6,022 matches
-
ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de oboseală și de dansul iute al flăcărilor. Procurorul zăbovea în ascunzișurile visului său languros. Undeva se ascuțea deja o lamă și era ridicat un eșafod. Mi s-a spus că talentele lui Destinat și averea lui l-ar fi putut duce foarte departe. În schimb, a rămas toată viața la noi. Adică nicăieri, adică într-un ținut în care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine bărbatul ăsta al meu, și astăzi stă pe străzi până târziu, scormonind cu privirile toate fetele blonde și înalte! Sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
făcută din cel mai rezistent material. Un material care respinge murdăria. Încă un mic exemplu. Anna are paisprezece ani. Stă goală pe podea cu picioarele desfăcute și încearcă să se defloreze singură, cu ajutorul unei oglinjoare pentru bărbierit și al unei lame de ras, ca să scape de o pieliță care se spune că ar fi crescut acolo jos. Însă nu are cunoștințe de anatomie, așa că se taie din greșeală la perineu și sângerează foarte tare. Imediat ce Anna părăsește closetul urât mirositor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
implică niște chinuri și ia, din păcate, timp, ceea ce artistului de cele mai multe ori îi lipsește, doar trebuie să creeze și altceva în afară de poezia asta și de aceea se repede mereu înainte. Sophie nu se repede ca vântul, ci alunecă precum lama patinei pe o gheață ca oglinda. Terenul ei e proprietate personală și Sophie n‑are nevoie de vreun motiv anume ca să circule pe el; terenul e acoperit cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
situației, după părerea lui Rainer. Cu siguranță Hans îi privește acum fața și constată că aceasta e total descompusă. Într‑o valiză veche de carton se află o baionetă la fel de veche, din primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna să‑l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de mărunțișuri și totul e luat de la capăt. Cu așa o armă lungă (lama are 25 cm), merge de două ori mai bine și chiar așa se și întâmplă. Anna are deja pozele în aparat, iar expresia criminală de pe fața lui Rainer se potrivește bine, fiindcă în timpul ăsta el se gândea la acte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului are lungimea de 11,2 cm. Ciudat e că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să devină nesimțiți cu tine după ce au terminat, ca și cum le-ar fi rușine de ei înșiși, dar mi-am dat seama că ăsta era altfel, așa că am încercat să rămân calmă. Apoi și-a scos cuțitul și i-a pus lama pe gâtul meu, ca și cum voia să-mi fie frică. Și mi-era. Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să mă taie pe loc, gândindu-mă că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie, lungă, de melc, ridicându-se până deasupra unui manechin de croitorie, în timp ce pânza gigantică a unui păianjen amenința să înfășoare un altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă enormă care zăcea pe jos spartă într-o sută de bucăți, oferind imagini împrăștiate cu mine însumi, care se sfărâmau și trosneau sub picior pe măsură ce îmi continuam drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă coc, Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în felul său. Din visul ațintit al conviețuirii formelor nu a trecut nimic și nu trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Faraonul Seqenenre Tao II a murit de la răni multiple provocate de secure. El a murit în luptă, executat la final, sau chiar asasinat. Un cuțit cu lama lungă, despre care se presupune că aparținea fiului său, Kamose, are urme de uzură (strâmb și tocit), semne ce ar sugera posibila folosire a acestuia pentru răzbunare tatălui său. Elita Egiptului Antic, printre care și faraonul, purta pumnale, săbii sau
Faraonii deţineau arme sofisticate () [Corola-journal/Journalistic/69431_a_70756]
-
Tarhon Publicat în: Ediția nr. 983 din 09 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Suflul toamnei flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă desparte... Suflul toamnei vântură Inima-mi s-o spulbere Când în zări mă svântură Și sunt doar o pulbere... Suflul toamnei clatină Inima-mi de gelatină Cu sclipiri de platină Între corzi de mandolină
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Și nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colț de rai... Și-i ca zimții de la coasă Când separă scai de scai Și-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..! Inima de te apasă, N-ai tu inimă să stai Limba sfântă de acasă Să o pierzi, e tot ce ai! Hai cu mine de îți pasă, Iancu, Ștefan și Mihai
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
doar câteva dintre poeziile în care îndoiala și singurătatea sunt asociate anotimpului galben. Și pentru Crina Colice iubirea trecută e asemănată unei toamne cenușii, cu picuri de ploaie ca lacrimi ale singurătății, în timp ce pentru Iulia Ralia iubirea e "ca o lamă dimineața prea devreme" ce taie "înroșind apa". De multe ori, însă, dezamăgirea e camuflată, încât lectorul o depistează cu greu ca-n poeziile Aureliei Elena Matei (Frânturi de toamnă) sau în cele ale lui Ionel Marin care încearcă de a
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
mirul din altar și-n sfinți, În ale facerii dureri, În nopți de veghe și suspin, În floarea morții-n primăveri, În blidul niciodată plin, În sângele vărsat pe-ogor, În pruncul smuls de lângă sân, În lacrimile din ulcior, În lama coasei ruptă-n fân, În carnea lemnului ucis, În rodul necules, uscat, În negrul doliului din vis, În piatra de izvor secat, În clopotul a foc bătând, În frunza codrilor de jar, În fumul satelor arzând, În flacăra din felinar
ÎN TOT CE FACI ŞI EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363895_a_365224]
-
Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii am mers pe un drum necunoscut. O rază de soare dădea în mine reflectându-mi umbra în
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
mănânc așa mult. Am mâncat la carneee! De aseară(ia o felie)! O voce: -Băi nea Mitică! Directorul: - Trece. Cip Vocea: - Cip. Trei cărți. Horia: - Luați bă o bucățică de pâine, bă. Poetul(scoate un cuțit cu tot felul de lame și accesorii): - Ia uite de am eu aici! Horia: - Și cuțit și linguriță? Vocea: - Asta nu merge! Directorul: - Ai zis cip. Altă voce: - Și cip. Poetul: - Auzi Gheorghiță, fii atent ce are aici. Asta este lingură. Iată-le! Directorul(cu
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii ... Citește mai mult * Iubireaîncinge piciorulși arde podeaua,accelerează sângeleîn vene,îmbujoreazăobrajii-n mere,țopăie întropote de cai.Pe
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
piciorulși arde podeaua,accelerează sângeleîn vene,îmbujoreazăobrajii-n mere,țopăie întropote de cai.Pe alei lustruitede fericireaprinde felinare,pe retineunește douăinimi îndrăgostite.* Regăsirea îmbrăcați în roșu, galben și albastru,ne-am desprins din același trunchi.Bătuți de vânt în direcții opuse,lame lucioase ne-au fost treptele vieții,doar Dumnezeu ne-a fost scut!Doborâtă la pământ am plâns.Când mi s-au limpezit ochii... XI. CORSETUL IERNII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Pomii
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
teama de a greși că totul se întoarce cu susu-n jos și pe dos. Nimic din ce a fost nu mai rămâne la fel. “Cutia Pandorei” a fost deschisă. Secretul s-a aflat. Internetul există. "Ce este, este!", spune Dalai Lama. Ne întrebăm ce urmează sau dacă există cale de întoarcere? Ștefan POPA Referință Bibliografică: Ce este, este! Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1071, Anul III, 06 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ștefan Popa : Toate Drepturile
CE ESTE, ESTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362908_a_364237]
-
pierde totul trece și trece și trece amestec de prezent cu trecutul paznic într-un sirop amalgam de fructe exotico-banale se aude cum stânca taie vaporul dorințelor la ultima plutire de multe ori alerg degeaba după ceea ce oamenii numesc bunătate lamă cu două tăișuri cu infinite sensuri rătăcită mișcare între două valuri izbește visul de o parte și de alta a unui țărm închipuit al cuvântului dintâi nu-i departe împlinirea unui foșnet al ideii în care te scalzi cum că
TEORETICĂ ÎMPLINIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363017_a_364346]