4,839 matches
-
Rodica Zafiu Știrile despre boli și accidente din jurnalele de actualități ale televiziunilor noastre folosesc adesea, citând declarațiile medicilor, termenul prognostic; de obicei, „prognosticul este rezervat”. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005) a validat o diferențiere lexicală care se impusese în uz de mai multă vreme: separând forma prognostic (cu accentul pe silaba penultimă sau pe finală: prognóstic și prognostíc), cu sensul „prognoză medicală”, de pronostic (cu accent pe finală) - „previziune”. Investigația cea mai la îndemână (cu ajutorul
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
novel). În Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim forma recomandată este (firesc pentru o operă de orientare latinistă) prognostic, adjectiv („semne prognostice”), dar „luat mai vârtos ca substantiv” („prognosticele mele se adeveresc”), alături de care descoperim o întreagă familie lexicală: substantivele prognostică, prognose și prognosticaț iune, verbul a prognostica, adjectivele prognosticat și prognosticatoriu. În opoziție cu tradiția academică și latinistă, dicționarul român-francez al lui Damé (1893) propunea doar forma pronostic (din fr. pronostic). Concurența dintre forme a continuat și în
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
pornită dintr-o umoare care și-a pierdut busola. De aceea, pe Nietzsche îl savurezi în tinerețe. După o vîrstă, nemaiputînd să intri în spiritul hiperbolelor de piramidă, nu te mai atrage decît stilul lor. Îi urmărești dansul prozodic, salturile lexicale, ruperile de ritm, dar în nici un caz sensurile. E ca un copil talentat căruia îi admiri grația mișcărilor fără a-i mai putea lua în serios nuanțele. Un ghepard care, țîșnind în sprinturi fulgerătoare, obosește repede și renunță a-și
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
La 1830, în cel dîntîi volum de poezii romantice publicat la noi (Meditații poetice dintr-ale lui A.de Lamartine), Heliade avea intuiția faptului că o nouă schemă prozodică a versului românesc era de neconceput în absența unei reînnoiri totale, lexicale și figurative. Bazat pe această fericită divinație, se apucă de scris o cu totul altfel de poezie decît cea de pînă atunci: „Souvent, sur la montagne, à l’ombre des vieux chênes Au coucher du soleil tristement je m’assieds
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
și mergi mai departe, cum la fel, în fața unei suprafețe albastre, spui „albastru“ și îți îndrepți privirea în altă parte. Acestea sunt întrebări de tip absurd, care irită orizontul de așteptare al minții normale, deoarece îi încalcă regulile de conduită lexicală. Wittgenstein pune noțiunile zilnice în raporturi nefirești, dar ca să facă asta trebuie să iasă din logica căreia i-a jurat fidelitate de la început, și de aici impresia de om care își maltratează mintea din dorința de a surprinde nuanțe mici
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta semnătura lui, ar suna stînjenitor de neplăcut. În rest, e uimitor cum o uscăciune epică de tip abstract poate da naștere unei atracții la lectură, efectul explicîndu-se prin frămîntarea canonită
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
realului său poetic sînt alunecoase, formele, limitele, locul obiectelor migrează vicios. M-a frapat componența obiectuală a poemelor. Obiectele din poeme nu aparțin vieții citadine, decît în mică parte. Imaginarul lui Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor, dar și sintaxa, tonul frazelor, de asemenea, posedă încărcături ale unei memorii existențiale venite din originaritățile copilăriei. Drept e și faptul că oralitatea rurală și memoria semantismelor unor vocabule transmit poemelor forța versetelor. Impresionant e că, deși poemele
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
doar panicard (din fr. paniquard), tot cu sens ușor depreciativ: „persoană care se lasă cuprinsă de panică (și-i influențează și pe alții)”. Câteva decenii mai târziu, DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007) face loc mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română, ironic) și, mai ales, verbul a (se) panica. Pe acesta din urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții cauzative („a produce cuiva panică”: „Zvonurile au panicat Romania”, stiri.rol.ro, 20.05.2007), sau însoțit de pronumele reflexiv, ca marcă lexicală și intensificator al participării la acțiune: „Credincioșii nu se panichează în situații limită” (Libertatea, 6.03.2009); „M-am panicat când mi-au adus bebelușul, a doua zi după operație” (Adevărul, 24.04.2010). Verbul se apropie astfel, nu numai
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
e direct proporțională cu nepăsarea față de jargon. Ești cu atît mai liber cu cît te poți rupe mai ușor de ticurile ei verbale. Și cum orice autor are un set de expresii predilecte la care recurge ca la o ceremonie lexicală, prima reacție e să-i depistezi ritualul de vorbe de care face uz în mod instinctiv. Vrem, nu vrem, scrisul e un protocol al obișnuințelor crase, de aceea, sub unghiul expresiei, filosofii sunt tot atît de periclitați ca poeții: gîndirea
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
de obicei, reinterpretarea ei. Se revizitează cărți, autori, filme, teorii etc.; termenii apar destul de des în contextul comentariilor culturale: „În această carte, Habermas revizitează magistral problema adevărului” (editura-art.ro), ba chiar și în discursul teologic, în care contrastează cu stratul lexical tradițional: „Simion Noul Teolog revizitat de mitropolitul Ilarion Alfeyev” (oglindanet.ro, 13.03.2011). Dincolo de puterea contagioasă a modei, în răspândirea unei forme suntem datori să bănuim o oarecare necesitate: în cazul de față, probabil că a revizita este perceput
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
folosite de autori care le pot conferi, până la urmă, legitimitate. Mai puține șanse de impunere are un alt anglicism, cu sens destul de asemănător: a reîncărca, traducerea lui to reload. În acest caz, nu mai poate fi vorba de împrumut: rădăcina lexicală din engleză a fost transpusă într-un cuvânt neasemănător ca formă, moștenit din latină. E drept, exista deja, în română, un derivat a reîncărca, folosit cu valoare iterativă, cu sensuri proprii tehnice sau cu dezvoltări metaforice: se reîncarcă arme, baterii
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
exigențe care nu se negociază. Cine le suportă trece mai departe, cine nu le suportă rămîne a se ocupa cu literatura, care e locul predilect unde lipsa pregătirii serioase poate fi ascunsă sub smalțul unui talent spontan, de facilă vervă lexicală. Severă și adesea dureroasă prin asceza de spirit la care tînărul e supus, etapa aceasta are un dublu rost: de a forma cu adevărat un intelectual și, în al doilea rînd, de a cerne studioșii cu merit de impostorii cu
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
pe care le va ironiza și Caragiale (s-a găsitără, mi-a scăpatără, „urât tată a mai avutără”), care nu apar deloc în vorbirea moldoveanului (la acesta găsim, în schimb, regionalismele o fost, s-o trecut). În câteva replici, preferințele lexicale regionale sunt puse în paralel: Bondici folosește termenul mâță („să te prindă la cărți cu mâța-n sac”, I, 2), pe care Pungescu îl înlocuieș te cu pisică („ce pisică-n sac, neneo?”, ibid.); Bundici vorbește de boboci, iar Pungescu
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
de întărire: pe zdreavăn și țeapăn apar de mai multe ori în dialog, cu sens de intensificator („tare”, „complet”), ca și de la mertepea, expresie con- ținând un turcism și însemnând „cum trebuie, cum se cuvine”. Dincolo de bogăția recunoscută a materialului lexical, sunt impresionante firescul dialogului și consecvența observației lingvistice: teatrul lui Alecsandri rămâne o sursă excepțională pentru istoria limbajului vorbit din secolul trecut.
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
pe care o dau fiind cea de texte menite presei de tabloid, nu gazetăriei culte din suplimentul Aldine. E ca și cum, într-un tom cu pagini de sobră ținută stilistică, dai din loc în loc peste paragrafe scoase dintr-o derizorie procesiune lexicală. Marius Vasileanu este un bun mărturisitor, depunînd mărturie în marginea oamenilor aparte pe care i-a întîlnit, de unde și grija cu care le evocă amintirea. Preocupat de istoria Rugului Aprins, pe care îl consideră un episod spiritual unic în ortodoxia
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței lexicale dublînd un ochi predispus spre detaliile rare. Ciudățenia e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante are un efect paradoxal asupra cititorului: expresia găsită e atît de suculentă încît sleiește obiectul pe care are menirea de a-l
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
atât de frecvent, încât putea să figureze în deschiderea, programatică, desigur, ca orice deschidere, unei piese care miza enorm, chiar total, pe comunicarea cu publicul, ca să-i lămurim cât mai deplin adevărata semnificație, ar trebui să apelăm la serviciile arheologiei lexicale. Dar, până una-alta, putem încerca un exercițiu de amatorism perifrastic: sigur că papugiu nu poate fi decât un personaj care poartă papuci, pentru care acest detaliu vestimentar reprezintă un semn caracteristic, cel mai probabil în comparație cu un alt sau alte
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
consună intim cu formula eterogenă (mecanomorfă și electromorfă) a personajelor lui Florin Iaru, trimiterea la caietele celui de-al doilea, pe care le visa editate Noica, are o conotație vădit centrifugă. Ea justifică, prin puterea modelului (abil speculată), orice îndrăzneală lexicală, prezentă (versul despre sinistra iarnă de la sfârșitul unui deceniu și el sinistru) sau viitoare (de felul poemelor complet dezinhibate pe care Florin Iaru le va publica în revista Fracturi 36 sub genericul Mihaela Rapidista). Interzis de la publicare în 1984, poetul
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
dimensiunile reduse, „fleacul și bagatela”, ca și genurile literare și formele expresive scurte, concise. Ramonismul mai presupune umor și ironie, nu fără o duioasă îngăduință, insolitul imaginilor și ingeniozitatea verbală obținute prin recursul la metaforă, joc de cuvinte, paradox, invenții lexicale. Este un avangardism distinct, moderat și modelat în funcție de specificul spaniol și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
felul în care sună cuvintele în gura lui. Rezultatul este cacofonia. De la parlamentar la omul de pe stradă, vorbitorul de română pare victima unui colosal delir cacofonic. Deschideți urechile și-l veți capta fără greutate. Al doilea exemplu este din domeniul lexical: frecventa ignorare a sensului unor cuvinte. Lipsa proprietății termenilor face, paradoxal, ravagii mai ales în limba care se pretinde cultivată. O mulțime de cuvinte noi, dar și cuvinte pe care dicționarele le înregistrează de câteva decenii apar, și în vorbire
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
în categoriile obișnuite ale mânuitorilor de cuvinte, poeți sau nu, este limpede, iar lucrul acesta a fost deseori subliniat de comentatori. Dar aș adăuga: subtilitatea nu de aici îi vine; nu din adăstarea asupra formelor, a figurilor, nu din jonglerii lexicale ori stilistice (iar poezia română nu de măscărici duce lipsă, nici de prestidigitatori). Este o luciditate fertilă în poezia aceasta: o concentrare a atenției articulată, cu trecerea anilor, în profesiune de credință: când poemul este gândit, scris, rescris la nesfârșit
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
motiv, gînditorul de cuvinte este predecesorul umil al gînditorului de formule, un biet lictor deschizînd drum spre pritaneul cunoașterii. Și deși amîndoi oferă un model de interpretare a lumii, primul are proasta inspirație de a face uz de o țesătură lexicală de o larghețe stînjenitoare, în vreme ce al doilea are la îndemînă un cod precis de simboluri algebrice. În primul caz, spiritul se complace în bălăceală de etimologii prețioase, în al doilea spiritul e prins în corsetul strict al ecuațiilor fixe. Imun
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
nivel, glisările semantice rapide, scânteile de sens și emisiile de emoție pe care proza nu le poate produce; iar în ordine stilistică, decisivă e structura retorică în care stau încorporate decorul și celelalte componente referențiale: valorile eufonice și de concretețe lexicală, eliptismele, tropismele care se aplică realului și îl dislocă, îl distorsionează, îl supun unui soi de reconstrucție după legi noi - toate acestea participă la constituirea unui gen literar cu manifeste veleități «parareale». Prin urmare, exagerând puțin (dar puțin!) putem pretinde
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
rîndurile să prindă ritm, ușurînd cititorului efortul de a le parcurge. Se vede că trecerea anilor i-a înviorat autorului simțul limbii, dar chiar și așa prozodia e lentă și frazele se leagă prin virgule, de aici senzația de masă lexicală căreia îi lipsește cadența. Textul stă pasiv pe pagină, și dacă nu ar fi privirea care să-l miște la lectură, inerția cuvintelor ar înlemni atenția cititorului. În plus, obiceiul citatelor mici, expresii scurte inserate în mijlocul comentariilor autorului, duc la
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]