1,272 matches
-
vei primi, deoarece avem într-adevăr nevoie de cineva la registre, se plătește cu șaizeci de dolari pe săptămână. Iar zilele în care lipsești, în caz de boală, și așa mai departe, sunt scăzute din plata săptămânală. — Este mult sub leafa la care mă așteptam, spuse Ignatius dându-și importanță. Am o valvă care îmi dă de furcă și care s-ar putea să mă silească să rămân la pat în anumite zile. Alte organizații mai atrăgătoare se luptă în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
minciună fără aerul că pârăsc. Nimeni nu mai îndrăznea să se atingă de mine, ba, lucrurile au ajuns până acolo încât gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți. Unul, cam gângav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întâi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mulțime de fete care știau engleză și franceză, de le luai cu lopata, dar pe cunoscătorii de italiană îi căutai cu lumânarea. Ideea ei s-a dovedit strălucită când s-a văzut angajată de o firmă italiană, cu o leafă de douăzeci de mii de yeni. Deși era fată, câștiga mai mult decât un bărbat salariat, cu toate că firmele străine nu acordau prime. Nici măcar sub aspect financiar Takamori nu-i era superior. Fetele de vârsta lui Tomoe visează, de obicei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
franci, se dovedea un suport mai mult decât suficient. Bruno În schimb - Michel era la curent - Își risipea anii vârstei adulte În căutarea unor improbabile Lolite cu sâni obraznici, cu fese rotunde, cu gură primitoare; spre norocul lui, era bugetar, leafa mergea oricum. Dar nu trăia Într-o lume absurdă: trăia Într-o lume melodramatică formată din vampe și din slute, din tipi super și din bizoni; asta era lumea lui Bruno. Michel, de partea lui, trăia Într-o lume precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la mina Uricani, de unde fusese ridicat fratele popei Băncilă. Ceruse niște analize privind nivelul radiațiilor din zilele acelea ale grevei. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsturnați. E așezată demult. Credeți că revoluția din decembrie a zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut și noi, nu mai suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la Cântarea României, număra insignele, diplomele, scria procese vrebale, chestii de-astea mărunte, să aibă și el o leafă și să prindă și de-o pensie dacă va fi cazul. Că și tac-su lu Biluță era deranjat la inspirație. Tot făcea memorii la Ceaușescu să-l rebiliteze pe Zbenghea, să-i recunoască vechimea în partid. Aiurea! Ceaușescu trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru că poartă semnătura lui Cardin, trecând la ceasurile de aur care dădeau ora în șase țări diferite... Se opri în fața unei haine de căprioară, importată din Italia. O admiră câteva clipe și îi studie prețul, calculând schimbul în dolari. Față de leafa de la vechiul lui serviciu în Chicago, cumpărarea acelei haine ar fi însemnat paisprezece zile de muncă. Paisprezece zile de făcut socoteli, de scris la mașină, de pregătit rapoarte, de privit peretele gol din biroul lui și de suportat un șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prejudiciul se limitează la o mică întârziere a lucrărilor. Vor aduce mașini noi, vor întări supravegherea și vor relua lucrările cu mai mult avânt. — Și muncitorii...? Au fost înspăimântați la vederea capetelor micșorate. — E o chestiune de bani. Vor mări leafa pe zi și vor găsi alți oameni dispuși să muncească. Acum cinci ani, în Perú, indienii aguarunas i-au lichidat pe toți cei care construiau o șosea aproape de Iquitos. Și aguarunas n-au fost niciodată atât de temuți precum yubani-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici țipenie de om. 175 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Câtva timp, bogăția și densitatea tezaurelor monetare, a paftalelor, a statuetelor turnate, a medaliilor, a obiectelor de cult și de podoabă împinge în umbră ceramica. În fond, socotește cineva, leafa unui ceramist nu e un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bine vorbiți doctori de care putuseră afla. Ca și cum, ultima perioadă, Sinistratul nu tot printre cadre medicale și-o cheltuise. Cu o dimineță înainte, Iarba Fiarelor spărsese un apartament de grangur din Miliție, stivuindu-i doctorului înainte, fără o vorbă, leafa sa de internist pe cinci ani. Nu se știe ce-o fi priceput și ce nu medicul, cert este că, la plecarea sa, s-au procopsit cu o pară pentru măsurarea tensiunii 289 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și nu intenționa să o termine. Dar legile erau din ce în ce mai drastice și a trebuit să o absolve într-un final. Inginerul a venit în vizită la ei, când era stagiar și le povestea că avea puțini bani, pe unde lucra. Leafa era mică, nu prea jucau poker, i se dusese faima și toți se fereau de el. Noroc că mai prindea câte o delegație prin București unde avea clienții săi. Însă Laur, în peregrinările sale prin parcuri, pe străzile umbrite sau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
granguri și la fețe bogate, zise unul. Erau patru balaoacheși, căutați la dinți, cu niște ochi dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mănîncă? De unde cumpără mălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pe datorie, te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-aia crește. Îl știi cu leafă, fă-i loc în carnet! Azi îi dai, mîine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu le mai dai și, când i-ai obișnuit, e greu să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și drumurile gropii lui Ouatu se lățeau. Unii trăgeau spre rampă, își 105 așterneau cum puteau. După trei zile intrau în prăvălia lui Stere și-i cereau făină pe datorie. Carnetul negustorului se umplea de linii și de semne. La leafă plăteau până la ultimul leu, se mirau de cât aveau să dea, cârciumarul îi încărca dintr-un condei, nu le venea să-i zică, de frică să nu-l supere, c-așa-i făcută lumea asta: pe-ăl de-ți dă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apăsat, hotărâte să facă un lucru despre care nu știau prea multe până acum. 219 - După ce-l ducem, îi dăm foc la casă! spuse un bărbat îmbrăcat într-o scurtă vătuită, plină de unsoare. - Mie mi-a pus poprire pe leafă pentru că n-am mai avut cu ce să-i plătesc... - A făcut șase case pe Grivița din dobînzi! - Se ținea cu judecătorii și cu sergenții. - Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
serj! - Ia și te-ncalță! Ia și te-ncalță! - Uite ce mai costum! Extra, frățioare! Și-i trăgeau pe mocani de mână, îi băgau în prăvălii și le luau banii. Manglitorul a adulmecat, yeneau și ceferiștii grămadă. Era zi de leafă și se putea face treabă. Îi ardeau palmele să mai simtă hârtiile de-o sută în buzunare. - Mai repede, Paraschive, 1-a grăbit pe ucenic. Te miști ca ochiul mortului... Haide-ncoace, că am eu șustele mele... Când să străbată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere, după ce mânca, se lega la izmene și, în papuci, iute să nu i-o ia altul înainte, la negustor. Nevestele rămase acasă scoteau din magazii albiile mari de rufe, le umpleau cu apă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se tăiaseră lefurile, pe alții îi dăduse afară stăpânirea, le plângeau copiii de foame. Lume săracă, nu se ajungeau. Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să se uite la mistrii. Ce să le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușă nu scrie nimic despre un astfel de onorariu, e, pur și simplu, bacșiș. Ca la ospătari, ca la plasatorii de la teatru ori ca la băieții cu bagajele de la hotel. Îi iau, pentru că trebuie să împart la asistente, altfel, cu leafa lor, mor de foame. Mai trebuie să cumpăr materiale pentru laborator, din ce primesc de la spital n-aș putea să lucrez decât două săptămâni pe lună. La voi, la chirurgie, bolnavii își aduc pansamente și medicamente de-acasă. Eu nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la chirurgie, bolnavii își aduc pansamente și medicamente de-acasă. Eu nu pot să-i trimit pe cocoșați și tuberculoși să caute substanțe despre care n-au auzit niciodată și care nici nu prea se găsesc. Nu mai vorbesc de leafa mea, care încape toată în două-trei note de plată la restaurant și tot mai rămâne o cafea neplătită. N-ar trebui să fie așa simplu, șopti Cosmina. Explicațiile... dacă ar fi vorba numai de bani... — Nu e vorba de bani
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase deoparte. M-așteaptă mama cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]