1,259 matches
-
de casă ce iaste pe Ulița Fînării, care locu...l-am cumpărat...de la Andrieș diiacul”. Ce zici, fiule? Știe ceva carte acest „Andreii diac de divan”! Ba bine că nu. Păi acolo se iau hotărâri importante, care trebuie scrise cu limpezime și repede, chiar dacă de față se află și logofătul care îi spune ce să scrie...Acum însă am o tânguire în suflet, părinte. Poți să-mi spui care-i tânguirea? Să nu te superi, părinte, dar mă roade faptul că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Versiunea despre momentul acela... cine mai știe. Ar trebui mai multă nepăsare. Nepăsarea, vezi, asta vă lipsește. Este o forță, zău. Forța care stă în spatele nepăsării. Tavi a înțeles asta, sunt sigură. Încă de atunci. Privirea gazdei își pierdea, parcă, limpezimea, iar glasul devenea tot mai grăbit. — Momentul pe care îl cercetezi, cu atâta îndârjire, după patruzeci de ani... Cine știe, cine știe... Să privim mai bine actul următor al piesei. Azi, am ajuns să ne apărăm de oameni, cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai bine să-mi activez fluxul memoriei, în realitate umplându-mă de scârbă după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a tejghelei, cu degetele scurte cu unghiile vopsite bleu. Atunci meseriașii nu mai știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să cadă pe spate în hohote de râs. Generalul duse iar sticla la gură și înghiți încă o doză mare de votcă. Simțea sub frunte doar un strat rece de gheață, ca un glob de cristal prin care vedea cu limpezime lucrurile. „Hm!... Șiretul!... Are nevoie disperată de mine, dar nu vrea să recunoască. țarul s-a convins acum de faptul că Napoleon va ataca Rusia. Nu mai este loc pentru nici o diplomație. Va fi un război adevărat. De aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea nevoie, ci de căldura „cuiva“. Aveam o senzație de culpabilitate când îmi d\deam seama că eu sunt cel care se află în preajma ei. Pe măsură ce înaintam în iarnă, privirile lui Naoko mi se păreau tot mai limpezi. Era o limpezime transparentă, greu de explicat. Uneori Naoko își fixa privirile asupra mea, aparent fără nici un motiv. Mă scruta până în străfunduri, lăsând impresia că e în căutare de ceva și în asemenea momente mă simțeam trist și aveam o senzație foarte ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
luna a patra, sau cu un canceros numai piele și oase. Securistele, cel mai adesea, se metamorfozau până la a întruchipa imaginea unei neveste sleită de spălat-gătit, cu un ochi învinețit și fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor pediatru cu un bișnițar din Piața Sudului. Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz și am rămas în echilibru pe cornișa de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe rumeguș. Apoi mi-a venit în minte cea mai veche amintire a mea: aveam cel mult doi ani și părinții mei locuiau pe Silistra. Proprietarul, care se numea Catana, îmi dăruise un clopoțel, îmi amintesc și azi cu o limpezime perfectă cum arn ieșit din curtea casei și am intrat cu ghetuțele într-o mare băltoacă tulbure, întinsă pe stradă. Acolo am dat drumul clopoțelului în apă și, deși am tot pipăit cu minutele pe fundul băltoacei care nu era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adevăr, ceva din arhetipul ăsta. Dar fundamental, cum sper că o să se vadă, el nu era nici pe departe vreun Cireșar sau vreun Nemecek din strada Pal. Acțiunile și cuvintele sale, pe care mi le aduc aminte acum cu o limpezime de-a dreptul suspectă, după o scufundare de peste douăzeci de ani în cețurile colorate ale subconștientului meu, nu aveau nimic copilăresc, ci păreau mai degrabă niște fantezii extrem de atrăgătoare, care ne prindeau încetul cu încetul în mrejele lor. Să scriu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ta. Indigoul l-a tras Ada, iar albastrul Carmina. Nici nu s-ar fi putut să nu fie ele una după cealaltă, cu culori atât de asemănătoare. Verdele, culoarea din mijloc, i-a căzut Puiei, care chiar o merita prin limpezimea verde, puțin perversă, a ochilor ei. Cu galbenul s-a pricopsit, cu totul aiurea, Ester, care s-a strâmbat de cum a citit: sigur că ei i s-ar fi potrivit numai roșul, ar fi fost Regina Roșie din cap până-n
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de o dulceață care te sfârșea, zgomot de avion la decolare, bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmează, închisoarea nu îmbracă întotdeauna o formă materială, externă, ci face parte din noi înșine, din viața noastră rutinieră, din destinul familiei care, evident, e nucleic și oglindește o soartă extinsă, a societății în ansamblul ei. Ceea ce se descoperă, dincolo de limpezimea epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se aplecă și mai mult spre oglindă, privindu-se drept în ochi. Da, limpezime, într-adevăr. Pe undeva poate că adăuga un pic și de la el, dar în definitiv ce păcate ar fi putut cineva să-i găsească
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se aplecă și mai mult spre oglindă, privindu-se drept în ochi. Da, limpezime, într-adevăr. Pe undeva poate că adăuga un pic și de la el, dar în definitiv ce păcate ar fi putut cineva să-i găsească? Heruvimi, spunea mama... Rolul nu era nici greu. Nu trebuia să spună nimic, decât doar să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire mândră încă din anii de școală. Și poate că țintise de la bun început mult mai departe decât ei toți. Și în plus era femeie. Dar femeie fiind și văzând cu limpezime ceea ce bărbaților le scăpa, ghicea oare emoția pe care i-o stârnise propunându-i să vină s-o vadă? Și în plus să se întâlnească după spectacol la ieșirea artiștilor. Bineînțeles că dorea s-o vadă și că avea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar conținutul e clasic, exprimând nevoia de armonie, seninătate, echilibru care transpare din imaginarul artistic, ilustrând un univers senzorial, care se oferă unei receptări sinestezice (Săratul adevăr al iluziilor / împărățind depărtări de albastru). Volumul are o construcție unitară, de o limpezime clasică, alcătuită din două părți, sugerate încă din titlu: delir în curcubeu și alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
culorilor, care l-au cutreierat: Toate culorile mi-au trecut prin trup, / mi-au respirat clipele oarbe. Partea a doua a volumului, și alte poezii, începe cu o Dedicație, în care poeta își formulează, deosebit de convingător, cu aceleași instrumente ale limpezimii - fiindcă limbajul creațiilor Ștefaniei Oproescu este, în deplin acord cu viziunea ei asupra lumii, decent, elegant -, crezul artistic, miza creației sale: Uite, scriu ca să fac și eu ceva / pe lumea asta. Ceva din care să-mi plătesc / factura la frică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru păsări și s-au gândit să mute barza în acel loc. În noua sa locuință, pasărea se simțea pe zi ce trece tot mai bine. În fiecare dimineață mulțumea celor ce-au ajutat-o văzând iar strălucirea soarelui și limpezimea cerului. Aerul de aici era curat și ușor de respirat, copiii o îndrăgeau și aveau grijă de ea, ce putea fi mai frumos? Toamna era pe sfârșite, dar adăpostul pentru celelalte păsări or să o ferească de frig, hrană avea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
petrecere, în doi, până dimineața... III Unele întîmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcției perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină și o limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încît depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta. De pildă, din primii trei ani ai copilăriei nu-mi aduc aminte decât de câteva lucruri de-a dreptul grotești: o scăriță cu trei trepte pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să practice corupția reciproc, să considere fărădelegea ca lege suprem-infailibilă, să „se descurce“ la foc mic, sub coviltirele șatrei, cu meditațiile ca învățământ paralel ș.a.m.d. - pe scurt: să supraviețuiască și nu să trăiască -, cui să-i mai ceri limpezimea mentală de a considera liberalismul, concurențialitatea, meritocrația, cultul muncii, spiritul civic ș.cl. drept valori superioare pungășiei, decerebrării și improvizației ca fel de a fi? O masă de ma nevră cu creier de plastilină, pe cât de nevolnică, pe atâta de isterică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și după Sofia Mavrodin, Nicolae Combiescu, Sever și Virgil Xantopol, Atanasie Stolojan, Al.F. Robescu, Elena Izvoranu, Corneliu Botez, Constantin Lecca, Al. Marghi loman, Dimitrie A. Ghica, Serafim Catzianu, așaaa, într-o suav-încercănată preumblare duminicală, și veți simți numaidecât liniștea, limpezimea, seninătatea, împăcarea cuprinse numai (și numai!) în basmele bunicilor, rostite cândva la gura sobei. Dacă nu ați avut parte de așa ceva, atunci vă plâng și vă descânt. Despre (și... dinspre) morți - numai de bine! 27 ianuarie 2011 O anumită calitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
citat, cu vădită satisfacție, afirmația grăbită a lui Goethe după care tot ce e clasic e "sănătos", iar tot ce e romantic e "bolnav". Ați zis că "măsura" e admirabilă și că "excesul" e dubios, bătând atâta monedă pe tema "limpezimii" grecești încît ați reușit ca umanitatea clasică să ne apară uneori inumană. De fapt, nu numai la Delfi se vede, dacă nu ai prejudecăți, că mult lăudata de dumneavoastră claritate greacă se întunecă foarte des. Cât de clar e procesul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]