752 matches
-
de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră, în nord fiind solul înghețat permanent, ceea ce face ca solul să aibă o umiditate scăzută permițând numai dezvoltarea mușchilor și lichenilor. Ape curgătoare mai mici: Pjassina, Cheta, Kotui, Hatanga, Anabar, Olenjek. Salechard, Dudinka, Norilsk, Chatanga
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
la Cercul Polar, în nordul îndepărtat al Norvegiei, Suediei, Finlandei și Rusiei, se numesc uldra. Ca și barbegazii, vegetează sub pământ în timpul verii. apar în nopțile de iarnă ca să aibă grijă de renii și de elanii care se hrănesc cu licheni și mușchi în timpul lunilor sterpe ale anului. Nu-și părăsesc niciodată ascunzătorile ziua, deoarece lumina soarelui îi orbește. Deși uldra nu sunt neprietenoși față de oameni, devin furioși dacă oamenii care însoțesc turmele de reni își ridică din greșeală corturile deasupra
Uldra () [Corola-website/Science/323263_a_324592]
-
cele 6 luni de observații și cercetări Neamu a donat: o colecție de roci culese din Antarctica de Est și două exemplare nepreparate dintre speciile rare de pinguini, Muzeului „Grigore Antipa” din București, peste 20 de specii de mușchi și lichenii colectate din oazele antarctice, Grădinii botanice din București. Din observațiile geografice și măsurătorile meteorologice efectuate personal, cât și din analiza unei bibliografii de specialitate foarte bogate, Neamu a elaborat o lucrare științifică de mare valoare numită: Geografia Antarcticii recenzată cu
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
Munții Himalaya până la 4000 metri în adancimiile Pâmântului. Aceste animale pot fi găsite în sol și nisip umed, în apele dulci stătătoare sau lin curgătoare, mai rar în mediul marin. Însă, cel mai des tardigradele au fost observate printre asociațiile licheni și mușchi . Tardigradele sunt capabile să supraviețuiască în condiții extreme, la temperaturi de -273 °C și +151 °C, și își păstrează vitalitatea circa un deceniu fără apă . Capul nu este delimitat de restul corpului scurt, alcătuit din 4 segmente și
Tardigrada () [Corola-website/Science/326313_a_327642]
-
până la maximum 3 mm lungime, de obicei au 0,2-0,5 mm. Din această cauză, nu au fost cunoscute decât după descoperirea microscopului. Se cunosc circa 1 500 specii, majoritatea de apă dulce, puține marine, litorale și terestre (în mușchi, licheni). Unele dintre rotifere sunt forme libere, fie plutitoare sau înotătoare (planctonice), fie târându-se pe fundul apei (bentonice). Alte forme bentonice sunt sesile, adică fixate pe fundul apei prin extremitatea lor posterioară și, în cele mai dese cazuri, înconjurate de
Lista alfabetică a rotiferelor din România () [Corola-website/Science/329970_a_331299]
-
de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște.
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor de iarbă și al lichenilor răspândiți printre stăncile și blocurile pleșuve, care aici formează adevărate mari. Floră este constituită din mai multe specii arbori și arbuști, dintre care: Brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix decidua
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
arboricole (păduri de conifere, păduri de foioase și arbuști cu jneapăn sau scoruș de munte); • ierboase (peste 200 de specii de plante vasculare dintre care unele foarte rare și ocrotite prin lege și aproape 200 de specii de mușchi și licheni) cu exemplare de rogoz ("Carex pulicaris"), "Laserpitium archagelica", iarbă gâtului ("Tozzia alpina"), struna cocosului, o specie rară de orhidee "Malaxis monophyllos", cupa-vacii ("Linnaea borealis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), horști ("Luzula alpinopilosa"), păiuș ("Festuca versicolor") sau crin de pădure ("Lilium martagon
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
arin alb ("Alnus încântă"), salcie albă ("Salix albă"), salcie roșie ("Salix purpurea"); arbuști cu specii de merișor ("Vaccinium vitis idaea"), afin ("Vaccinum myritillus"), mur ("Rubus fruticosus"); precum și o mare varietate de ierburi ("Agrostis vulgaris", "Nardus strictă"", "Festuca rupra", "Deschampsia cespitosa"), licheni și ciuperci. Fauna este bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere, dintre care: urs brun ("Ursus arctos"), râs ("Lynx lynx"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"); • păsări cu specii
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită din specii arboricole de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin pitic și ierboase. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante vasculare endematice, mușchi și licheni, printre care: saxifragă ("Saxifraga moschata"), clopoței ("Campanula bohemica"), dar și relicve glaciare alpine cu specii de rogoz ("Carex magellanica"), "Rubus chamemorus" sau "Pedicularis suedica". Fauna este reprezentată de:
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
în finalul filmului Roma. Chirurg iscusit, Cătălin Bălescu ne dezvăluie tainele acestui țesut spiritual, multisecular și deopotrivă contemporan, care se vădește a fi viu. De viața sa molcomă ne impregnăm cu încetul, devenind parte a sa. După cum și mușchii și lichenii devin una cu cenușiului marmurei din care, cândva, a fost eliberată imaginea unui putto ori a unui faun. De fapt mușchii și lichenii știu că, identificându-se timpului însuși, au devenit faun și putto deopotrivă. Iată coordonatele unei ciudate și
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
viu. De viața sa molcomă ne impregnăm cu încetul, devenind parte a sa. După cum și mușchii și lichenii devin una cu cenușiului marmurei din care, cândva, a fost eliberată imaginea unui putto ori a unui faun. De fapt mușchii și lichenii știu că, identificându-se timpului însuși, au devenit faun și putto deopotrivă. Iată coordonatele unei ciudate și totodată emoționante metamorfoze, de care nici pictor și nici privitorii tablourilor sale nu sunt străini. Cristian-Robert Velescu Cătălin Bălescu este unul din artiștii
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
SF "Nepăsătoarele stele" (1968), publicând apoi proză științifico-fantastică în volumele "Iarba cerului" (1974; Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor), "Paradoxala întoarcere" (1978), "Suflete mecanice" (1992) și "Galaxia termitelor" (1993). Publică, de asemenea, nuvele din viața militară ("Aproape de curcubeu", 1972), romanele "Licheni" (1974), "Un gotic târziu" (1975), ciclul "Un anotimp pentru fiecare" (I Sezonul crinilor roșii, 1985; II Porți deschise, 1986), "Balada neterminată" (1998), volume de versuri ("Apropierea iernii", 1993; "Vârsta amintirilor", 1995; "Lumina din prăpastie", 1996; "În oglinzile timpului", 1997; "Meridiane
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
ulterior. Cu propunerile sale privind metodele de siguranță și de vindecare la locul de muncă în opera sa „Tentamina physicochymico-medica” (1761), el a devenit un co-fondator al medicinii muncii. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (în principal ciuperci și licheni) și a devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al sexualității plantelor
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
sfârșitul anului 1910. La aniversarea a 80 de ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
a prezentat opera sa revoluționară "Der Führer in die Pilzkunde" conținând și 80 de ilustrații litografice. Dar științele sale biologice nu s-au extenuat cu această temă. Astfel, între 1873 și 1975, el a scris și imaginat cărți despre mușchi, licheni, coada calului, brădișori), ferigi, plante rădăcinoase și alte plante. Din anul 1877 până la retragerea sa a fost pastor în Hannoversch Münden. Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un an după ridicarea
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
sa a fost pastor în Hannoversch Münden. Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un an după ridicarea sa în poziția de pastor, savantul a publicat importanta carte de plante criptogame (muschi, licheni, alge și bureți) cu 220 de imagini, pe care o terminase deja în Zerbst. Kummer și-a făcut multă muncă publicând apoi totul într-o singură carte mare (1871), care a efectuat un serviciu extrem de util pentru taxonomia ciupercilor. Renumitul
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
de mesteacăn. De-a lungul cursurilor inferioare ale râurilor sunt fâșii de păduri de arin sau de salcie. Au fost identificate în rezervație 812 de specii de plante rădăcinoase, 95 de specii de alge, 42 de fungi (macromicete), 322 de licheni și 124 de mușchi. Animalele din rezervație sunt cele tipice pădurilor din sudul munților Ural - ursul brun, veverița, râsul, veverița roșie și cocoșul de munte. Parcul conține 275 de specii de vertebrate, mai precis 196 de specii de păsări, 53
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
lucrare seminală este fundamentul celei mai mari părți a taxonomiei micologice moderne pentru toate speciile cu excepția de trei grupuri de ciuperci pentru care Christiaan Hendrik Persoon este autoritatea fondatoare necontestată. Fries a dezvoltat de asemenea un sistem de clasificare a lichenilor bazând pe caracterele ale corpului lor de fructe (organele care produc spori de reproducere). A prezentat acest sistem în lucrarea sa "Lichenographia europaea reformata" din 1831, care a fost acceptată pe larg, până ce folosirea microscopului a revoluționat cunoștințele în acest
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
produc spori de reproducere). A prezentat acest sistem în lucrarea sa "Lichenographia europaea reformata" din 1831, care a fost acceptată pe larg, până ce folosirea microscopului a revoluționat cunoștințele în acest domeniu. Fries a fost prima persoană care a deosebit între lichenii cu elemente exterioare pe corpul fructifer și cele fără. Pentru această realizare îi s-a conferit "Marea medalie de aur a lui Linnaeus". În anul 1834, Fries Magnus a părăsit Universitatea din Lund, devenind profesor universitar de economie practică la
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
vizuală, la care se adaugă și un simț bine dezvoltat al auzului. Nasc câte 1-3 pui foarte bine dezvoltați. Sunt animale fitofage și se hrănesc cu rădăcini și bulbi, frunzele lăstarilor, dar și varză, ierburi și fructe, mușchi de pămînt, licheni. Pe lângă hrana vegetală, mănâncă insecte și alte mici nevertebrate. Trăiesc de obicei în grupuri (turme) de 30-60 de indivizi. Ordinul este reprezentat printr-o singură familie, "Procaviidae", cu 4 specii actuale grupate în 3 genuri: "Procavia", "Heterohyrax" și "Dendrohyrax", răspândite
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
sunt tăiate și lăsate să se usuce înainte de a fi transportate în culcușuri sau în crăpăturile din stâncării pentru a asigura hrană în lunile de iarnă, când frunzele proaspete sunt rare. Lemingii se hrănesc în mare măsură cu mușchi și licheni, mai ales lemingii de pădure ("Myopus schisticolor"), care sunt aproape în întregime dependenți de una sau două specii de mușchi. Ei se hrănesc în timpul iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de copac ("Arborimus") sunt arboricoli înalt specializați și
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
debarcare pe insulă. Nu se știe dacă vulcanul este stins sau nu, deoarece partea superioară pare a nu fi fost modificată de glaciuațiune — ceea ce indică o posibilă erupție veche de câteva secole. Vegetația de pe insulă constă exclusiv din mușchi și licheni, adaptați climei antarctice extreme. Insula are un climat foarte dur, cu vânturi puternice și temperaturi reci. Căderile constante de zăpadă fac ca vegetația să fie minimă. Insula este teren de împerechere pentru câteva păsări marine, în special fulmari sudici, dar
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
eroziunii. Când este recent dezgropată, gresia are o nuanță alburie, dar apa curgătoare depune treptat un strat de cuarț și argilă, în continuă formare și sfărâmare. Urmele de fier conferă pietrei o nuanță cărămizie, iar cenușiul și maroul provin de la lichenii și algele acumulate în timp și arse de soare. Gresia este o rocă relativ moale, pe care eroziunea o transformă într-un praf fin ca pudra de talc. Alexander Forrest, un topometru din Perth, a condus primul grup de europeni
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]