1,086 matches
-
Câte țestoase de genul ăsta ai văzut? întrebă Julio. — Asta e a treia. — Și lumina asta ține jaguarii la distanță? Continuă să privească sclipirea slabă. Avea senzația că acea calitate a sclipirii era ciudat de familiară. Aproape ca a unui licurici. Sau ca o bacterie sclipitoare din valuri. Ceva ce mai văzuse înainte. — Da, jaguarii păstrează distanța. — Stai puțin, zise Julio. Ce e asta? întrebă el, arătând spre carapace, unde apăruse un model de plăci luminate și întunecate. — Se întâmplă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zece minute, apoi cobor, o umplu și o iau de la capăt. Ar trebui să fie ora trei acum. Dar stau cu lumina stinsă și mi-e greu să citesc cadranul ceasului. Reflectez, uitându-mă pe fereastră. Văd un fel de licurici, stele căzătoare pe pantele dealurilor. Mașini rare care trec, coboară la vale, urcă spre sătucuri cocoțate mai sus. Când Belbo era copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
satul vechi de lângă lună uși se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini pîn' la stelele-n vecini licuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașe semne verzi dau spre orașe pentr-un tren care va trece prin văzduhul mare, rece. Pentr-un tren care-a veni, nimeni nu-1 va auzi. [1932] * CEREASCĂ ATINGERE Ce arătare! Ah, ce lumină! Stea alb
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lună uși se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini pîn' la stelele-n vecini licuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașe semne verzi dau spre orașe pentr-un tren care va trece prin văzduhul mare, rece. Pentr-un tren care-a veni, nimeni nu-1 va auzi. [1932] * CEREASCĂ ATINGERE Ce arătare! Ah, ce lumină! Stea alb-a căzut în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece - de-aș putea să i-o sărut - ca buza ta. Îmi ești aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-mi petreceam seara cu ochii la stelele neclintite de pe cer și la hoinăritul licuricilor pe pământ. Enervat de necontenitul țârâit al greierilor, de orăcăitul asurzitor al broaștelor și chiar și de cântecul priveghetoarei, scoteam moneda căpătată de la Kakko și o tot învârteam între degete. Flacăra lămpii împrăștia o lumină galbenă-roșiatică, iar eu vedeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ia parte. Nu s-a supărat, și, la vremea când primele smocuri de iarbă s-au ivit de sub zăpadă, amândoi înțelegeau și rosteau frazele cele mai simple și obișnuite. A venit și primăvara cu alaiul ei de berze, rândunele și licurici care seara întreceau numărul stelelor de pe cer. Azilul era de-acum înălțat, și elevul lui Garibaldo, care învățase să recunoască multe ierburi, bace, plante, scoarțe și rădăcini de leac, a început să colinde pe câmpii și prin păduri să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lunii, parcă așteptând un semn, ceva, un nu știu ce. Mă așteptai pe mine, poate? Auzi-mă, am venit, aici sunt, lângă inima ta călită de vreme. “Trezirea!”, o voce-mi răsunăn urechi. Ai auzit și tu? Ce să fi fost? Vreun licurici care n-are de lucru... Îmi place să stau pe mușchiul moale. Seamănă cu patul meu de acasă. Pădure, pădure! Așa tăcută ai fost întotdeauna? Chiar nu vrei să-mi răspunzi? Poate frângi sub pasul meu o crenguță sau faci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
CHIMICALE... De la Empire State Building m-am îndreptat spre centru. Am mers pe jos până la vechea mea casă din Greenwich Village, la casa lui Resi, a mea și a lui Kraft. Tot drumul am fumat, am început să mă cred licurici. Am întâlnit mulți alți licurici. Uneori eu dădeam primul veselul semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
m-am îndreptat spre centru. Am mers pe jos până la vechea mea casă din Greenwich Village, la casa lui Resi, a mea și a lui Kraft. Tot drumul am fumat, am început să mă cred licurici. Am întâlnit mulți alți licurici. Uneori eu dădeam primul veselul semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cred licurici. Am întâlnit mulți alți licurici. Uneori eu dădeam primul veselul semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea mea, la căminul meu, toate ferestrele erau în întuneric, cu excepția uneia de la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea mea, la căminul meu, toate ferestrele erau în întuneric, cu excepția uneia de la primul etaj, o fereastră de la apartamentul tânărului doctor Abraham Epstein. Și el era licurici. El a scânteiat; am scânteiat și eu drept răspuns. Undeva cineva a pornit o motocicletă. Răsuna ca un șir de petarde. O pisică neagră mi-a tăiat calea chiar în fața ușii de la intrare. — Ralph? a zis ea. Și holul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
înălța... întâlnindu-se pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Glasul lor de bronz cânta cântec de biruință. Pe strada largă, se auzea murmur molcom de oameni, împrăștiindu-se spre casă... Șirurile de lumânări pâlpâiau în întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să faci numai fapte bune! - Vă mulțumesc la amândoi! Plec cu sufletul ușor, acasă. Sărbători fericite! Cei doi au trecut în drum spre casă și pe la cimitir. Pe fiecare mormânt erau aprinse candele astfel că acesta părea o pădure cu licurici. Au împărțit câteva pachete celor care erau prin cimitir la ora aceea și au ajuns acasă când se crăpă de ziua. Frusina pregătise preparate din mielul pe care tatăl său îl sacrificase cu câteva zile înainte. Cum au ajuns acasă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a făcut și că tu ești o răspântie unică în istorie, dacă nu simți că te cere devenirea și că momentul existenței tale este un absolut, un ce nesubstituibil și unic, atunci nu vei reuși decât să fii un licurici în soare, o strălucire invizibilă, o fadoare de lumină. Numai întru cât axa lumii îți străpunge inima, poți deveni o lume. Aș vrea să dispară, din sângele acestui neam, ultimele rezerve de umilință. Dacă nu vom avea atâta tărie și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plin, și bărbați strîngîndu-le de mâni și șoptindu-le de amor... Era o lume de semiîntunerec și mezzavoce. O candelă ardea în mijlocul salei a cărei lumină creștea din ce în ce, din un punct ca vârful unui ac într-un licurici, din licurici într-o flamă subțire și albastră, și cu cât flama creștea, cu atât vocile s-auzeau mai tare, tot mai tare... până ce deodată [în] sala iluminată * și plină de un aer de diama [n]t... el auzi râsuri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bărbați strîngîndu-le de mâni și șoptindu-le de amor... Era o lume de semiîntunerec și mezzavoce. O candelă ardea în mijlocul salei a cărei lumină creștea din ce în ce, din un punct ca vârful unui ac într-un licurici, din licurici într-o flamă subțire și albastră, și cu cât flama creștea, cu atât vocile s-auzeau mai tare, tot mai tare... până ce deodată [în] sala iluminată * și plină de un aer de diama [n]t... el auzi râsuri tari, zgomotoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
contur material. Și poate, Într-o legendă și mai fosforescentă, Prometeu a furat pentru uzul oamenilor nu numai flacăra, ci și cuvîntul. Căci e, desigur, În denumirea abstractă care se naște În creier, fărîma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit Între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite În portocale, În pîini sau În argilă. [...] Sau poate e toată făptura
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de ce au voie? Du-te acum, fiule, am atâta treabă pe cap, vorbim noi altădată, te-a căutat preotul azi-dimineață. Când mânăstirea se mistuia în tăcerea totală a nopții, întreruptă când și când de cântatul unor cocoși nebuni care luau licuricii drept geana zorilor, Tommaso se învârtea pe salteaua lui pradă unei devălmășii de gânduri chinuitoare. Mai înaintea tuturor unul îl muncea cel mai tare; voia să găsească, cu orice preț, o metodă pentru a învăța mai bine și cât mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]