767 matches
-
pentru personalitatea, lupta și țelurile lui Rákóczi este evidentă. În Breve storia dei Rumeni (Bucharest, 1911), Iorga apela la opinia publică italiană ("frați latini") ca aceasta să-și dea seama de măsura în care politica de maghiarizare a ungurilor amenința latinitatea, menționînd în repetate rînduri observațiile făcute de italienii care călătoriseră prin România și Transilvania și utilizînd un mare număr de documente italiene. Oameni care au fost (Vol. 1, Vălenii de Munte, 1911) a fost primul dintre cele patru volume conținînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și spre prelungirea acestora, Orientul Mijlociu. Iorga conchidea că "România trebuie să facă tot posibilul ca să devină influentă în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate"158. În privința problemelor practice, ținînd cont de preferințele și de antipatiile lui Iorga, el a încercat să susțină "Sistemul de la Versailles", care era un "Sistem de alianță francez". Iorga era îndrăgostit de Franța, faptul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Schimbarea la față a României (1934). Menirea acestei țări ar fi tocmai să devină ea granița orientului, un focar de civilizație. Să fim acei prin care civilizația să treacă la slavi, la barbari. Și noi, cel mai tânăr vlăstar al latinității murinde, să dăm poate o ultimă civilizație latină, care ar fi singura barieră ce putem opune slavismului, care ne submergează și o să ne înece fatal dacă nu ne diferențiem de el. În acest sens, cât de mult pot face literele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au rămas astăzi decât gândirea vreunui poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru Bogdan-Pitești plasează într-o perioadă de decadență, de declin al Occidentului "latinitatea muribundă". Misia ultimului vlăstar al latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru Bogdan-Pitești plasează într-o perioadă de decadență, de declin al Occidentului "latinitatea muribundă". Misia ultimului vlăstar al latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești pe filiera lui Joséphin Péladan, teoretician
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre toate statele-satelit. Propunerile oficiale făcute Bucureștiului de către Statele Unite între 1950 și 1975 vizau un anumit impact asupra Moscovei. Washingtonul urmărea în primul rînd destabilizarea și ulterior desatelizarea României. Această țară a ajuns, treptat, să fie considerată "o insulă de latinitate într-o mare slavă", o insulă la care Kennedy voia să ajungă prin "penetrare", iar Johnson, "întinzînd poduri". Motivul a fost, însă, întotdeauna același: să reducă influența sovietică, nu să întărească, neapărat, România. Politica de "diferențiere" Johnson-Nixon era aceeași Mărie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Hungariæ din 1536, Olahus (2011) scrie despre românii din Transilvania "Valahii se susține că provin dintr-o colonie a romanilor [Valachi, Romanorum coloniæ effe traduntur]. Mărturia acestui fapt este că au multe în comun cu limba latină" (p. 135). Ideea latinității românilor a ulterior progresiv articulată în tradiția cronografiei istorice încarnată în triada Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino. Fără dubiu, originea latină comună a moldovenilor, valahilor și ardelenilor a constituit embrionul identitar al apartenenței etnice. Grigore Ureche, inițiatorul tradiției cronografiei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de "mnemogeneză" (i.e., constituirea unei memorii colective care să reunească în solidaritate membrii unei etnii prin reliefarea comunității de origine, de limbă și de destin istoric ca preludiu pentru construirea unei identități etnice colective) debutează odată cu scrierile cronicarilor moldoveni. Concepția latinității românilor, enunțată de Ureche, argumentată de Costin și finalmente ratificată de Cantemir, avea să își testeze veleitățile politice peste Carpați, în Transilvania. Aici, departe de a fi doar o concepție istorică, doctrina latinității limbii române și a descendenței romane a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colective) debutează odată cu scrierile cronicarilor moldoveni. Concepția latinității românilor, enunțată de Ureche, argumentată de Costin și finalmente ratificată de Cantemir, avea să își testeze veleitățile politice peste Carpați, în Transilvania. Aici, departe de a fi doar o concepție istorică, doctrina latinității limbii române și a descendenței romane a românilor avea să fie mobilizată ca armă intelectuală în lupta politică pentru emanciparea socială a "națiunii" române. Cel care a preluat-o și dezvoltat-o în acest sens a fost episcopul unit Inocențiu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aflată în capul listei pe agenda politică a elitelor românești. Preocuparea supremă a membrilor Școlii Ardelene a constituit-o problematica originii romane a poporului român. Fără nicio exagerare se poate afirma "obsesia originară" a cărturarilor ardeleni, această preocupare pentru demonstrarea latinității românilor consumându-le aproape întreaga energie intelectuală. Preluând subiectul pe filiera Ureche-Costin-Cantemir-Klein, membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat o proeminentă conștiință de sine a românilor, configurată în jurul axului central al latinității poporului român. Totuși, această identitate etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă a românilor nu era dublată și de un program politic de unire a tuturor românilor într-un singur stat național. Proiectul statului-națiune încă nu a fost "imaginat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestui climat confruntaționist, pe fondul polemicii pasionale cu teoriile partizane străine care discreditau pretențiile românești la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea unui "copleșitor istorism" care i-a purtat pe cărturarii Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost sădit de cronicarii din secolul al XVII-lea, care au "descoperit" și subliniat romanitatea popoarelor de care aparțineau. Originea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în schimb, taie fără prea multe scrupule întinsele rădăcini ale (pre)istoriei romane din tabloul cronologic al istoriei românilor, fixând startul istoriei românilor în anul 86 e.n., odată cu războiul inițiat de Domițian Daciei aflată sub conducerea lui Diurpaneus Decebal. Abandonând latinitatea pură a românității, care in extremispresupunea chiar identitatea romanității cu românitatea, Șincai stabilește un alt principiu care se va impune ca modalitate de fixare a punctului de geneză a istoriei românilor: interacțiunea dintre sangvinitatea, limba, civilizația romană și teritorialitatea dacică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca popor, sunt eliminați complet din istoria poporului român, tot ce rămâne moștenire din partea lor este exclusiv elementul geografic, teritoriul dacic). Interacțiunea romanitate- teritoriu dacic este perfecționată în conjuncția dintre cele două elemente care aveau să definească esența românității. Ideea latinității absolute a poporului român primește astfel un contrafort suplimentar prin opera lui Papiu-Ilarian. Identitatea romano-română este puternic reliefată prin utilizarea aceluiași descriptor nominal ("romaniloru") atât pentru romani, cât și pentru români. Același referent lingvistic unic va fi utilizat și de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în principalul cadru de referință temporală a evenimentelor istorice. "Implicatura" ideologică a sistemului laurian de periodizare este evidentă: ambele momente definitorii ale istoriei poporului român sunt plasate în trecutul Romei, respectiv a Bizanțului, fapt ce semnifică fără niciun dubiu hermeneutic latinitatea bizantină a poporului român. Fixând cele două centre de greutate ale istoriei românilor în Roma și Constantinopol, Laurian a realizat o "transpunere la nivel istoric a dimensiunilor genetice si spirituale ale românilor" (Roșu, 2004, p. 121). Românitatea devine astfel produsul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
restructurarea cronologică a istoriei. Pe lângă reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici care pot fi contrastate în raport cu popoarele migratoare care au ajuns să încercuiască "insula de latinitate" românească. Sistemul triptic de periodizare dezvoltat de Laurian în jurul acestor evenimente cardinale stabilește balamalele romano-bizantine ale istoriei poporului român. Opțiunea lui A.T. Laurian nu este nici pe departe singulară, ori deviantă, în discursul secretat de istoriografia și manualistica timpului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Daciia, adecă în Moldova, în Țara Românească, în Ardeal și în Țara Ungurească până la Tisa, că Tisa iaste terminul și hotarul Dachiei ceii vechi, cătră Pannoniia" (Micu, 1995, p. 38). Două concluzii pot fi desfăcute din acest foarte succint comentariu: latinitatea pură a originii românilor, lui Traian fiindu-i atribuită paternitatea poporului român; a doua concluzie vizează unitatea etnică (conferită de sângele latin) și teritorială (circumscrisă de hotarele spațiului dacic) ce marchează poporul român. Întrebarea ce suscită un răspuns imediat în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
principiul sângelui (jus sanguinis) (Samuil Micu), fie principiul conjugării dintre romanitate și teritorialitatea dacică (Gheorghe Șincai, Petru Maior). Astfel, dacii sunt recuperați și integrați parțial în tabloul identitar al românilor, care prin această includere se va îndepărta decisiv de paradigma latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare a dacilor, are loc și o sensibilă revalorizare a condiției lor. Dacă în scrierile cărturarilor ardeleni dacii nu erau decât un alt popor barbar care, provocând supremația Romei prin incursiunile de prădare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului de pe chestiunile originii, latinității pure și continuității etnice (asupra cărora s-a concentrat aproape în totalitate investiția istoriografică a Școlii Ardelene) înspre ideile de unitate, independență și continuitate statală. Însă în locul unei rupturi ori negări avem mai degrabă o schimbare de accent. Patrimoniul istoriografic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui Samuil Micu, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, ar fi putut fi utilizată ca manual didactic [Mârza, 1982-1983, p. 577]), ele rămân plasate în avangarda gândirii istoriografice, creatoare a unei paradigme interpretative. Coordonatele centrale care definesc paradigma latinistă sunt: latinitatea absolută a poporului român, identitatea romano-română, continuitatea romanică după retragerea aureliană, unitatea etnico-teritorială a românilor și a spațiului românesc, spiritualitatea creștină timpurie a poporului român. Cea mai importantă inovație adusă de romantismul pașoptist a constat în centrarea discursului istoriografic pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Literatura didactică alcătuită din aceste prime manuale dedicate istoriei patriei, deși fundamentate pe pilonii fixați de paradigma istoriografică a Școlii Ardelene, nu îi este total fidelă acesteia. O primă abatere semnificativă de la liniile standard trasate de Școala Ardeleană în ceea ce privește principiul latinității absolute a poporului român survine în privința a ceea ce am numit a fi "momentul cronogenetic". Am arătat că în cadrul de referință al Școlii Ardelene au existat două principii de stabilire a cronogeniei poporului român, adică a momentului din care debutează istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al romanității pure, a fost formulat de Samuil Micu (și apoi perfecționat de A.T. Laurian) prin fixarea începutului istoriei poporului român în originea Romei. Al doilea principiu este cel al interacțiunii (Gheorghe Șincai) sau al conjuncției (Petru Maior) dintre latinitatea romană și teritorialitatea dacică. În acest sens, Șincai fixează momentul cronogenetic al istorie românilor în anul 86, odată cu prima interacțiune sau contact dintre cele două elemente, în timp ce Maior setează anul 105, momentul în care se produce suprapunerea dintre latinitatea romană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dintre latinitatea romană și teritorialitatea dacică. În acest sens, Șincai fixează momentul cronogenetic al istorie românilor în anul 86, odată cu prima interacțiune sau contact dintre cele două elemente, în timp ce Maior setează anul 105, momentul în care se produce suprapunerea dintre latinitatea romană și teritoriul dacic. Niciunul dintre aceste principii nu este utilizat în setul de manuale școlare de istorie. În schimb, toate își structurează narațiunea istorică pe baza principiului teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
avem încă de a face cu gestiuni separate ale trecutului. Manualele de istorie din această primă generație de cărți școlare specializate în abordarea trecutului așază bazele unor memorii colective specifice provincial, care deși împărtășesc o serie de comunalități (originea comună, latinitatea pură, teza continuității, unitatea etnică a românimii), sunt, cu toate acestea, disjuncte. Liniile de fractură de-a lungul cărora sunt separate aceste memorii colective coincid cu granițele politice care separă principatele. Fiecare perspectivă a trecutului este circumscrisă statal, memoria colectivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]