44,835 matches
-
a determinat în săptămîna respectivă scrierea unui anumit text. Pretextul poate fi un articol de ziar („Un număr din «Dilema» a stîrnit polemica în jurul lui Eminescu”), lectura unei cărți recent apărute („Dubla problemă a interesantei cărți a lui David Lodge Limbajul romanului (Univers, 1988, traducere Radu Paraschivescu), este dacă limbajul funcționează la fel ori diferit în roman și, respectiv, în poezie...”), o aniversare („La 12 iulie s-au împlinit, într-o ignorare deplină, 185 de ani de la nașterea lui Ion Ghica
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
Pretextul poate fi un articol de ziar („Un număr din «Dilema» a stîrnit polemica în jurul lui Eminescu”), lectura unei cărți recent apărute („Dubla problemă a interesantei cărți a lui David Lodge Limbajul romanului (Univers, 1988, traducere Radu Paraschivescu), este dacă limbajul funcționează la fel ori diferit în roman și, respectiv, în poezie...”), o aniversare („La 12 iulie s-au împlinit, într-o ignorare deplină, 185 de ani de la nașterea lui Ion Ghica...”) o reflecție mai mult sau mai puțin întîmplătoare („Generațiile
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
Maghiar din Cluj, de pildă. Fără anvergura lor și fără experiența lor, propunerea regizorului nu ajungea atît de departe. Sînt scene, complicate, care nu sînt acoperite de jocul actorilor, deși stradania lor este evidentă. Și atunci, se eșuează în stridențe. Limbajul teatral al lui Măniuțiu se dovedește de-a dreptul sofisticat pentru o trupă ce tatonează performanța, o miroase, dar, important, și-o dorește. Sînt convinsă că pentru ei este foarte importantă întîlnirea cu acest regizor și cu lumea lui. Este
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
chiar substanța literaturii autentice și la intrarea într-o fundătură a completei uniformizări și clișeizări. Or, spune Eugen Negrici, „nu acesta era rolul acordat de partid poeziei și Lenin însuși a vorbit de «sarcina grea a popularizării ideilor într-un limbaj care să nu fie plictisitor». Ca să creezi ce dorea partidul (...) era nevoie nu numai de un limbaj accesibil, ci și de unul expresiv. (...) S-a încurajat atunci, pe lîngă simplificarea «revoluționară» a relației cu cititorul prin adoptarea limbajului lui (aproximare
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
Eugen Negrici, „nu acesta era rolul acordat de partid poeziei și Lenin însuși a vorbit de «sarcina grea a popularizării ideilor într-un limbaj care să nu fie plictisitor». Ca să creezi ce dorea partidul (...) era nevoie nu numai de un limbaj accesibil, ci și de unul expresiv. (...) S-a încurajat atunci, pe lîngă simplificarea «revoluționară» a relației cu cititorul prin adoptarea limbajului lui (aproximare totdeauna dubioasă!) și un anumit, infim grad de expresivitate conotativă. El presupunea dreptul și pînă la urmă
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
într-un limbaj care să nu fie plictisitor». Ca să creezi ce dorea partidul (...) era nevoie nu numai de un limbaj accesibil, ci și de unul expresiv. (...) S-a încurajat atunci, pe lîngă simplificarea «revoluționară» a relației cu cititorul prin adoptarea limbajului lui (aproximare totdeauna dubioasă!) și un anumit, infim grad de expresivitate conotativă. El presupunea dreptul și pînă la urmă datoria poetului de a recurge la cîteva, puține, epitete și metafore de 20 de wați - totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
l’eau de rose, a socialismului pare scoasă dintr-o reclamă de prost gust a CENTROCOOP -ului. Metoda “reporterului” este aceeași ca în Caractere: investigația seacă, impersonală (de fals interes profesional); introducerea unor rezumate tip CV înaintea “transcrierii” interviului; folosirea limbajului oficial (în special apelativele “tovarășe” sau “tovarășă”). Dialogurile se înfiripă stupid și scrîșnit, “reporterul” stîrnind mai degrabă teamă în rîndul comunității rurale proaspăt proletarizate. Avînd, probabil, în memorie mai vechile anchete de verificare și demascare socială (de care, însă, nu
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cúlturi mitologice, religioase sau istorice: Zamolxe, Deceneu, Burebista, meșterul Manole sau ciobanul anonim, cu oița sa năzdrăvană și bîta sa mioritică! Cum vorbește poporul Fără îndoială, însă, că partea cea mai savuroasă a Biografiilor comune e cea a feliilor de limbaj stîlcit. Oamenii lui Monciu-Sudinski vorbesc cînd stricat, cînd șablonard, amestecă stilurile și registrele cu aplombul personajelor lui Caragiale și îmbină stereotipiile și agramatismele cu inconștiența discursurilor lui Nicolae Ceaușescu. Rezultă un comic desăvîrșit al textului, care, printr-o suspect de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
retardării lor psihice, prin “Afirmativ.” (Adrian Mancovschi, în Caractere, București, Ileana, 1997, p. 126), în Biografii comune, omologii lor rurali se dezlănțuie în toată grandoarea stupidității lor ideologice; luați la întrebări, țăranii proletarizați se disting printr-o mîndrie debilă a limbajului curent, filtrat de sloganurile tip Scînteia (lectura unică și deci preferată a “glimbocanilor”). Pensionarul Cioarcă Ion afirmă că “deține” vîrsta de 52 de ani (p. 7); veterinarul Naslău Pavel se declară “pensionist de boală”, incapabil de a se “substrage de la
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
formă de maxime pe care le scrie pentru gazeta de perete Rapsodul a cenaclului “Ștefan Petică”: “CÎND AJUNGI LA FORȚĂ LA BĂTAIE, NU MAI EȘTI OM, CI DEVII O BESTIE STĂPÎNITĂ DE CELE MAI JOSNICE INSTINCTE ANIMALICE!” (p. 129) “Bestialitatea” limbajului dogmatic, împănat cu clișeele muncii și ale moralei socialiste, e adeseori stimulată și de “reporter”, care își face un titlu de glorie din a mima asimilarea aceluiași nivel de îndoctrinare politică și apartenența la aceleași standarde sociale cu interlocutorii săi
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
lașă, dar viabilă, a ascunsului “în popor”). La nivel auctorial, simularea diferitelor registre stilistice sau paliere socio-lexicale (ca și simularea confuziei dintre ele) e completată de reproducerea sau parafrazarea clișeelor ideologice ale epocii comuniste: de la limba de lemn muncitorească la limbajul agitatoric al metodistului de cadre; de la greșelile colective de vocabular, la improprietățile terminologice individuale; de la stereotipiile politice ale discursurilor lui Nicolae Ceaușescu, la șabloanele istorice ale documentelor PCR. De altfel, clișeul politic al lui Mihai Viteazul “din popor, pentru popor
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Vladimir Nabokov descrie o relație pedofilă - asta ca să iau primele două exemple care-mi vin în minte. Nici una dintre cele două cărți nu poate fi catalogată drept pornografică, chiar dacă au stîrnit și ele ceva agitație printre pudibonzi. Să fie atunci limbajul? |la folosit de băieții de cartier, de proxeneți și de prostituate? Ei, bine, nu. Mai exact, depinde. Sigur, există o categorie de public (destul de largă, mă tem, și nu neapărat definită de vîrstă) pentru care utilizarea între copertele unei cărți
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
o categorie de public (destul de largă, mă tem, și nu neapărat definită de vîrstă) pentru care utilizarea între copertele unei cărți a cuvintelor grosolane (nu neapărat cu trimitere sexuală) este necondiționat lipsită de scuze. Pentru restul cititorilor, însă, majoritari totuși, limbajul literar trivial este acceptabil în anumite limite. Există, în acest sens, cel puțin patru dimensiuni care trebuie luate în calcul. Prima este cea mai evidentă: dacă limbajul respectiv aparține unui personaj (care poate fi de joasă extracție, deci ar fi
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
trimitere sexuală) este necondiționat lipsită de scuze. Pentru restul cititorilor, însă, majoritari totuși, limbajul literar trivial este acceptabil în anumite limite. Există, în acest sens, cel puțin patru dimensiuni care trebuie luate în calcul. Prima este cea mai evidentă: dacă limbajul respectiv aparține unui personaj (care poate fi de joasă extracție, deci ar fi caraghios să vorbească academic) sau autorului însuși. Cum, însă, literatura modernă și mai ales cea postmodernă au spulberat distincția dintre personaje și autori (de regulă autorul este
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
că putem trece peste acest aspect fără să insistăm asupra lui. În al doilea rînd există ceva care s-ar putea numi “justificare contextuală”. Nu e vorba doar de subiecte care se desfășoară într-o lume vulgară, ceea ce induce și limbajul personajelor, ci și de trăiri punctuale, aceleași care duc și în viața reală la utilizarea expresiilor triviale chiar de către oameni de calitate: tensiune, nervi, frică. În al treilea rînd, este vorba, evident, de talent. Într-o carte precum Nesimțitul, de
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
bine zis procentul de licențiozități. Una este să întîlnești o înjurătură grea la fiecare zece pagini, și alta - din două în două rînduri. Am certitudinea că, în al doilea caz, nu este vorba niciodată de o pornire irepresibilă, de un limbaj impus de subiect, ci de o substituire a fondului prin formă. Simțind că nu poate să impresioneze prin ceea ce are de spus, autorul încearcă s-o facă, disperat, prin felul în care o spune. Acest lucru nu este valabil, de
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
ci de o substituire a fondului prin formă. Simțind că nu poate să impresioneze prin ceea ce are de spus, autorul încearcă s-o facă, disperat, prin felul în care o spune. Acest lucru nu este valabil, de altfel, doar pentru limbajul licențios. Cu mulți ani în urmă, Alex Ștefănescu semnala că există în literatură forme de șantaj sentimental - de la alegerea subiectului (vezi Puiul, de Al. Brătescu-Voinești) pînă la limbajul lacrimogen, care este imposibil să nu miște o mare masă de cititori
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
care o spune. Acest lucru nu este valabil, de altfel, doar pentru limbajul licențios. Cu mulți ani în urmă, Alex Ștefănescu semnala că există în literatură forme de șantaj sentimental - de la alegerea subiectului (vezi Puiul, de Al. Brătescu-Voinești) pînă la limbajul lacrimogen, care este imposibil să nu miște o mare masă de cititori (și pe atunci nu aveam telenovele, nici Surprize, surprize). În ideea de început a acestor rînduri am putea adăuga că deranjant este în beletristică (deși nu în aceeași
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
imposibil să nu miște o mare masă de cititori (și pe atunci nu aveam telenovele, nici Surprize, surprize). În ideea de început a acestor rînduri am putea adăuga că deranjant este în beletristică (deși nu în aceeași măsură...) abuzul de limbaj tehnico-științific (vezi unele pasaje ale lui Jules Verne), abuzul oricărui tip de jargon, abuzul de laconism, abuzul de fraze interminabile, abuzul de textualism și orice alt fel de abuz. Îmi place să cred că sînt un cititor lipsit de prejudecăți
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și subiective pe care cu greu le-ar fi putut suporta un om obișnuit. Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu o vocație indiscutabilă pentru cercetare în spațiul limbajului și în acela al codurilor artistice, cu o sensibilitate în care intrau deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuia să supraviețuiască profesional în plin dogmatism, pe de o parte, iar, pe de altă parte, deși născut și format în
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
măsura acestei complicate sarcini. Cea cu tradiția. Tompa conservă bine umorul negru și debordant al textului, ridicolul dialogului, al relațiilor dintre personaje, absente de fapt, unele în raport real cu celelalte, dimensionează bine atmosfera irealului spre care duc toate născocirile limbajului. Nu abordează aproape deloc, după părerea mea, filonul erotic al tatonărilor senzuale, inițiatice dintre Jacques și Roberte I, Roberte II. ( în spectacol, actrița poartă o mască foarte apropiată de cea concepută de Jacques - ce curios! bizară coincidență! - așadar, de Jacques
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
concepută de Jacques - ce curios! bizară coincidență! - așadar, de Jacques Noel, scenograful primei montări a piesei, reprodusă și în volumul pomenit de la Humanitas.) Regizorul abandonează acest filon ca să se orienteze spre ideea involuției umane, a degradării stranii a gîndirii, a limbajului, a comportamentului. Imaginea dezvoltată de aici, în montarea sa, apropiindu-se de aceea dominată de instincte primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
mi-am dat seama că ceea ce scria ea despre România nu era sută la sută adecvat la realitate. Discursul ei literar este foarte elaborat și ar fi mult prea ușor să-i citim scrierile ca pe o autobiografie plată. Desigur, limbajul, întîmplările sunt prelucrate estetic, dar au și un fundal autobiografic scriitura este însă de așa natură încît romanul devine... poezie, el nu este nicidecum expresia banală a unui destin chiar dacă destinul personal al autoarei răzbate din paginile cărții, aceasta făcînd
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușeau permanent să protejeze privirea de abjecțiile iminente ale timpului și să apere dicția de scufundarea definitivă în delirul misticoid al activismului cultural. Lipsită de orice inhibiție în fața comportamentelor și a limbajelor simbolice, chiar și atunci cînd acestea tindeau să-și părăsescă statutul înalt și să intre în anumite jocuri de interese mărunte, ea a reușit să se păstreze mereu în prim-planul fenomenului artistic și să participe nemijlocit la mișcările vii
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
ea nu a căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor artistice. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]