243,069 matches
-
cauze dedicate binelui public. Progres, libertate, egalitate în drepturi, efort de emancipare culturală: inventarul de clișee de care o tenace propagandă prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci cititorului și cetățeanului autohton semnificația actului legal în care democratismul stalinist își află expresia ultimă: constituția de la 1936, obiect de export, ce concentrează în sine toate virtuțile unui sistem
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
internațional, lumea postbelică este, previzibil, paradisul speculei politice, care exilează, pe oameni de rând și artiști deopotrivă, în mizeria lipsită de speranță. Venind din partea unui autor care trăia exclusiv din scris, verdictul este marcat de sinceritate maximă: propriul succes relevă limitele sistemului capitalist, generator de beneficii doar în aparență. Interval populat de siluetele politicienilor veroși, tranzacționând voturi și menținând o stare de retardare semifeudală, România mare este contemplată, retrospectiv, doar pentru a extrage din fauna teratologică un exemplar ilustrativ în cel
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
incomplet sub Windows. Băieții însă nu se descurajează: utilizează programul pentru italiană spre a citi textele htm fără diacritice propuse de publicațiile românești. Iar viteza de lectură poate fi reglată prin-tr-o simplă apăsare de tastă, în sensul sporirii ei până la limita inteligibilității. Vocea turuie neobosită într-o cadență care ar pune la pământ orice erou de epopee retorică. Ea poate fi oprită unde dorește cititorul, ca textul să fie abordat acolo cuvânt cu cuvânt sau literă cu literă. După care, prin
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
la bază concepția inutilității prerogativelor autorului și a actului demiurgic de a mai construi lumi, Gh. Crăciun încearcă acum să analizeze mai îndeaproape înseși motivele eșecului de a scrie chiar despre sine: duplicitatea limbajului stereotip incapabil să exprime dincolo de acea limită unde, crede autorul, se află cu adevărat substanța eu-lui. Predilecția pentru teorie din ultimii ani a scriitorului se vede cel mai bine în această carte-eseu care completează, după 20 de ani, Acte originale, copii legalizate în sensul acutizării problematicii scrisului
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
dat prilejul să se distingă nu ca patroană, ci ca o persoană «excentrică». Purtată într-o roabă de un admirator, cu un țigaret lung între degete, Sorana Gurian se plimba pe faleză veselă și fără griji." 44) În sfîrșit, fixînd "limitele decadentismului în cultura românească", Ion Vitner reia acuzațiile lui Ovid S. Crohmălniceanu: "În romanul românesc a reapărut, cu d-na Sorana Gurian, pasiunea alcovului, pasiunea măruntelor preocupări ale vieții burgheze ridicate la rangul de înalte preocupări principiale, romanul nu al
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
ori asupra condiției scriitorului și omului, în genere, în regimurile dictatoriale ale secolului al XX-lea. La un nivel deosebit, se găsește, într-adevăr, Epilogul cărții, expresie directă, a cărei sinceritate nu mai poate fi suspectată, a confruntării conștiinței cu limitele atît ale condiției particulare, a unui individ anume, în speță autoarea jurnalului, cît și ale celei general umane. În aceste condiții, vocația scriitoricească a Soranei Gurian trebuie căutată în altă parte, în romanul Zilele nu se întorc niciodată și în
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Îi lăudam atunci cursivitatea povestirilor și stilul format, deși debutant. Același lucru îl fac și acum, cu mențiunea că Dincolo de frontiere are un conținut mult mai puțin metaforic decât o sugerează titlul, nu are nimic de a face cu depășirea limitelor sau saltul în nirvana. Este doar o carte agreabilă, cu un haz nebun, povestind aventurile de pubertate ale unor liceeni de mare provincie, pe vremea lui Ceaușescu. Și nu doar atât. Nuvelele acestea au o teză inteligentă deși nu foarte
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
fără a căuta cu obstinație originalitatea sau șocul lingvistic. Poemele Irinei Mavrodin sunt hipersimple și totuși nu banale, au o melancolie eterată și un suflu religios real, întrebător fără răspuns, ca o capcană în care poeta intră benevol, asumându-i limitele: " Intru în această capcană/ pe care eu mi-o construiesc/ intru/ cuvânt după cuvânt în acest poem/ rămân fixată/ aici/ pentru eternitate." (Capcana). O întreaga metafizică se subțiază și se colorează poetic pentru a intra în forma procustiană a unui
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din răsputeri. Văsîi, care știe toate trucurile, a început să-i cânte la ureche un danț pe sus, danțul fetelor, pe care îl cunoaștem prea bine, pentru că l-am auzit
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
poate că timpul nici măcar nu exista. Numai anotimpurile ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în formă de spirală dublă, suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu avea nici un sens să mă grăbesc; totul era infinit, fără limite, în absența timpului. Totuși trebuia să mă grăbesc încet, să ajung acasă, mulțumită de a avea un acoperiș frumos deasupra capului și liniștită, ca și cum aș fi făcut pace cu toți dușmanii. În coliba trupului meu își făcea loc prezentul din ce în ce mai
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
acuma, o umbră? .... Arta pentru mine asta ar fi: ca, în tăcere, să fii în stare să-ți găsești interlocutori în alții, cu inși, cu ființe care nici nu e nevoie uneori să fi existat.... Ți se confundă totul, cu limitele dizolvate sau schimbate mult sub imperiul fanteziei mele, în toate aceste prea numeroase pagini - totul în același plan pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
tensiunii dintre libertate și amor. În mai toate romanele studiate, dar cu precădere la Bolintineanu și Pantazi Ghica, se simte o sufocare a naratorilor de către autori. Această depășire a competențelor narative transformă uneori discursul naratorului în pur discurs auctorial, încălcând limitele verosimilului." Este vorba de dimensiunea morală a discursului literar, una dintre trăsăturile accentuate ale romantismului Biedermeier, autohtonizată într-o asumare critică a modernității ca reflex al epocii pașoptiste. Șapte teme ale romanului pașoptist este un studiu plăcut, întemeiat pe o
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Cu alte vorbe, Virgil Ierunca târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe cuvântul în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
percepe cuvântul în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
povestea" exilului ce i-a marcat fundamental ființa: "Cât despre biografia mea "publică", e firesc să fie foarte puțin cunoscută. Este mai ales necesar. Nu-mi recunosc o "biografie", ci doar conștiința unei existențe confruntată cu ceea ce îi transgresează neîntrerupt limitele: despărțirea de singurătate, nostalgia rânduielii, apelul la lege pentru a istoriciza un fel de onoare a datoriei (...), opțiune datată și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică" a "biografiei
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
cu el. În timpul drumețiilor sale, majoritatea auditorilor săi nu știa nici măcar unde se află. Fragmentarul era atât de total în cunoștințele pe care le semăna în vânt precum fata suflând pălăria cu semințe a păpădiei de pe coperta Micului Larousse ilustrat, limitele, delimitările speciilor acelor cunoștințe erau atât de superb ignorate, încât tocmai aceste parcele infime de cunoștințe multiplicate parcă la infinit puteau să rodească în spirite cosmotice " iertați cuvântul pedant " în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
acea universitate a catacombelor. Reducerea la extrem a spațiului, eliminarea totală a uneltelor de lucru, abolirea silnică a libertăților nu puteau îngrădi acea li-bertate a spiritului care triumfă asupra oricăror opreliști și se proiectează într-un univers în expansiune, fără limite. Sunt mai mândru azi de a fi fost pedepsit cu "neagra" fiind prins în mână cu o coajă de săpun presărat cu praf DDT, pe care scrijelasem pentru discipolii mei numele unor gînditori presocratici despre care le vorbisem, decât de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
universitatea viitorului, o universitate să-i spunem a epocii Internetului în care am intrat deja va semăna prea puțin cu aceea de azi, totuși mi-ar părea bine ca acea universitate al cărei spațiu ar fi într-o expansiune fără limite n-ar uita cella monastică medievală a magistrului înconjurat de câțiva discipoli aleși, ba chiar și celula de închisoare în care cuvântul de învățătură împărtășit ca și rugăciunea erau dătătoare de viață. (Alocuțiune ținută cu ocazia decernării titlului de Doctor
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
spune că întâmplările și personajele legendare nu sunt doar ale unui anume timp, și nici localizabile, că aparțin tuturor timpurilor, că răsfrâng experiențe ale umanului nedatate. Călătoria argonauților este și una întreprinsă pe mările sufletești interioare, în vederea încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
răsfrâng experiențe ale umanului nedatate. Călătoria argonauților este și una întreprinsă pe mările sufletești interioare, în vederea încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe una din versiunile mitului dionisiac, și anume pe aceea care-l înfățișează pe zeul viței de vie
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
prin săpături istovitoare undeva sus, în cumpăna apelor, făcute într-o singură noapte. Frecventasem cu pasiune în studenție conferințele cu exemplificări pe bandă de magnetofon ale profesorului universitar Nemescu despre "sunetul primordial", despre "arhetipurile sonore", constatând și atunci că, spre limita de jos a audibilului, percepția o facem în cele din urmă cu bronhiile în vibrație, ca atunci când sună o locomotivă chiar lângă tine. "Mmm"-ul acesta se regăsește și în sunetul mantrelor și în mugetul vacii sfinte. Dar râul Miericeana
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
abia în studenție, numele în "Amărășteanu". - Știți - ea nu mă tutuia încă, decât intermitent - povestindu-ni-te, Flavia parcă te pețea pentru fiecare din noi trei în parte. Cu portretul... dumneavoastră robot în imaginație am rezistat altfel în unele situații limită. De pildă, ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a). Cazul fascinant al Aglajei Veteranyi al cărei roman a apărut recent la Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]