826 matches
-
Costasol sînt disperați după noi vicii. Oferă-le satisfacții, Charles, și te-ai scos... 21 Organigrama crimei Încrederea ei În existența unor păcate Încă necunoscute, Încă așteptînd să fie descoperite, mă luase cu totul prin surprindere. Am urmărit cu privirea limuzina care traversa piața pentru a se Întoarce pe drumul spre Estrella de Mar. Lucrătorii Începuseră să scoată panourile pe care scria Verkauf și À Vendre(##notă: De vînzare - În limbile germană, respectiv franceză.##) de pe spațiile comerciale neînchiriate de lîngă supermarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
kilometri pe oră. Trecuseră și pe la clubul sportiv cu o zi Înainte. Plăcut surprinși de facilități, Își depuseseră amîndoi cererea de aderare. — Verificarea numerelor, Dumnezeule mare..., spuse Crawford, apoi Îi salută solemn de pe bancheta din spate, ca un general În limuzina cu șofer care intră pe porțile bazei militare. Charles, nu le-am putea oferi lor computerul nostru? Să pună pe picioare o bază de date nou-nouță cu toate vehiculele din Residencia și localizarea lor precisă. — Ar fi Înțelept din partea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe alee, În frunte cu Seatul lui Cabrera. Inspectorul se aplecă pe geam, de parcă adulmecase deja mirosul sîngelui În aer. În spatele lui era Mercedesul În care se aflau Elizabeth Shand și Hennessy, așteptînd ca Mahoud, dintr-odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la vilă ca să supravegheze aprovizionarea cu băuturi și gustări. Pe marginea șoselei erau parcate două autodube de transport, din care oameni În salopete albe descărcau stative cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu s-ar mai fi întors niciodată pe-acolo mai puteau să se mire: „Ce e cu orbul ăsta? E preot? E un călugăr? Dar dacă e un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar Veterinara făcea mereu gesturile, ea cea dintâi, și cunoștea întâmplările și destinul oricărui episod împreună. La rândul ei, îl văzuse prin oglinda retrovizoare pe când încerca să își parcheze mașina și găsi un alt individ decât orientalul care le repara limuzinele. Arăta într-un fel ca un suferind sau ca un bărbat după doliu. O renunțare sau o tristețe stătută își plimba umbrele peste tot chipul lui, schimbându-și palorile între ele. Părea un învins cu care dormise de câteva ori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar înjurăturile celor care îi veneau la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu mai locuia studențește, ci ca un burlac înstărit, care avea un acoperiș și își cumpărase o mașină. Nu umbla mult și se ducea rar în oraș, dar, pentru că lucra la garaj, dădea bine să fie un bărbat cu o limuzină. Își aminti de îndată momentul în care adusese mașina. „Viața mea e egală cu cantitatea de amintiri convenabile pe care le am.“ Era una dintre axiomele marelui Maradona, care emitea cugetări în timp ce vindea sicrie. — Și tu știi ce e sudul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o săptămână în urmă și cu care părea acum predestinată să-și petreacă toate orele din zi și chiar unele din noapte. Pentru prima dată văzu ceva care semăna cu mândria: era mulțumit de el însuși. — Deci, acum că ai limuzină, unde vrei să mergi, domnișoară Costello? — Oriunde găsim un calculator. N-am reușit să ajungem pe insulă. M-au evaporat înainte să pot trece dincolo. Vor pătrunde acolo înaintea noastră. —Cine? Capetele de iepure, cine or fi fost. — Nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i mamei, ridicând ușor din umeri. Am interpretat În felul meu acel dispreț, știind că oamenii aceia veniseră tocmai de la Paris În limuzina lor albastru cu galben (o aventură mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
palidă, era cea mai veche. Linia lui părea În mod sigur aerodinamică În comparație cu cea a coupé-ului electric insipid, bont și silențios, care-l precedase; dar căpătase, la rândul lui, o Înfățișare demodată, foarte greoaie, cu o capotă trist contractată, Îndată ce limuzina englezească neagră și relativ lungă a venit să Împartă cu el garajul. Dacă mergeai cu mașina cea nouă, Începeai ziua cu spor. Pirogov, al doilea șofer, era un individ foarte scund și grăsan, cu un ten roșcat care se asorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a retra gerii în obișnuința de a fi om. Destinați să imagineze previziuni finale, iată-i în utopia lor macabră stăpâni peste toate, pe care le vor distruge dionisiac, înființând școli de cerșit, academii ale cerșetorilor, cu profesori criminali, jefuind limuzina lui Dumnezeu... Nu ne-am recunoaște rușinea față de cerșetori decât dacă am fi obligați să trăim în pielea goală. * Când lui Rafael i s-a arătat în noapte, pe zidul camerei (după o viață în care s-a rugat să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
regal. De acum Înainte, o să fie „Prințesa Angus“. — Nu mai spune! —E adevărat. Iar Tinsley a fugit cu tipul de la FreshDirect, În timp ce era logodită cu portarul ei, care este terminat acum. A venit să o ia de acasă cu o limuzină albă, lungă cât o zi de post. Tinsley Îl iubește foarte mult și se preface că nu e stânjenită de situație. Oh! Privește, alt delfin! spuse Lauren, Întinzându-și gâtul În jos. —Ai auzit că Marci se gândește să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se poate să nu auzi ce spune persoana respectivă. Nu că vrei neapărat să auzi răspunsurile, dar te afli într-o situație care face cu neputință să nu le știi. Așa am făcut cunoștință cu Omar Hassim-Ali, un șofer de limuzină în vârstă de cincizeci și trei de ani, născut în Egipt, cu o nevastă, patru copii și șase nepoți. A intrat în rezervă puțin după ora unu noaptea, după ce simțise dureri în piept în timp ce ducea pe cineva cu mașina peste podul Brooklyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au fost în timpul vieții niște bieți amatori. Profesioniști au devenit după aceea. Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Nici oamenii de geniu nu pot rata întotdeauna paranoia. La români, geniul este asociat zdrențelor. Strămutarea lui într-o vilă cu piscină și limuzină ar însemna un exil sau chiar o blasfemie. Orice creator de artă încearcă eternitatea. Măcar cu degetul. Perenă poate fi și poezia scrisă de deținuții din închisori pe coji de săpun. În privința geniilor, nu poate fi vorba despre nici un fel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
familia sa. și a fost, bunicul meu, permanent, fericit. Eu, nu prea. știu. De unde știi? De la tataia Vovriev. Că noi mult am mai discutat despre mata. și o să discutăm, încă. Da? Da. Lasă, că o să vezi. Fostul rege urcă în limuzină, tataia cu nepotul își continuă traseul marginii străzii, iar restul lumii își continuă viața încărcată cu de toate.și cu de bine, și cu de rău. Însă, tot mai mult, cu de rău. Calul alb din spuma mării Latifundiarul Dumitran
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai retras cu vreo 3 metri. Între timp vine limuzina cu domnul Pantelimon în carne și oase. Doamna Eliza, cu zîmbetul larg de la ureche la ureche, iese în întîmpinare. Bine ați venit la Școala nr. 2532, domnule... Vorba îi este întreruptă de o minge care îi fîșîie pe lîngă ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului, pe lîngă Cișmigiu, pînă la Liric. Pe covorul roșu, Întins pe treptele de la intrare, călcau sandale de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Se ține colocviul. S-ar putea să-ți trimită și ție o invitație. El: Ar fi grozav. Eu: O să vedem Stephansdom. El: Și Schönbrunnul. Eu: O să mergem În Prater. El: O să vedem Dunărea la Viena. Eu: Și femeile descinzînd din limuzine seara În fața Operei. El: Crezi? Eu: Trebuie să-ți cumpăr niște pantaloni noi și o scurtă frumoasă. El: Merg În costum. Eu: Toți scriitorii vin la colocviu În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu tabla boțită sau, mai rău, cu geamurile făcute țăndări. Revoluția prindea viteză și nu avea timp pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a continuat ea. De ceva timp, parcă s-au retras la odihnă. Privește! Într-adevăr, pe stradă, foarte puține automobile se mai mișcau, Încet, ca Într-o defilare letargică. Aproape toate trăseseră pe trotuare. Doar pe aleea din spatele Primăriei, o limuzină elegantă, cu geamuri Întunecate, se Învârtea, parcă amușinând printre trupurile strivite de pe jos, cu alarma de proximitate scâncind. — Uneori mă Întreb dacă nu aveți și voi, femeile, un prospect pus Într-unul dintre buzunare, care să vă explice principiile de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat. — Ai grijă! am spus, Încercând s-o trag pe Anna Înapoi, dar ea făcuse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]