4,107 matches
-
și mută plecare, Cu lacrima mea zborul le-am petrecut, Dintr-un pat nesfârșit, dureros de spitale... Încă mă doare al lor jalnic plâns... Și-n nopțile aspre de lungi insomnii, Mă-ntorc în trecutu-mi de chin nepătruns, Să legăn pe brațe bonavii copii... Ei jalea mi-o văd și-mi văd tulburarea, M-alintă pe suflet c-un zâmbet ceresc, Eu încă trăiesc sufletește-n spitale, Mă lupt cu durerea cu chip omenesc. Apoi, pe-ntuneric pătrund în odaia
CÂNTEC PENTRU ÎNGERI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384355_a_385684]
-
ivăr era ruginit în poarta dintre porți. Undeva, cândva, marea umplea scoicile de pe plaja în care casa își ridica fruntea mai mult, și mai mult, la fiecare răsărit de lună și de soare. Nu am auzit cântecul din scoică. Se legăna printre culori așteptând căușul palmei tale să o cuprindă, să-l primească pe portativ. Au apucat să lunece câteva note. De aici să fie nesiguranța, acel gol în care ne aruncăm acum cuvintele cenușii, când necăjiți de lumeprindem în privire
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
Primăverii, verde vibrant, culoarea vieții În care s-au ascuns mistere și secrete Ce doar zâmbetul tău le cunoaște. Adorație ce-ți voi purta " jardin" Îmi va desface inima in flori smaralde, Din ele îți voi face baldachin Să-ți legeni dorul de acasă. M-a fascinat privirea-ți fără gheață Și-am zburat prin ea, precum iubirea împlinită Spre verdele reînvierii din insăși Graalul. Deschis ți-e sufletul, blândeții și speranței Și-n tine a găsit compasiunea rădăcină De-a
PRIMEŞTE-MI VISUL de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384384_a_385713]
-
unei copile entuziasmată: „Primăvara vie,/ mândră și zglobie,/ curcubeu de flori,/ viață în culori,/ miresme, fiori,/ beție de-arome,/ unduiri sublime,/ cuvinte-mblânzite,/ viața să ne-alinte”! („Primăvara”). Și, dacă alăturăm un alt tablou, ce pare să fie înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor, înțelegem emoția iubitorului de natură: „Leagănă-te, pădurice,/ după cânt de pitulice/ și-mi du dorul meu departe/ să-mi lase inima-n pace!/ Fă-mi sufletul să simtă/ adierea ta profundă,/ liniștea
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
culori,/ miresme, fiori,/ beție de-arome,/ unduiri sublime,/ cuvinte-mblânzite,/ viața să ne-alinte”! („Primăvara”). Și, dacă alăturăm un alt tablou, ce pare să fie înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor, înțelegem emoția iubitorului de natură: „Leagănă-te, pădurice,/ după cânt de pitulice/ și-mi du dorul meu departe/ să-mi lase inima-n pace!/ Fă-mi sufletul să simtă/ adierea ta profundă,/ liniștea să mă cuprindă,/ de tristețe să m-ascundă!” Versurile curg plăcut, asemenea apelor
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
neamului - Mihai Eminescu, pentru opera sa, pentru iubirea pe care el a ridicat-o la dimensiuni cosmice: “Palpit-o tresărire-n noblețea-ți sufletească,/ versul nu moare nici când sufletele-s stinse,/ te poartă barca sorții spre granița lumească,/ „...te legeni, codrule”, spre-o zare făr’ de vise.” („Sfârșit”). În aceeași manieră se va exprima și în următoarele două poezii - „... Un gând” și „... Infinit” - acest capitol fiind dedicat, se înțelege, Eminescului. În cap. XII - Puțin umor..., nu strică..., cel menit să
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
cu parter și două nivele de locuit, cu o curticică și mai ales, complet mobilată cu tot ce-i trebuia unei familii. Era situată la poalele unui munte care se ridica la doi metri de temelia casei, iar fiordul își legăna valurile mai jos, la doar o sută de metri de casă. Până să vină acasă să-și ia familia în Norvegia, actele au fost perfectate cu banca, societatea unde lucra l-a girat la bancă, transferul de proprietate s-a
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag lăcrimând. Din izvorul nefericirii, iubirea-mi așez în batistă. Cu nostalgia
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
epocă. În dimineața aceea, cum făceam în toate zilele înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Articolele Autorului Din acea zi nimeni nu mai știu nimic despre vrăjitoare. Copiii prințului Ștefan crescură mari, se căsătoriră, dădură naștere la rândul lor altor moștenitori și neamul se răspândi în întreaga țară. Ștefan și Ecaterina ajunseră la adânci bătrâneți legănându-și chiar și strănepoții pe genunchi, apoi mulțumiți de cele petrecute în viața efemeră adormiră în somnul de veci. Peste ani se născu și a treia generație. Într-o familie - un băiat chipeș și isteț, iar într- alta, trei ani
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
la baltă , Sunt supravegheați din spate chiar de doamna „mamă rață”. E atentă ,grijulie, să meargă frumos în rând , Și cu dragoste de mamă îi tot numără în gând . Unu ,doi ,trei ,patru ,hai vă rog ,lăsați cântatul , Nu mai legănați din cap că mă-ncurc la numărat ! Nu cumva să călcați strâmb că vă-mpiedicați d’un dâmb , Sunteți mici și vă iubim dar... iute că ne grăbim ! Cinci ...șase... ,să ajungem mai degrabă , Șapte... ,opt... ,unde... e apa mai
LA BALTA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382403_a_383732]
-
-i spune..., ”te-aștept, iubire!”. Nu numai noi chemăm și așteptăm iubirea, știm bine că și ea ne cheamă: Chemarea iubirii ne-nvăluie-n noapte, Ne-nalță spre ceruri, ne duce-n uitare, Cu freamăt de buze, în râuri de șoapte, Ne leagănă-n scântei de mărgăritare”. Daniela Tiger, nu așteaptă orice fel de iubire, ci ”Iubirea supremă”. Într-”un auriu în asfințit”, în ”abisul mării”, ”la pieptul tău”, ”în valsul stelelor”, ”în unduiri amețitoare”, ”Prizonieră-n sentimente”, în ”Strigăt mut” se destăinuie
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
poate locului să stea, Umblă ca o boare, plină de ispită, Cred, de bună seamă, sunt îndrăgostită... Toată ziulica nu mă lasă-n pace, A aflat, șiretul, că și mie-mi place Și când vine noaptea, cu aroma-i dulce, Legănat pe brațe, nu vrea să se culce, Dar nici eu degeaba, nu mi-e somn de mult Și-așa, necuminte, stau și îl ascult Cum flămând pândește când în pat mă-ntind, Și aș vrea deodată întreg să îl cuprind
GÂNDUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382519_a_383848]
-
el inele care i-l întind și i-l disjung, rațiune pe care nu cu rațiunea o înțelegi. 57. Reperaj: circ în pauză - un alb suflă foc antrenându-se, un negru numără dolarii câștigați în timp ce metresa-l masează, trapezista se leagănă-n balansoar, maimuța îl privește minunându-se, alt negru cară un butoi, viața merge înainte și-napoi, pulsează. 58. Reperaj: bărbații de culoare privesc fix în gol, în timp ce negresele cariatide îi luminează cu fosforescente baloane. Ei stau suspendați, ridicați de la
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Acasa > Poeme > Devotament > VIS Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Somnu-alene mă cuprinde legănându-mă pe brațe Șugubeață Luna-nnoadă-n păru-mi raze ca pe moațe Liliacu-și dă mireasma învăluindu-mi trupul gol Când pe cer simandicoasă noaptea face-al său ocol. * Îngerii din cer coboară și-n cearceafuri de damasc Trupul gol
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
care eu mă nasc, S-ascult acolo dinspre zori Același țipăt plin de viață Venit de dincolo de nori, Dar nașterea ce greu se învață! Mi-e dor de-un leagăn de nuiele! Și Mama a plecat curând, Ea nu mai leagănă sub stele Un gângurit de prunc flămând; Acolo-n Cer, de bună seamă Se tot gândește-acum la fiu- „Mai naște-mă odată, Mamă” Și martor nașterii să-mi fiu... Cum fulguia tăcut pe creste, Așa mi-ai spus, în zi
MI-E DOR DE-UN LEAGĂN DE NUIELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382633_a_383962]
-
iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu 16.10.2014 Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
în mine ca pe-o undă ce-mi răcorea albastrele indicii. În coapsa ta zemoasă ca o pară, Am ascultat o arie de val ce-a răsunat habotnic într-o seară scurgându-mi indecența în aval. În sânul tău ce legăna catarge, Am adormit lihnit într-un hamac. Și m-am hrănit cu lapte și cu alge și-am ronțăit din sâmburii-ți de mac. Petale de cireș din gura-ți coaptă, Am adunat umplând corăbii, mii. Ca un pirat eu
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
de iubire ce-a crescut Cu credința falnic copac al vieții, luminii tribut. Visează frumosul meu, visează cu mine Cum brațele ramuri ți se deschid minune, Din liane țesute de fluturi cu-al orhideei amor Fă-mi balansoarul iubirii și leagănă-mă cu dor. Roagă adierea toamnei să-mi dea ușor avânt... Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ... Privește-le jertfă și iartă că ți-au lăsat crengile golașe... Te voi acoperi eu cu muguri noi de săruturi pătimașe... E toamnă
AMINTIRE DIN VIITOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383842_a_385171]
-
-ți de acant . Să nu respiri și printre tandre șoapte, Să-mi fluieri ca un personal uitat pe-un vechi peron c-o bufniță zurlie. Să nu răcești,te-oi înveli în strat de acuarele cu miros de ie. Să legeni fluturi în albastrul murii. Și prepelițe să-mi vânezi în bust. O dată să mă simți în cerul gurii, Cum îți pătrund sub limbă și te gust. Ce bine-ar fi să ne iubim sublim și vânătăi să împărțim lizibil! Să
PEDEAPSĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383889_a_385218]
-
paturi goale în așteptare, un stativ pentru perfuzii, lângă peretele din față, încă o ușă. Lumina ca un văl cenușiu, acoperea camera. Sonia făcu un efort și sprijinindu-se pe coate privi în jur. Tubul de perfuzie din braț se legănă alunecând în jos. Bluza ei de pijama, era pusă pe deasupra păturii. I se păruse curios, pentru că până atunci, avusese impresia că este îmbrăcată. Se uită. Peste piept, ca o platoșă groasă, avea un bandaj gros. Privi spre infirmieră încercând să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
siguranță mă voi întoarce cu bine din călătorie și împăcați sufletește ne vom continua viața pe care ne-a lăsat-o Bunul Dumnezeu. Ne vom crește cu drag copiii și poate vom avea parte, ca la anii bătrâneții, să ne legănăm pe genunchi nepoții. - Te voi aștepta cu sufletul la gură... Nu voi avea liniște până nu-ți voi simți iarăși răsuflarea caldă la pieptul meu. Abia atunci voi fi convinsă că te-ai întors cu adevărat din această aventură plină
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
învinuire a femeii, își cere iertare: „Suflete! De-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire,/ Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.” A avut și multe alte surse inspiratoare, dragostea fiind de cele mai multe ori legănată de natura din jur, lacul, pădurea, floarea constituind o prezență obișnuită în viața poetului, de mic având prilejul să fie sedus de misterul acestora, cutreierând pădurile și văile parfumate din nostalgicul tărâm bucovinean. Oglinda lacului adăpostind luna, stelele cerului: „Iată
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
cu-al lor parfum Și te-ntâmpină măicuță soarele zâmbind pe drum... Ce adâncă ți-e iubirea și senină-a ta privire... Cum știi tu s-aduci în viață liniște și fericire... Vocea ta, un susur blând...brațul ce mă legăna Încă le mai simt și astăzi doruri vii în viața mea... Răsărit-au ghioceii și-nfloresc în părul tău Și privesc la tine, mamă și mă prind păreri de rău Că prea rar te-am mângâiat și adesea te-am
IARTĂ-MĂ MĂICUŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383352_a_384681]
-
Și el simte c-o să vină... Primăvara...” Rănit și dezamăgit, Zărzărelul s-a gândit: „ Am să-l rog pe ghiocel Ca să mă vestească el Primăvara dacă vine. S-o primim cum se cuvine!” Și trimise rugămintea Prin răvaș la ghiocel. Legănat de-un vânticel Adormi iar zărzărel. Referință Bibliografică: VINE PRIMĂVARA? / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]