa hal încât nu mai putea ieși din casă pe stradă. Privește- mi-a zis- Ghetele erau rupte rău. Poți să faci ceva? Le lipești cu clei? Nu!-i-am răspuns, și am luat ditr-o ladă niște sârmă subțire. Făceam găuri în talpă, apoi strângeam întocmai cum fac cârpacii. Eminescu se uita la mine cu atenție și zâmbea. Se așeză apoi pe un scaun și trase cu frică mai întâi gheata din dreapta apoi pe cea din stânga
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
a dăruit și doi berbeci pentru așa zisa priveghere a lor de toată noaptea. Odată l-a păcălit un negustor care cerând aur cu împrumut de la sfântul, la întoarcere, tot pe el l-a trimis sfântul să-l pună în lada din care îl luase iar el a zis că așa a făcut mințind. Apoi negustorul a sărăcit cu totul și sfântul l-a mustrat învățându-l că dobânda necinstită nu înseamnă câștig ci pierdere. A trecut la Domnul în anul
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
și mulți alții. Un alt argument care a stat în fața autorilor „ pentru a publica această crestomație este fenomenul de globalizare. În aceste condiții, scrie Al.Florin Țene, există pericolul ca o parte din istoria poporului din spațiu Carpato-Danubiano-Pontic și din lada de zester a spiritualității românești să fie uitate, sau să dispară, așa că este necesar ca lucrări precum cea de față să apară cât mai multe pentru tezaurizarea valorilor neamului nostru.“ Se vorbește foarte mult de voluntariat, iată că ce au
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363460_a_364789]
-
Ocean, era mai puternică decât iubirea pământeană de aici. A primit o bursă la o universitate și și-a luat zborul. Când a bătut la ușa Soniei, avea sentimentul că arată ca un câine necredincios care, după un tur prin lăzile de gunoi, revine acasă, cu coada între picioare. Dar va explica totul cu de-amănuntul, este singura lui șansă. La a două ciocănitură, o voce dinăuntru a spus: „întră!”. Ușa era descuiată, și Norman păși în fostul lui templu al
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
locașului de cult și pentru acest lucru era binevenită orice donație de la enoriașii săi. După ce termină cu bărbieritul, intră în camera "curată de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
donație de la enoriașii săi. După ce termină cu bărbieritul, intră în camera "curată de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
de urechi și de nas, Gorgonă cu triplă cădere de sânge-n Caftan zdrențuros e purtat prin oraș. Iar Mihnea Turcitul pe tron stă să vadă, Mărunta-i victorie și râde în el, Când capul schilod îl primește-ntr-o ladă, Ca semn de-asfințit pentru Prințul Cercel. *** Ciclul "Povesti din veac" Referință Bibliografică: Frumosul Principe Cercel / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
scânteia parfumatăCe-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să prețuim trăireaDin dorul cel aprins, când mi-ai furat iubirea,Gustând năvalnic fraga, a buzelor dulceață,Lăsându-mi doar sărutul ce înflorea pe față.... XIX. LADA CU ZESTRE, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015. Lada cu zestre Adeseori pe drumul vieții Conduși suntem de o dorință Cu gândul doar la bogății Uităm de suflet și credință. Așa păți și
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
trăireaDin dorul cel aprins, când mi-ai furat iubirea,Gustând năvalnic fraga, a buzelor dulceață,Lăsându-mi doar sărutul ce înflorea pe față.... XIX. LADA CU ZESTRE, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015. Lada cu zestre Adeseori pe drumul vieții Conduși suntem de o dorință Cu gândul doar la bogății Uităm de suflet și credință. Așa păți și el - feciorul, Băiat frumos la chip și blând În suflet îi păstra amorul Și o dorea
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]