47,844 matches
-
cărturarii moldoveni cei mai reprezentativi. De o rară distincție sufletească, el ilustra câteva din marile virtuți ale neamului nostru: în primul rând dragostea de țară și de tot ce-i românesc, până la jertfa de sine; apoi o dărnicie nespus de largă și caldă, mai presus de cea a lui Mecena, tocmai fiindcă mijloacele lui materiale erau foarte limitate, în fine, ceea ce îi ședea atât de frumos, o modestie cum nu mi-a mai fost dat să văd vreodată, în așa grad
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
fragmentară și temporară, în ciuda entuziasmului ciudat al criticilor), pe atât de multe culoare de analiză dezvoltă la fiecare pas acest roman simptomatic, scris într-o perioadă tranzitivă nu doar în cadrul culturalului, în special cel literar, dar și într-unul mai larg, istoric scindat, la nivel de mentalitate, de schimbări intrinseci ale unei societăți aflată în pragul unor decisive și multiple metamorfoze. Cine nu vede aici tectonica schimbărilor istorice și proteismul fațetelor lumii postmoderne (și) postdecembriste are toate șansele să rateze o
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
vorbește și despre șaradă sau antihermeneutica lui Sontag, nu cred într-un punct final iluminator al acestei dispera(n)te căutări. Cu atât mai mult cu cât contrazice însăși metafizica construcțiilor lingvistice ale postmodernismului enciclopedic, mediatic în sensul cel mai larg, carnavalesc, ludic-apocaliptic. Paul Cernat întrevede foarte bine o posibilă cheie în profilul omulețului lui Escher ieșit din rând. Mie însă mi-a atras atenția celălalt omuleț (ocultat poate cu bună știință de însuși autorul când face descrierea gravurii Coborâre și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
face descrierea gravurii Coborâre și urcare), care privește detașat zădărnicia celor prinși în infinita cob-urcare a iluzoriilor trepte. Efectiv izolat, deci detașat, neimplicat, acel omuleț este cititorul acestei cărți pus în fața unui spectacol din care nu poate înțelege decât mișcarea largă, de ansamblu. Coaja, căci miezul i se refuză deopotrivă ca și omulețului răzleț și gânditor, pentru care coșmarul marșului absurd s-a sfârșit, dar căruia sensul i se arată în continuare confuz. Altfel, de ce ar mai întârzia pe scări? Sensul
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
birjarului cu vîrful bastonului pe care îl purtau la ei. Toată Calea Victoriei era un bulevard dintr-un salon nevăzut dar plin de persoane de toate categoriile sociale, care își făceau plimbarea zilnică pe cea mai frumoasă stradă a Bucureștiului. Galantarele largi ale magazinelor ofereau trecătorilor prilejul de a contempla vestita bijuterie a lui Reich în care sclipeau pietrele neprețuite din vestitele coliere ale bijutierului. Mai departe, silueta lor se oglindea în vitrinele diferitelor magazine ce etalau cu bogăție de fantezie, tot
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
din cele mai înalte ale culturii și ale statului, cu totul necunoscute mie la ceasul acela, eu nefiind preocupată de latura politică a evenimentelor, care desigur se desfășurau în viața țării, care se înșirau după rang și importanță în spațiul larg al pavilionului. Suveranul pătrunse în pavilion înconjurat de personalități care erau îmbrăcate în fracuri, uniformă de ceremonie la vremea aceea, care îl conduseră prin mulțime, spre un podium. La un moment dat regele rosti o cuvîntare expusă cu glas sigur
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
slăbit puterile ori că și-ar fi sleit zestrea de talent. Dimpotrivă, e la fel de proaspăt ca de când îl cunosc. Dar scena Naționalului din Iași, pe care și-a făcut un nume, pare să nu mai fie, în ultima vreme, destul de largă ca să-l încapă și pe el. S-a resemnat într-un fel trăgându-se în învățământ, ca să crească actori pentru mâine. Nu știu cât de mare-i va fi fiind talentul de dascăl. Se prea poate să fie și un pedagog deosebit
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
întregi." Revoluția apare, în mod paradoxal, ca o subminare a ideii de libertate, exemplul invocat iar și iar fiind cel al Revoluției Franceze și al exceselor sângeroase săvârșite în numele dreptății și al libertății. Alexandru Papacostea asimila spiritul conservator romantismului: „Privită larg, concepția raționalistă este metafizică în acest înțeles, că înfățișează lucrurile în aspecte definitive și uniforme, adică așa cum se pot înțelege pe calea ideilor. Așa e, de pildă, în Contractul Social. Dimpotrivă, concepția romantică le înfățișează în devenire, deci osebite: în
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
mai izbutește ceva, care mie mi se pare prețios: găsește o modalitate de a comunica atractiv și inteligibil demersurile și rezultatele demersurilor etno-muzicale unui public care nu se rezumă, așa cum se întâmplă de obicei, la specialiști. Cartea iese în lumea largă înainte de toate grație formei literare care înveșmântează reiterarea demersurilor epistemologice ale autorilor. Sunt bucuroasă că mi-am legat numele de ";À tue tête". Și nu mă rușinez prea tare că v-am prezentat-o și dumneavoastră. N-ar fi avut
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
să aibă plăcerea nebună să scrie "În așteptarea lui Godot". Rakel și Zoltan deschiseseră deja ușa locuinței lor. Am oprit taxiul și am pornit-o și eu pe jos cu mulțimea de bărbați și femei care se îndreptau spre ușa larg deschisă, ducând în brațe pungi și cartoane pline de flori. Acești oameni, îmi spuneam, observându-i de departe, sunt cu siguranță niște ființe care nu trăiau ca să se compare unele cu altele. Păreau eliberați de invidie, nemulțumire, amărăciune. În cadrul ușii
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
nu numai eu. Nu puteam, și nu pot nici acum, să văd cum mințile cele mai strălucite ale generației mele se comportă atât de iresponsabil cu harul ce le-a fost dat. Îmi făcea rău s-o aud, la intervale largi, tot mai largi, când ne vedeam la București, apostrofându-mă sonor și strident cu câte un "Băi, tu nu mă mai iubești!" În adâncul meu nu se schimbase, firește, nimic. Dar, rău de gură, îi răspundeam pe același ton: "Așa
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Nu puteam, și nu pot nici acum, să văd cum mințile cele mai strălucite ale generației mele se comportă atât de iresponsabil cu harul ce le-a fost dat. Îmi făcea rău s-o aud, la intervale largi, tot mai largi, când ne vedeam la București, apostrofându-mă sonor și strident cu câte un "Băi, tu nu mă mai iubești!" În adâncul meu nu se schimbase, firește, nimic. Dar, rău de gură, îi răspundeam pe același ton: "Așa-i, Madi, nu
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
revenim la imnul compus de Ed. Hübsch în 1861, cu varianta alecsandrină (redată mai sus) sau chiar cu o "adaptare" ceva mai inspirată (și desigur... scurtă)?..." Să revenim sau nu la ca imn național e o problemă cu implicații mai largi, pe care nu încerc s-o dezbat aici, deși înclin spre răspunsul afirmativ. Dar să recurgem la alte versuri decît acelea ale lui Alecsandri ar fi, simultan, impietate și utopie. Și cum să facem, păcatele mele, o "adaptare scurtă"? Să
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
interbelic, niciodată luat în discuție. Ceea ce istoria nu supune criticii e asumat pe cont propriu de memorie. Dacă însă povestirea capătă forma istoriei, asta nu înseamnă că ea se poate apăra de abuzurile memoriei: „Un principiu de drept roman, cu largă aplicabilitate în evoluția memoriei, spune că error communis facit ius - greșeala comună statornicește dreptul. Istoria nu este nici ea imună.", afirmă istoricul într-unul din cele mai interesante capitole ale cărții, Episoade din cronicul unei letargii asumate, în care face
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie", Metropol), cafenelele simandicoase ori populare (Fialkowski, Capșa, Kübler, Brofft, oferind "singura rimă la moft", Garibaldi, Schreiber din Lipscani), terasele și grădinile de vară (terasa Oteteleșanu, "la deschizătura largă a Pieței Teatrului", Union Suisse, devenită celebra "Iunion", grădinile lui Iliad, Zdrafcu, Orfeu, "noua grădină" Stavri), alte feluri de stabilimente (ospătăria Sarafoff, berăria Gambrinus etc.) Evident că nu uită să amintească localurile pe care le-a gospodărit el însuși, singur
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
spiritul aceleia pe care prozatorul o va evoca precumpănitor în Moromeții. Prezintă afinități, mai de grabă, cu aceea pe care o va înfățișa Marin Sorescu în La lilieci. Eresurile populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi invadează cotidianul satului, deschizând porți largi către ireal. Ca și, mai târziu, Marin Sorescu, Marin Preda temperează fantasticul prin comic, prin burlescul imaginilor care însoțesc izbucnirea supranaturalului în viața obișnuită. Lotul acesta de texte epice ale primului Marin Preda ni-l arată deschis multiplelor experiențe literare
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Monda, Oameni și umbre de Oscar Lemnaru, Revolte de Felix Aderca, Zilele nu se întorc niciodată de Sorana Gurian, Euridice de Petru Dumitriu, Întâlnirea din Pământuri de Marin Preda. Readucerea lor în atenție s-a vrut înscrisă în acțiunea mai largă de revizuiri în care critica noastră se găsește angrenată. Revizuirile au și alt rost decât numai acela de a disloca ierarhii, de a detrona prestigii false ori uzate de o prea lungă invocare. Dislocările, detronările constituie, firește, aspectul cel mai
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
Brumaru Încerc, i-am spus răspicat, să-mi fac meseria. Nu te holba, scuză-mă, scuză-mă, așa uimit la mine, așa trăsnit, scuză-mă, scuză-mă, cu leuca. Ai auzit foarte bine: me-se-ria! Urechea ți-e fină, cu pavilionul larg, vorace; înregistrează aiuritor, introduce orice în cutia cu surprize, ba și franjuri de-ale tale pe deasupra, hm!, de chichiri-michiri... A scrie e o treabă păguboasă, o muncă de zădar, un efort cu fîs și harcea-parcea? Zi-i cum vrei, dar
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
spre el. Eu stam nemișcată fiind martora unei situații la care Lovinescu răspundea cu o vădită plictiseală. Am aflat atunci că persoana zgomotoasă nu era altcineva decît scriitorul Victor Eftimiu. După aceste efuziuni zgomotoase Victor Eftimiu se retrase cu aceleași largi gesturi cu totul nepotrivite și cu pași mari se întoarse la convivii lui, cărora le împărtăși sentimentele lui de prețuire față de marele critic. Lovinescu rămase într-o indispoziție cumplită, expresia feții lui se întunecase și buna dispoziție de care ne
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
destinului întortocheat - dar bogat în trăite și zbuciumate fapte (am putea spune excepțional) al autorului. în ceea ce ne privește, după 1980 (cf. p. 418 urm.), ni se încrucișau drumurile (în biblioteca Sorbonei, în cenacluri, în adunări politice sau culturale mai largi) cu cele ale domnului Djuvara. De aceea credem, astăzi, că îi putem aprecia amintirile dintr-o „pribegie" care ne-a fost, cel puțin în anii de după 1980, oarecum comună. în noaptea dintre 23-24 august 1944, dl Neagu Djuvara se afla
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Îi era teamă ca nu cumva acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților și a răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de priveliștea la care asistaseră, de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare, tocate în picioare. "Vasăzică am pornit cu stîngul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
prima parte, o abordare a atitudinilor antieminesciene, din cele două centre, bucureștean (Hasdeu, Pantazi Ghica, Gellianu-Anghel Demetriescu, Petre Grădișteanu, Gherea), și cel transilvănean (Al. Grama, Aron Densușianu), pentru ca partea a doua, mult mai elaborată, să avanseze structuri paradigmatice mult mai largi, cu o aplicată metodă de catalogare și clasificare (critică estetică, semănătoristă, impresionistă, critica formei și a configurației). Răspunsul istoricului literar pentru prima categorie avansează ideea unei situări pe poziții false a interpretărilor cutărui critic (ex. determinismul, factorul social, implicațiile criticii
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
Istoriei ieroglifice" * publicat de universitarul bucureștean Gabriel Mihăilescu. Teza de doctorat la origine, din care am putut cîți cîteva fragmente în reviste sau în volumul omagial Paul Cornea, scos de Polirom acum doi ani, cartea lui Gabriel Mihăilescu atestă atat largă capacitate a scrierilor lui Cantemir de a interesa și suscita discuții, indiferent de epocă, metoda sau modele zilei, cît și importanța crescîndă a perspectivei retorice pentru interpretarea și mai corectă apreciere a literaturii române vechi. Mai bine spus, după ce au
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]