245,951 matches
-
Cea de a șaptea lucrare a apărut în limba rusă, sub titlul Ciuvstvo jizni i smerti u Dostoievskogo ( Sentimentul vieții și morții la Dostoievski), la Petersburg, în 1997. La toate acestea se adaugă și 10 volume traduse de el din limba rusă în japoneză. În cele trei ziare principale din Japonia, în anii '90 au apărut 700 de articole despre Dostoievski. Conferința, desfășurată în limbile rusă și engleză, a fost un adevărat triumf al diferitelor școli japoneze din domeniul studiilor de
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
la Petersburg, în 1997. La toate acestea se adaugă și 10 volume traduse de el din limba rusă în japoneză. În cele trei ziare principale din Japonia, în anii '90 au apărut 700 de articole despre Dostoievski. Conferința, desfășurată în limbile rusă și engleză, a fost un adevărat triumf al diferitelor școli japoneze din domeniul studiilor de literatură universală și comparată. Este o integrare în civilizația mondială a culturilor orientale sub egida civilizației de sorginte europeană. Cultura japoneză modernă a obținut
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
Irina Marin A sosit la redacție numărul 43 din ediția în limba română a publicației Lettre Internationale. Întâlnim aici un potpourri de autori, pornind de la nume mai puțin cunoscute și ajungând la câștigători ai Premiului Nobel precum Isaac Bashevis-Singer sau Gabriel García Márquez. Pătrunse de acest spirit cosmopolit, în paginile revistei stau
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
Alexandru Niculescu - Chiar dacă, în discuțiile despre ortografia limbii noastre, rîndurile de față sosesc prea tîrziu și prea de departe, ne-am asumat riscul de a ne implica în dezbatere. Mărturisim că am ezitat: dar editorialul d-lui Nicolae Manolescu Cum scriem, în România literară, 38) ne-a adus
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ce trebuie păzită prin legi. Dar... Niciodată în istoria culturii noastre regulile ortografice nu au fost impuse cu anasîna! Și nici supravegheate, legal. În 1932, cînd Sextil Pușcariu și Academia dominată de Ardeleni și de ideea justă a reafirmării latinității limbii române eloborau (împreună cu T. A. Naum) "îndreptarul ortografic" (cu "â", cu sunt etc.) - un grup de lingviști - și nu dintre cei mai puțin însemnați! - la Iași (Iorgu Iordan), la București (O. Densusianu, Al. Rosetti) și-au "permis" să nu ia
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ignorînd. Bineînțeles, aceștia aveau un temei istoric-filologic. Din "Moldo-Valahia", ușor indiferentă la străduințele transilvănene de afirmare a "naționalității" latine a Daco-Romanilor (termen pus în circulație de Școala Ardeleană) - ideea tradiției scrierii românești prevala asupra ideii politice de evidențiere a latinității limbii noastre. În București, și la Iași, se știa că reforma ortografiei latinizante preconizate de miticii cărturari ai Școalei Ardelene și de urmașii lor în cultură, în tipăriturile de la Blaj, Buda sau de la Viena avea drept țel integrarea limbii române în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
a latinității limbii noastre. În București, și la Iași, se știa că reforma ortografiei latinizante preconizate de miticii cărturari ai Școalei Ardelene și de urmașii lor în cultură, în tipăriturile de la Blaj, Buda sau de la Viena avea drept țel integrarea limbii române în latinitate. Ei au fost cei care au suținut că notația fonemelor â, ă, ț, ș etc. (care, după ei, erau... slave!) trebuiă latinizată. Și au propus: â în campus > câmp), î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Și au propus: â în campus > câmp), î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô (în fontana > fôntâna) și û în... sûnt (cu timpul, accentul circumflex a fost uitat). Aceste propuneri reprezentau cel dintîi efort românesc de a conferi limbii noastre romanice un alfabet latin. Adaptarea fonemelor limbii române la alfabetul latin era tot atît de complexă precum fusese, în sec. XIV-XVIII, aplicarea alfabetului slavon la fonematica românească (mai multe slove chirilice pentru același fonem, foneme românești care nu-și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô (în fontana > fôntâna) și û în... sûnt (cu timpul, accentul circumflex a fost uitat). Aceste propuneri reprezentau cel dintîi efort românesc de a conferi limbii noastre romanice un alfabet latin. Adaptarea fonemelor limbii române la alfabetul latin era tot atît de complexă precum fusese, în sec. XIV-XVIII, aplicarea alfabetului slavon la fonematica românească (mai multe slove chirilice pentru același fonem, foneme românești care nu-și găseau notația potrivită etc.). Trecerea la alfabetul latin
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ortografie însă care voiesc să o introducă scriind cu litere latinești, bine ar fi fost să urmeze duhului italienesc, adică a scri după cum vorbim..." (și nu etimologizînd, n.n.). Heliade voia "restabilite literele străbune... și expulsia atîtor slove de prisos pentru limba română" (ed. Guțu, p. 459). Fără îndoială, Heliade urmează ideile care circulau în Transilvania Școalei Ardelene, de unde provenea învățătorul său luminat Gh. Lazăr ("doctor în teologie", hirotonisit arhidiacon, dar și francmason) - dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
italiană" (poate chiar mai tîrziu, prin anii 1850-56), I. Heliade Rădulescu recomanda - și utiliza - formele verbale (ale lui a fi) sînt, sîntem, sînteți (le întîlnim, în Hristianismu la începutul său - 1837, în poeziile din tinerețe, dintre 1830-36). În Paralelismu între limba română și italiană (prima parte) (1840), grafiile trimit la același sînt - ceea ce întîlnim uneori și în Biblice, mai tîrziu (1855). Cu toate acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
sînt - ceea ce întîlnim uneori și în Biblice, mai tîrziu (1855). Cu toate acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția lui Heliade, ideea apropierii de italiană ("buna ei sor" - a limbii române) - în Prescurtare de gramatica limbei româno-italiene (1841), trecerea la o grafie latină devenea de rigoare. Heliade, care urma într-un fel experiența lui Petru Maior (cel care legase latinitatea românei de italienitate și introdusese grafii ale "fraților noștri italieni
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Biblice, mai tîrziu (1855). Cu toate acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția lui Heliade, ideea apropierii de italiană ("buna ei sor" - a limbii române) - în Prescurtare de gramatica limbei româno-italiene (1841), trecerea la o grafie latină devenea de rigoare. Heliade, care urma într-un fel experiența lui Petru Maior (cel care legase latinitatea românei de italienitate și introdusese grafii ale "fraților noștri italieni") - recurge și el la notații grafice
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
opțiuni politice. Se ajungea la latinitate și italienitate prin cultură și istorie - nicidecum prin politică! (Atitudinile politice ale celor citați mai sus erau diferite!) Se opuneau însă acestei viziuni cultural-istorice altă serie de intelectuali - cei ce susțineau o scriere în limba "de toate zilele" (la început, chiar Heliade susținea că "trebuie să scriem pentru cei vii, nu pentru morți"!). Pentru V. Haneș, un elev al lui O. Densusianu, aceștia se încadrau într-un așa-numit "curent popular" (Dezvoltarea limbii literare române
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
scriere în limba "de toate zilele" (la început, chiar Heliade susținea că "trebuie să scriem pentru cei vii, nu pentru morți"!). Pentru V. Haneș, un elev al lui O. Densusianu, aceștia se încadrau într-un așa-numit "curent popular" (Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, București, 1904, p. 97-121). Unii dintre ei erau din Transilvania, precum I. Budai-Deleanu, Vasile Aron, Ion Barac, alții din Moldova (Alecu Russo, C. Negruzzi, V. Alecsandri), alții, în fine (Anton
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis, vulgo Valachicae (1840), dar mai ales din Dicționarul limbei române (I-II, 1871-1876) și Glosarul cuvintelor de extirpat pe care l-a alcătuit (singur sau împreună cu I. C. Massim) August Treboniu Laurian (1810-1881) au întîmpinat rezistența scriitorilor moldo-valahi. Nici Timotei Cipariu (1805-1887) nu a avut, cu opera sa (Extract de
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de extirpat pe care l-a alcătuit (singur sau împreună cu I. C. Massim) August Treboniu Laurian (1810-1881) au întîmpinat rezistența scriitorilor moldo-valahi. Nici Timotei Cipariu (1805-1887) nu a avut, cu opera sa (Extract de ortografie cu litere latine, 1841; Principii de limbă și scriptură, 1866), mai mare audiență. Alecu Russo, bunăoară, cu toată "dragostea pentru latinism", se revolta împotriva exceselor latinizante: "voi striga din Moldova ca să se audă peste Milcov, peste Carpați: limba Domnilor E..., L..., P... (Eliade, Laurian, Pumnul) și a
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Extract de ortografie cu litere latine, 1841; Principii de limbă și scriptură, 1866), mai mare audiență. Alecu Russo, bunăoară, cu toată "dragostea pentru latinism", se revolta împotriva exceselor latinizante: "voi striga din Moldova ca să se audă peste Milcov, peste Carpați: limba Domnilor E..., L..., P... (Eliade, Laurian, Pumnul) și a altora nu-i limbă românească". Chiar dacă Laurian și Cipariu erau, respectiv, președinte și vicepreședinte al Academiei Române! De aceea Al. Odobescu scrie, ridiculizîndu-le ideile, prandiulu academicu! Discuțiile și controversele sînt deci de
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Academiei Române! De aceea Al. Odobescu scrie, ridiculizîndu-le ideile, prandiulu academicu! Discuțiile și controversele sînt deci de natură strict ideologic-culturală. Ele nu aveau cîtuși de puțin tendințe politice! Nici unii, nici alții nu se considerau filo-slavi, antinaționali și nimeni nu contesta latinitatea limbii noastre. Disputa avea loc în legătură cu limba culturii românești și atît! Cele două direcții cultural-literare - și ideologice - trec și mai departe pragul secolului. Concepția "populistă" este apărată în Moldova, în revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ridiculizîndu-le ideile, prandiulu academicu! Discuțiile și controversele sînt deci de natură strict ideologic-culturală. Ele nu aveau cîtuși de puțin tendințe politice! Nici unii, nici alții nu se considerau filo-slavi, antinaționali și nimeni nu contesta latinitatea limbii noastre. Disputa avea loc în legătură cu limba culturii românești și atît! Cele două direcții cultural-literare - și ideologice - trec și mai departe pragul secolului. Concepția "populistă" este apărată în Moldova, în revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în Muntenia, în revistele lui
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Concepția "populistă" este apărată în Moldova, în revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în Muntenia, în revistele lui Ovid Densușianu și ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în Transilvania această perspectivă era considerată a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în Transilvania această perspectivă era considerată a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o rezistență împotriva tendințelor de
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o rezistență împotriva tendințelor de nerespectare a majorității etnice românești, dacă nu de deznaționalizare. În Transilvania - ca și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o problemă politică, de afirmare națională: latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o problemă politică, de afirmare națională: latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat de a aplica preceptele transilvane latinizante: între acestea, scrierea fonemului /î/ cu â, dar și cu î (în anumite poziții în cuvînt) și bineînțeles, recomandarea generală a formelor sunt(em, eți) (alături de alte concesii etimologizante). Ortografia
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]