2,011 matches
-
văzut imediat un mănuchi de lanterne roșii, dar mi se păreau cu totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sudul provicniei Kaga, renumită pentru porțelanurile sale. Fiecare japonez poartă la el un sigiliu pe care este imprimat numele și prenumele și pe care-l aplică, de obicei, pe documente În locul semnăturii. Legume fierte. Cartierele de distracție sînt marcate prin lanterne roșii. Tăiței groși chinezești preparați cu carne, legume și condimente japoneze. Paste făinoase preparate cu condimente japoneze. Uscațele. 1912-1925. Orez și carne condimentată cu curry (preparat din rădăcină de curcumă, usturoi și diverse mirodenii). O rogojină măsoară 1,80x0,90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unt. „Ți-ai luat drepturile?” Îți amintești expresia asta? Ea însemna că unul din familie a făcut o coadă fără sfârșit. A mai ținut rândul la niște vecini. La capătul acelor ore de viață, intra triumfal pe ușa apartamentului, stingea lanterna, că în bucătărie ardea lampa cu petrol, și depunea prada sau raportul. „S-au dat drepturile de ulei și le-am luat pe toate.” Eu o aveam pe doamna Ursaciuc, fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trezindu-ne în afara cercului, și-atunci s-a tras un foc de armă care a lăsat în urmă un nouraș de cordită plutind ca un semn de întrebare, unul dintre polițiști ținându-și arma deasupra capului, iar celălalt (prevăzut cu lanternă și aparat de emisie-recepție) încercând să-l păcălească. În cele din urmă, maestrul lanțului a căzut în genunchi și și-a ridicat ambii pumni cu mâinile înțepenite, bărbia i s-a înfipt în piept și, cu toată fața întinerită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am spus și mi-am sprijinit capul în palmă. Gestul ăsta a fost o mare greșeală. Ar fi trebuit să-mi continui atacul, pentru că zâmbetul jucăuș al Martinei devenise sălbatic. Adesea, în timpul reveriilor mele nocturne îi văd chipul ca o lanternă magică, umană, plină de lumină. — Doamne, spuse ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs. Cu o mișcare rapidă am scos portmoneul din buzunarul de la inimă. Dar Martina prinsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu albele scheme frumușele pe pătratele îndepărtate. Nu mai întâmpinam nici o rezistență. Martin a continuat să mă preseze calm cu pionii din partea reginei, aparent neimpresionat de arsenalul exploziv pe care i-l masam din stânga. Acum nebunii mei corelați își îndreptaseră lanternele spre regele lui, iar dolofanele mele ture erau gata să dea cu el de pământ pe singurul culoar liber. Și timpul era de partea mea. — Concepția originală a lui Fielding putea să fie cam așa. Te-ai uitat pe hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
faptele și simțirile către un ideal eronat. Omul luptă să adune cât mai mult, să strângă cât mai multe „nimicuri valoroase”, o sumedenie de lucruri pe care le consideră utile, dar care sunt, de fapt, la fel de inutile ca și o lanternă aprinsă sub lumina Soarelui, spre a lumina, în absurd, ceea ce este deja luminos, mai cu seamă pentru a încerca să lumineze o minte întunecată, în ale cărei colțuri nu a pătruns încă lumina orbitoare a Soarelui. Inutilitatea averilor strânse pe
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
slab luminate. ― Stați pe loc. Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
case. Mai precis, cinci cocioabe. Iei grupa de avangardă și te apropii de ele. Acolo trebuie să ne aștepte cei trimiși de la divizie să ne întâmpine. Semnalul de recunoaștere sunt trei sclipiri luminoase la interval de trei secunde. Ia această lanternă. Nu te apropii prea mult și trebuie să ai unde te adăposti în caz de ceva neprevăzut. Semnalizezi și aștepți zece secunde pentru a primi răspunsul. În caz că acesta nu vine, semnalizezi încă o dată. Dacă răspunde cum trebuie, te apropii, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de zăpadă îmbibată cu apă mergeau cu greutate. Când abia mai puteau respira de oboseală, de după un dâmb au apărut cocioabele. La vreo două sute de pași de prima casă s-au adăpostit după un grup de copaci. Dumitru a scos lanterna din buzunar și a căutat să-și liniștească respirația, pentru a putea semnaliza corect. „Așaaa. Ia să vedem. Nu ne tremură mâna? Nu! Asta-i o treabă bună. Și acum ... unuuu... doiii... treiii...și!”... Când să apese pe butonul lanternei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lanterna din buzunar și a căutat să-și liniștească respirația, pentru a putea semnaliza corect. „Așaaa. Ia să vedem. Nu ne tremură mâna? Nu! Asta-i o treabă bună. Și acum ... unuuu... doiii... treiii...și!”... Când să apese pe butonul lanternei, în curtea primei case s-au văzut mai multe puncte luminoase. „Ce-i asta?” - s-a întrebat Dumitru buimăcit. I-a trecut prin minte că din cauza emoției i s-a părut. În acest timp a simțit pe umăr mâna comandantului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noastre până aici. Cei din jur priveau la căpitan cu ochii dilatați a așteptare... Ședeau ciucure în jurul lui, ca puii în jurul cloștii, când în înalturi se rotește uliul... În cele din urmă, căpitanul a scos harta operativă și, la lumina lanternei, a început s-o cerceteze, desenând cu arătătorul câteva drumuri, apoi a început să le explice celor doi, Dumitru și comandantul grupei de avangardă: ― Pentru a ieși din această capcană, eu cred că cea mai bună cale ar fi drumul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu beculețe roșii intermitente, cele trei mașini ale poliției parcate dincolo de barieră, farurile iluminând un teren pustiu și plin de buruieni. Își lăsă Chevroletul în dreptul trotuarului și se îndreptă într-acolo pe jos. Un grup de polițiști în impermeabile țineau lanternele îndreptate spre pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și se îndreptă într-acolo pe jos. Un grup de polițiști în impermeabile țineau lanternele îndreptate spre pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre agenți se întoarse rapid, cu pistolul în mâna tremurândă. „Ușor, Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își puse pistolul în toc; ceilalți polițiști se împrăștiară. Danny privi cadavrul, simți cum i se înmoaie genunchii și atunci făcu ceea ce face un criminalist ca să nu leșine sau să nu vomite: „Deffry, Henderson, țineți lanternele îndreptate în jos. Gibbs, notează ce spun cuvânt cu cuvânt. „Bărbat alb, nud, mort. Vârsta aproximativă treizeci, treizeci și cinci. Cadavrul e întins pe spate, brațele și picioarele rășchirate. Pe gât se disting urme de ligatură, globii oculari i-au fost scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e întins pe spate, brațele și picioarele rășchirate. Pe gât se disting urme de ligatură, globii oculari i-au fost scoși și orbitele goale extrudează o substanță gelatinoasă”. Danny se lăsă pe vine lângă cadavru; Deffry și Henderson își poziționară lanternele în așa fel încât să-i asigure o iluminare optimă. „Glandele genitale sunt tumefiate și prezintă vânătăi, se disting urme de mușcături pe testicule și penis”. Își duse mâna sub cel mort și simți pământul umed; puse mâna pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
precipitații pe cadavru și deoarece a plouat puternic între miezul nopții și trei A.M. putem deduce că victima a fost plasată aici în urmă cu mai puțin de o oră”. Sunetul unei sirene se auzi tot mai aproape. Danny luă lanterna lui Deffry, examinând cât se putea de aproape detaliile cele mai teribile ale cadavrului. „În total șase răni ovale, neregulate, circumscrise regiunii trunchiului, între buric și stern. Ruptura de țesut delimitează marginile perimetrelor acoperite de sângele coagulat provenind din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Room de Crăciun”. Gibbs chicoti dar continuă să noteze; Danny se ridică în picioare, supărat că era ridiculizat de un subaltern. Cadavrul mut reușise să-l expună ironiei; își simțea picioarele ca de gumă, iar stomacul îl sâcâia. Îndreptă fasciculul lanternei spre pământ și își dădu seama că terenul din jurul mortului fusese tocat de cizmele din dotare ale polițiștilor, iar mașinile poliției șterseseră posibilele urme ale unor alte pneuri. Gibbs spuse: „Nu sunt sigur că am scris toate cuvintele corect”. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l cu o pătură, Gibbs turuind cui voia să asculte pronosticul meciului de Rose Bowl și despre o nouă turnură în cazul Black Dahlia, încă nerezolvat, continuând să fie un subiect de discuție aprins. Jeturile de lumină proiectate de faruri, lanterne și spoturi speciale se încrucișau febril deasupra terenului, scoțând în evidență tot felul de detalii: bălțile de noroi reflectând umbre și lumina lunii, scăpărările neoanelor din Hollywood, în depărtare. Danny se gândi la cele șase luni ale lui ca detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-o fiolă, și, dintr-un impuls de moment, îi forță fălcile căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi fibre identice în cerul gurii, pe limbă și pe gingii; notă: „Strangulat și sufocat cu prosop de bumbac alb”, insuflă adânc și cercetă orbitele ochilor. Pixul lanternă îi relevă membranele tumefiate, împănate cu substanța gelatinoasă pe care o remarcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi fibre identice în cerul gurii, pe limbă și pe gingii; notă: „Strangulat și sufocat cu prosop de bumbac alb”, insuflă adânc și cercetă orbitele ochilor. Pixul lanternă îi relevă membranele tumefiate, împănate cu substanța gelatinoasă pe care o remarcase și pe terenul pustiu; Danny folosi un Q-tip și unse câte trei lamele cu substanța din fiecare cavitate. Avea un miros de mentă, medicinal. Coborând pe cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Venice, 4th Avenue 209, și Augie Duarte din L.A., Vendome, 1890. Ai notat? Shortell spuse: — S-a făcut. Danny închise telefonul și porni în căutarea LUI. Se întoarse în La Paloma și își găsi mașina exact așa cum o lăsase. Scoase lanterna pe geam și cercetă bungalow-urile, aleile, curțile și grădinile. Oameni normali, soți și soții ducând gunoiul, câini, pisici și un coiot speriat, transfigurat de sclipirea din ochii lui. Nici urmă de bărbatul între două vârste, cu păr grizonat, care dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
enumerat: nevăstuici, dihori, viezuri, vidre și wolverine. Coleman a devenit surescitat, a sunat la Thomas Cormier - tot cu pretextul falsului sondaj - și a aflat că omul lucra noaptea la grădina zoologică din Griffith Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-a vizitat pe wolverine și s-a îndrăgostit de ele. Erau rele. Erau vicioase. Nu înghițeau nimic de la nimeni. Încercau să roadă sârma împletită din gard, ca s-ajungă la el. Mârâiturile lor semănau cu notele înalte ale saxofonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ori. Citi literatură de specialitate despre wolverine și se minună de bestialitatea lor. Instală capcane de șobolani în Griffith Park și aduse mortăciunile ca hrană pentru wolverine. Apoi aduse hamsteri, pe care îi aruncă vii la wolverine. Le lumina cu lanterna și le privea cum se îndopau cu bunătățile lui. Ejacula fără să se atingă în timp ce le privea. Vara lui Coleman a fost stricată de cicălelile lui Delores, care voia tot mai mulți bani. Spre sfârșitul lui iulie a citit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vreun sentiment ce s-ar datora propriei sale personalități sau talentelor sale, ar ajunge într-o situație foarte neplăcută. Ar lua-o razna. Ar ajunge să decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest aspect, să se împace cu situația. Cu risipa. Procesiunea trece prin oraș, apropiindu-se de platoul din fața acelui oribil palat, în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]