2,167 matches
-
om - numărul capetelor de bizoni recenzate în Illinois depășea numărul locuitorilor de astăzi ai Londrei și deși în acea regiune n-a mai rămas acum nici un corn și nici o copită de bizon; și deși cauza acestui uimitor prăpăd a fost lancea omului - însăși natura cu totul diferită a vînătorii de balene face categoric imposibil un asemenea sfîrșit rușinos al leviatanului. Patruzeci de oameni care au vînat timp de patruzeci și opt de luni cașalotul la bordul unei baleniere, se socotesc foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între forjă și nicovala așezată pe o buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit pe jăratic și apăsînd cu cealaltă pe foale. Deodată își făcu apariția căpitanul Ahab, cu un săculeț de piele cam mucegăit. La o mică distanță de forjă se opri, îngîndurat și rămase așa, pînă ce Perth, scoțînd în sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări grele? Ă Cred că da, domnule căpitan. Ă Presupun că ești în stare să netezești orice bucată de metal
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
paratrăznetului și apucînd harponul aprins, Ahab îl flutură ca pe-o torță în fața echipajului, jurînd că-l va străpunge pe cel dîntîi marinar care va cuteza să se atingă de-o parîmă. îngroziți de înfățișarea lui și ferindu-se de lancea de foc pe care-o agita, oamenii se traseră înapoi neputincioși, iar Ahab le vorbi astfel: ĂAți jurat s-o vînați pe Balena Albă și sînteți la fel de legați de acest jurământ ca și mine, iar bătrînul Ahab e legat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
seama la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
O, sărmane cîrmaci al soarelui și trufașule cercetător al cerurilor! Deunăzi te-am sfărîmat, iar azi compasele ar fi vrut să mă zdrobească, ele, pe mine. Așa, vasăzică! Dar Ahab e stăpîn pe forța magnetică. Domnule Starbuck, adu-mi o lance fără coadă, un mai și cel mai mic dintre acele velarului. Repede! Pe lîngă impulsul ce-l îndemna să acționeze astfel, Ahab se lăsa călăuzit și de o anumită prudență, scopul lui fiind poate să ridice moralul echipajului printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să-ți frîngi brațele trăgînd la rame și mînuind harponul și lancea? Este oare mai bogat Ahab sau mai bun din pricina asta? Uită-te! O, Starbuck, nu-i oare îngrozitor că, după ce că porți o asemenea povară, mi s-a mai smuls și-un picior?... Dă la o parte firele astea cărunte, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a balenei se înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
multă saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o priveliște mai înspăimîntătoare decît boturile sîngeroase ale rechinilor! O sumedenie de harpoane și lăncii, încurcate și răsucite între nodurile saulelor, cu vîrfurile și muchiile scînteietoare, se izbiră de cavaleții de la prova ambarcațiunii lui Ahab. Exista o singură salvare. Apucînd cuțitul de bord și aplecîndu-se în chip primejdios peste acest păienjeniș de oțel, Ahab trase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îi pescui și pe ei și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta era bilanțul, dar nimeni nu părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de care să mă reazăm ca de-un baston - lancea aia ruptă e bună. Cheamă-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nu fii prost! Eu sînt vătaful Ursitoarelor și primesc porunci numai de la ele, de la, nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează vreo fregată dezarborată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și acolo aș rămîne! Și totuși, ce ființă nobilă și eroică e vîntul! Cine a fost în stare să-l înfrîngă vreodată? în fiece bătălie, el are ultimul cuvînt, cuvîntul cel mai aprig. Dacă te repezi să-l străpungi cu lancea, nu faci decît să treci prin el. Ha! un vînt laș, care nu pregetă să lovească un om gol, dar în schimb refuză să primească măcar o singură lovitură! Pînă și Ahab e mai curajos și mai nobil. O, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se săltară brusc, ca și cum ar fi alunecat de pe flancurile unui ghețar scufundat, pe cale de a ieși repede la suprafață. Se auzi un vuiet surd, parcă subteran; toți rămaseră cu răsuflarea tăiată: o matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și harpoane, țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele două ambarcațiuni sfărîmate, care tocmai fuseseră trase lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în inima lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea! Harponul se înfipse în balenă; aceasta o zbughi, iar saula harponului începu să se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar colacul zburător îl prinse de gît și-l trase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
LXXVI Marele Poloboc din Heidelberg................................................110 LXXVII Cisterna și gălețile.............................................................112 LXXVIII Preeria...........................................................................118 LXXIX Nuca ..................................................................................122 LXXX Pequod întîlnește Fecioara.................................................................126 LXXXI Onoarea și gloria vînătorilor de balene.................................................141 LXXXII Iona din punct de vedere istoric........................................................145 LXXXIII Aruncarea lăncii...........................................................148 LXXXIV Fîntîna ...............................................................152 LXXXV Coada...........................................................................159 LXXXVI Invincibila armada ........................................................165 LXXXVII Școli și dascăli...........................................................182 LXXXVIII Pești capturați și pești pierduți......................................................187 LXXXIX Capete sau cozi.......................................................................192 XC Pequod întîlnește pe Bobocul de Trandafir............................................197 XCI Ambra...........................................................................206 XCII
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înlesnită de cele două sfîrcuri, situate, în chip ciudat, de-o parte și de alta a anusului; mamelele adevărate se află însă ceva mai sus. Cînd, din întîmplare, aceste organe prețioase ale unei balene-mamă sînt tăiate de vreun vînător cu lancea lui, laptele și sîngele își amestecă pe mari întinderi culorile. Laptele de balenă e foarte gras și dulce; gustul lui e cunoscut omului; s-ar potrivi perfect cu căpșunile, în loc de frișcă. Cînd se stimează peste măsură unele pe altele, balenele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anul 79 e.n. Man, om îengl). Regiune în jurul rîului cu același nume din statul Maine îS.U.A.). Această manevră, caracteristică doar cașalotului, a fost numită „aruncarea lanciei“ îpitchpoling), tocmai din pricina asemănării ei cu poziția verticală pe care o ia lancea de balenă în prima fază a exercițiului cu același nume, descris într-un capitol anterior. Grație acestei mișcări balena poate vedea mai bine obiectele care-o înconjoară în.a.). Munte stîncos în districtul Cheshire îNew Hampshire, S.U.A.). Personaj mitologic, tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simpatia pentru că e un înger căzut, un ins la final de etapă, un profet ce nu mai are nimic de profețit: Există ceva quijotesc în misiunea lui, dar șiretenia și limba caustică îl împiedică să pară ridicol în timp ce atacă cu lancea morile de vânt. Nu are nevoie de îndemnul vreunui Sancho Panza pentru a-și spune povestea și ține locul unui intermediar între el și noi, pentru că nu e nici un geniu și nici un lunatic inspirat. Cândva a fost, fără îndoială, mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar avea ca regulă generală, excepțiile - numeroase - îl contrazic. Pericolele semnalate sunt tot atât de valabile privite de pe celălalt mal al Atlanticului și e posibil ca dintr-o similară exasperare să fi ieșit experimentele moderniste ce i-au avut drept vârf de lance pe Joyce și Virginia Woolf. Aducerea la același numitor a autorilor nu numai că nu e dezirabilă, dar nu e nici posibilă. Adevărații creatori nu sunt interșanjabili, nici măcar atunci când aparțin aceleiași școli. Doar individualitatea, doar unicitatea ne fac să vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nivelul Direcției Generale a Penitenciarelor. Transferul la Gherla al lotului care îi cuprindea pe Popa „Țanu”, Vasile Pușcașu și alți lideri importanți ai acțiunii de la Pitești, în iunie 1950, în condițiile în care Țurcanu și, probabil, și celelalte vârfuri de lance ale agresorilor credeau că vor fi eliberați, ar putea constitui motivul pentru care torturile au continuat, cu și mai mare brutalitate, atât la Pitești, cât și la Gherla. A fost primul moment în care deținuții care colaborau cu Securitatea și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dintâi vizează specificitatea mecanismelor de apărare, instrumente proprii apărării eului. Pentru a ilustra această specificitate, A. Freud recurge la metafora armelor și compară mecanismele de apărare cu niște arme care se definesc doar prin prisma funcției lor de arme (puști, lănci etc.). Însă în anumite circumstanțe, alte lucruri - cum ar fi o tigaie - pot fi utilizate ca arme. Transpunând această metaforă în limbajul domeniului avut în vedere, se poate afirma că, pe câtă vreme refularea sau proiecția sunt întotdeauna mecanisme de apărare, alte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceștia au făcut parte din „elita politică”. Date fiind scopurile acestei cercetări empirice, am fost mai puțin interesat de probleme mai teoretice precum a determina dacă tehnocrații au constituit În România o „nouă clasă conducătoare” sau au fost vârful de lance al unei „revoluții manageriale”. Obiectivul meu a fost unul mai modest, dar sigur, nu unul mai facil: mai Întâi, să identific tehnocrații din cadrul elitelor politice ale unei societăți comuniste, iar În al doilea rând, să evaluez proporția lor În nominalizările
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]