1,578 matches
-
era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A fost frecvent în toate timpurile, constituind bază
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pot adăuga: bordo „roșu închis“ < fr. bordeaux „idem“ (de la numele vinului roșu din regiunea Bordeaux), maro < fr. marron „castană“ (cuvânt venit din regiunea Lyonului, cf. marron de Lyon, la origine preroman), roz < fr. rose „trandafir“ (împrumutat din lat. rosa, cuvânt latinesc preluat din substratul mediteraneean), oranj „portocaliu“ < fr. orange „portocală“ (care are la bază it. arancia, provenit din ar. naranğos), lila „violet“ < fr. lilas „liliac“. Neologismele mov și violet, împrumutate tot din franceză, reprezintă o categorie aparte, pentru că în franceză sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și raci, stridii, melci, legumi, ierburi și alte mâncăruri de sec și de dulce, dupre orânduiala lor. Cuvinte moștenite din latină Despre prânzurile prelungite ale aristocraților romani s-a scris mult. Despre ce mâncau oamenii de rând aflăm din cuvintele latinești transmise limbilor romanice; unele dintre acestea sunt panromanice, altele au fost păstrate doar în română și alte câteva limbi surori. Terminologia culinară latină ne este cunoscută din cartea de bucate numită „a lui Apicius“, care datează de la sfârșitul secolului 4
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cunoscut gurmand, a fost probabil autorul acestei lucrări, scrisă inițial pentru bucătarii aristocraților. Ulterior, un anonim a adaptat-o pentru un public mai larg și a completat-o cu alte rețete culinare, dintre care unele dietetice și medicale. Câțiva termeni latinești din acest domeniu semantic au fost moșteniți în toate limbile romanice; voi aminti câțiva, în continuare, menționându-l doar pe urmașul lor în limba română. Încep cu lat. cena și lat. cenare care au dat în română substantivul cină și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din latina ecleziastică (fr. azyme) sau direct din greacă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sau în saramură care nu s-au făcut. Cir este un cuvânt regional care înseamnă „zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată“; este sinonim cu terci și păsat, termeni tot regionali. Cir are la bază cuvântul latinesc *chylos, împrumutat din greacă, unde avea sensul de „suc, sevă, decoct“; a pătruns, ca termen culinar și medical, în latina dunăreană, unde se presupune că a dobândit sensul de „terci, mămăligă apoasă“, păstrat până azi în anumite zone din Transilvania
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rotundă și turtită, făcută din aluat nedospit“, este moștenit din lat. torta [panis] „pâine rotundă“, expresie atestată în Vulgata (prima traducere completă și oficială a Bibliei, făcută în secolele 4-5). La baza cuvântului românesc stă varianta populară turta a cuvântului latinesc, care a evoluat și în forme romanice de felul fr. tourte „prăjitură în formă rotundă“. Lat. torta este, probabil, forma feminină de participiu a verbului latinesc torquere „a țese“, transmis tuturor limbilor romanice; în română a dat a toarce. zeamă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
făcută în secolele 4-5). La baza cuvântului românesc stă varianta populară turta a cuvântului latinesc, care a evoluat și în forme romanice de felul fr. tourte „prăjitură în formă rotundă“. Lat. torta este, probabil, forma feminină de participiu a verbului latinesc torquere „a țese“, transmis tuturor limbilor romanice; în română a dat a toarce. zeamă În MDA, cuvântul zeamă „fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Cuvântul românesc biscuit a fost înregistrat prima dată în DA (1911) cu sensul „pastă alimentară ușoară făcută din ouă, făină și zahăr, coaptă mult, uscată“. În franceză, de unde româna l-a împrumutat, biscuit este format din bis-, element de compunere latinesc care indică duplicarea, și cuit „copt“, participiul verbului cuire (moștenit din lat. coquere, care a dat și în română pe a coace). La început, fr. biscuit însemna „pesmet din făină de grâu deshidratată, care constituia alimentul de rezervă pentru armată
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la Crăciun, cât și de Anul Nou. Originea numelui acestui preparat culinar prezintă interes din diverse motive... lingvistice. La baza sa se află cuvântul lat. placenta „prăjitură plată“, împrumutat din greacă. Româna este singura limbă romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de romanistică, alături de ager, ajutor, blândețe, cântec, (a) despica, împărat, lingură
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și vânăt, pentru a ilustra caracterul arhaic al limbii române. Un alt aspect interesant ce se cuvine remarcat este faptul că plăcintă este unul dintre puținele nume de mâncăruri (zeamă, friptură, turtă) moștenite de română din latină. Față de sensul cuvântului latinesc, româna prezintă o evoluție semantică, dat fiind că plăcintă înseamnă „turtă umplută cu diverse produse“ (inclusiv brânză, carne etc.) și, de aceea, plăcinta se servește nu numai la desert, ci și ca aperitiv. Din română, cuvântul a pătruns în ucraineană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
n) „carne preparată la foc lent, într-un vas bine acoperit, cu sare, piper, usturoi și roșii“ provenea din it. stufato, un derivat de la verbul stufare „a încălzi la vapori“. Pentru a explica forma din italiană, s-a reconstituit cuvântul latinesc *extufare care are la bază gr. týphos „vapori“. Termenul gr. styphádo(n) este un caz interesant de cuvânt care se întoarce în limba de origine sub o altă formă, cea dintr-o limbă care l-a împrumutat: gr. týphos „vapori
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împrumutat: gr. týphos „vapori“, pătruns în latină, revine, prin italiană, în greacă. Rom. stufat are un fel de „văr“ în cuvântul etuvă, un împrumut din fr. étuve cu același sens ca în română. Dar fr. étuve are la bază cuvântul latinesc *extupa „sală de baie, mai ales cu vapori“, derivat al unui verb *extupare „a umple cu vapori calzi“, care s-a format de la același cuvânt grec týphos, pătruns în latina din Galia prin greaca vorbită la Marsilia. La Paște, mâncarea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
adaug că din tc. yelek îl avem noi pe ilic, putem conchide că jiletcă și ilic sunt dublete etimologice. (a) încălța și ciubotă, cizmă, papuc etc. Din sfera cuvintelor referitoare la încălțăminte, în română s-au păstrat foarte puține cuvinte latinești. Astfel, a fost moștenit verbul (a) încălța < lat. incalciare și substantivul (în) călțăminte < lat. calciamentum. S-a păstrat și desculț < lat. disculcius, poate și (a) desculța < lat. discalciare sau disculciare. Surprinzătoare este moștenirea lui (a) însura „a pingeli“ < lat. *insolare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care croiește și coase haine, croitorul. (Semnalez, în paranteză, că verbul de bază a coase a fost moștenit din lat. consuere, ca și în toate limbile romanice; verbul a croi, în schimb, în română a fost împrumutat din slavă.) Termenul latinesc sartor s-a păstrat numai în centrul și nordul Italiei, în forma sarto, precum și în unele dialecte franco provensale. Din acestea a fost împrumutat de spaniolă, devenind sastre. În Franța, care a fost dintotdeauna în avangarda modei, urmașul lat. sartor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latina clasică, îl elimină pe vechiul flere „a plânge, a regreta“, care se folosea mai ales în limba scrisă; în consecință, în română nu a ajuns verbul lat. flere, ci s-a moștenit numai lat. plangere > rom. (a) plânge. Verbele latinești sinonime cu acesta, lacrimari „a plânge, a vărsa lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a se) lamenta este un împrumut recent din franceză. Dintre verbele latinești cu sensul „a omorî“, s-au păstrat în română doar occidere > rom. (a) ucide și necare > rom. (a) îneca (cu specializarea sensului: „a omorî prin scufundare în apă“). Există însă și un alt fel de îmbătrânire: este vorba despre uzura
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au apărut forme ale verbului vadere cu același sens (> it. vado, vai, va, vanno). Ire a dispărut și din română: în secolul 16, apare izolat, sub forma i „merge“, fiind înlocuit cu se ducere „a se duce“. În locul unor cuvinte latinești cu corpul fonetic redus, în română avem astăzi împrumuturi: lat. limus „noroi“ devenit rom. im s-a păstrat numai regional și a fost înlocuit, în limba comună, de noroi, împrumutat din slavă (sau, regional, de imală). La fel, lat. uva
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit prin lat. picula > rom. păcură, iar lat. pes „picior“ a dispărut în favoarea lui petiolus > rom. picior; lat. lavare „a spăla“, transmis tuturor limbilor romanice, a dat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a) spăla, pentru care s-au propus diverse soluții etimologice, toate cuvintele fiind derivate ale verbului lavare: perlavare, *experlavare, *superlavare „a spăla la suprafață, superficial“ (cea mai convenabilă, atât din punct de vedere fonetic, cât și semantic, este ultima). Cuvinte latinești dispărute Când vorbim despre viața cuvintelor românești, ne gândim, în primul rând, cum au apărut ele (sunt fie moștenite din latină, fie împrumutate, fie create în interiorul limbii române), observăm apoi ce s-a întâmplat în viața lor (schimbări de formă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
le mai întâlnim peste câteva zeci de ani. Altele au lăsat urme indirecte. Sunt însă și cuvinte, nu puține, despre care nu putem ști dacă au existat vreodată. Cuvinte dispărute care au lăsat urme O categorie interesantă o constituie cuvintele latinești care s-au transmis românei numai prin derivate formate pe teren românesc de la un cuvânt-bază ce nu s-a păstrat în română (există însă în alte limbi romanice). Știm, de exemplu, sigur că este vorba despre cuvinte formate pe terenul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a menținut este cea creată prin adăugarea sufixului -uș. cătușă Lat. cattus „motan“ și catta „pisică“ s-au păstrat în toate limbile romanice, fie cu semnificația originară (fr. chat, sp. gato, it. gatto), fie cu diverse accepții tehnice. Termenul vechi latinesc feles, care însemna „pisică sălbatică“, nu s-a transmis limbilor romanice; un derivat al acestuia, felinus, a fost împrumutat de toate limbile romanice, inclusiv de română. Lat. feles a fost înlocuit de cattus, cuvânt de origine africană (berberă sau nubiană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în română un cuvânt dispărut *lențiche, rezultatul normal al evoluției lat. lenticula în română. După modelul linte-*lențiche s-a putut forma perechea mazăre-măzăriche. sânătos Forma sânătos este o variantă de pronunțare regională (din Transilvania) a cuvântului sănătos. Vechiul cuvânt latinesc sanus „sănătos“ s-a păstrat în toate limbile romanice, dar a dispărut de la noi, unde ar fi trebuit să aibă forma sân. Explicația dată pentru dispariția lui *sân „sănătos“ se bazează pe conflictul omonimic care s-ar fi creat cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sănătos“ < lat. sanus, dar și sen „sân“ < lat. sinus. Forma sânătos a fost interpretată de unii ca dovadă că a existat și în unele graiuri din Transilvania cuvântul sân „sănătos“, urmașul lat. sanus. Un paradox: de ce nu mor unele cuvinte latinești Nu mă sfiesc să repet că româna păstrează, până în zilele noastre, din latină cele mai importante cuvinte din vocabularul său. Cele mai multe au fost importante și în latină și au continuat să fie importante până astăzi. Pe lângă acestea, există unele cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]