2,068 matches
-
fără speranțe, fără niciun țel, ci numai gânduri triste,fel de fel. Știu c-am plecat demult. Dintr-un trecut în care mii de visuri am avut. Doream să cuceresc și să înving, să nu mă văd cum rănile îmi ling. Și n-am crezut s-ajung în acest hal, cu luntrea scufundată lângă mal, plin de regrete crunte ce mă dor când mă snopesc cu lacrimile lor. Am renunțat. M-am resemnat. Aștept ca inima să-ncremenească-n piept și
NU MAI E TIMP de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340949_a_342278]
-
mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai eram în stare ca rănile în liniște să-mi ling. Azi nici o perspectivă nu am, niciun reper. Strig și înjur fără să-mi fie teamă, dar nimeni, din păcate, nu mă mai ia în seamă în noaptea neagră și-n cumplitul ger. Perseu Și Hermes și Athena m-au ajutat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
Ghiță, de ce-o face gestul ăsta? Că-l văd bine că nu-i un prost, și fraier, nici nu se pune în discuție! Cred că-n seara asta îl dau dracului pe ăsta și pe acoliții lui care îi ling fundul în fiecare seară, pe-aci. Vreau să-l cunosc pe tipul ăsta, pare interesant, având în vedere că se vede de la o poștă că-i un om ca lumea, total diferit de căpitanu'. Na bine, și căpitanu-i om de
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
departe. Citind, simți pur și simplu cum aceste pauze completează senzația de inexprimabil, senzația dureroasă pe care o încearcă cel care povestește despre trecutul care pare un câine bătrân, și care, oricâtă vreme ar fi trecut, îl recunoaște și îi linge rănile. Autorul redă cu fidelitate flash-uri de viață relatate de personajele reale care-i populează cartea discret și cu o delicatețe aproape regală. Adesea, povestea urcă greoi datorită fluxului emoțional pe care-l simți ca cititor, toți fluturii adunați
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
știe, Mâncarea e fudulie, Iar să bei, e-o veselie! Strigă unu-n gura mare: - Frate drag, sunt mort de foame. N-am nici după ce bea apă! Altu-i spune cu-ngâmfare De-l lăsă cu ochii-n soare: - Măi amice, linge sare După aia să bei apă, Și de foame o să-ți treacă! Atunci, îl întreb și eu: - Neică Pann, pe timpul tău Era bine, ori mai rău? - He-he-he! Vreme trece, vreme vine... N-a fost rău dar nici prea bine. Cel
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
anume ritual în a-și face declarații de dragoste, de a se alinta unul pe altul. Își zâmbesc cu voluptate etalându-și caninii lungi și albi ca strălucirea argintului, se sărută, apoi se mușcă cu gingășie de gât și își ling buzele savurând cu plăcere sângele de pe ele... INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE După câteva zile Contele își vizitează din nou nepotul. Conversația este în toi... CONTELE DRACULA : Nepoate, la conducerea țării s-a impus un clan care taie și spânzură? PRINȚIȘOR
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfășoară în cea mai voluminoasă construcție din lume, Casa Neamului! Brațe smulse din umeri zboară prin sală, picioare desperecheate, măruntaie, ficați, plămâni și inimi pe care vampiricele le savurează cu plăcere și-și ling cu delicatețe sângele de pe buze. Sângele țâșnește din trupurile sfârtecate, iar capetele pedepsiților plutesc prin sală de la unul la altul ca niște mingi. Un spectacol oribil se desfășoară în plină noapte în impozanta clădire. Imperatorul profită de învălmășeală și înconjurat
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
sale existențiale, să cântărească vorbele și faptele, să audă prin vuietul vremii pașii îndepărtați și respirațiile dușmanilor, care îi căutau ființa să îi distrugă năzuințele: Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, / Vine un câine-nfiorat și grăbit / Și sângele-mi linge-n delirul carnal, / Mușcă din mine flămând și scârbit... .[8] Amnarul lovește cremenea pentru a scoate scântei așa cum vuietul celest izvorăște prin lumină ideea gânditorului, care așteaptă îngenuncheat sclipirea: Am văzut lucrurile ca toată lumea, spunea cu modestie despre creația sa
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
știe, Mâncarea e fudulie, Iar să bei..., e-o veselie.” .................................... Strigă unu-n gura mare: „Frate drag, sunt mort de foame! ... N-am nici după ce bea apă.” Altu-i spune cu-ngâmfare... De-l lasă cu ochii-n soare: - Măi amice, linge sare După aia să bei apă, Și de foame o să-ți treacă. Atunci, îl întreb și eu: - Neică Pann, pe timpul tău... Era bine ori mai rău? - He-he!... vreme trece, vreme vine; N-a fost rău dar nici prea bine. „Cel
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
ceașcă de nechezol aburind și un pahar de țuică, nimeni alta decât secretara personală a Supremului, Margareta Mermaid. Toți își ținură respirația, nu numai pentru că secretara ar fi fost capabilă să provoace infarcturi doar prin mișcarea șoldurilor, sau după cum își lingea buzele, ci și pentru că șeful, ca orice kraklean ce se respectă, era foarte mârlan cu aceia care nu-și cenzurau limbile și le lăsau la vedere când se foia printre ei criminala asistentă personală. În sfârșit, fata plecă, după ce boss
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
echilibrul căzând într-o parte. Babanei i se facu și mai mare milă de pisoi. Luă un pai de grâu, îl bagă în cana cu lapte și îi picură câțiva stropi în botic. Pisoiul își reveni puțin și începu să lingă picăturile, apoi luă vârful paiului între lăbuțe și începu să-l sugă. Babana își dădu seama că acesta nu știe încă să mănânce ca lumea. Luă o cârpă curată o înmuie în lapte și îi dădu motănelului să sugă un
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
era vioi și jucăuș și nu mai arăta slabiciunea pe care o avusese cu o seară înainte. Mieuna parcă mai tare și se mișca mult mai agil. Primi iar o porție de lăptic cu cârpa, după care începu să-și lingă blănița și să se curețe. Pe zi ce trece se făcea tot mai zdravăn. Cu timpul se făcu un motan de toată frumusețea, cu o blană neagră și pufoasă și cu ochi galbeni și inteligenți. Bătrâna îi puse numele Ispas
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți nenumărate am întâlnit în drumul meu, cu gheare ori cu copite, cu coarne sau colți, da un asemenea țap, hm..., nu mai văzusem! Era auriu, ca frunza linsă de brumă, vânjos, înfipt parcă în pământul neted al poienii, nerăbdător să-și încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm! Și să nu crezi atunci că animalele, ca și oamenii, au alesele lor, că sunt conduse și apărate de făpturi
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
n-am plecat. În fiecare om există și o parte bună,nu ești atât de rău în întregime,depinde doar ce lași să te domine. M-am aplecat asupra ei.Părea că încă are puls.Cățelușa a început s-o lingă.O lingea peste obraji,lătra,apoi o lingea iar cu o speranță vie, că totul va fi ca înainte.. Și-ntr-un tărziu,și-a revenit. -Zulfy !.... Atât a reușit să-ngaime,lipsită de vlagă ,dar cu privirea umedă c-
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
plecat. În fiecare om există și o parte bună,nu ești atât de rău în întregime,depinde doar ce lași să te domine. M-am aplecat asupra ei.Părea că încă are puls.Cățelușa a început s-o lingă.O lingea peste obraji,lătra,apoi o lingea iar cu o speranță vie, că totul va fi ca înainte.. Și-ntr-un tărziu,și-a revenit. -Zulfy !.... Atât a reușit să-ngaime,lipsită de vlagă ,dar cu privirea umedă c-a revăzut
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
o parte bună,nu ești atât de rău în întregime,depinde doar ce lași să te domine. M-am aplecat asupra ei.Părea că încă are puls.Cățelușa a început s-o lingă.O lingea peste obraji,lătra,apoi o lingea iar cu o speranță vie, că totul va fi ca înainte.. Și-ntr-un tărziu,și-a revenit. -Zulfy !.... Atât a reușit să-ngaime,lipsită de vlagă ,dar cu privirea umedă c-a revăzut ființa de care îi era greu
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
privirea umedă c-a revăzut ființa de care îi era greu să se despartă. Iar Zulfy era în culmea fericirii.Alerga nebună dintr-un colț în altul ,lătrându-și bucuria în gura mare.Și-apoi venea din nou și o lingea. -Scumpa mea,credeam că n-o să te mai văd ! Cu greu am reușit s-o urc în pat. -Sun la Salvare ca să vă ducă la spital ! -Nu e nevoie,mi s-a mai întâmplat ,dar îmi revin până la urmă. Dacă
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
la Leila. Chircită de durere ,stă jos ,cu botul între labe ,așteptând ca cineva să îi ofere alinare. Suntem atât de egoiști,încât considerăm adesea că suferința unui câine nu are importanță. O mângâi încet pe creștet și îmi răspunde lingându-mi piciorul pe care se culcase. - Domnul Ionescu ? Vocea medicului ne readuce din nou ,la viața noastră cea de toate zilele. - Eu sunt,sare ca ars de lângă mine ,înțelegând că așteptarea a luat în fine,un sfârșit. - Felicitări ! Aveți trei
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
acesteia, tot fără rezultat. Vine rândul lui Stalin care fără ezitare bagă două degete în borcan și scoate un lostopan de muștar iar cu cealaltă mână ridică coada pisicii și il aplică sub coadă. De usturime biata mâță miorlăia, se lingea sub coadă, tușea, scuipa, dar la repezeală mai și înghițea. Vedeți domnilor, așa se face! a concluzionat Stalin. Tristă superioritate dar foarte plastic exprimată deoarece în ultimă instanță sistemul sovietic acționa exact în acest mod".(pag.129) Autorul este un
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
Liviu Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului MELCII Au plecat După pâine. Pâinea, acolo, Este de aur. Aici, cimitirul se vinde Cu oase de aur, cu tot. Acolo, Intri în ceasornicul pâinii Și îi lingi limbile, Aici, Timpul te da afară din casă, Salivând pentru secundă copiilor. Se aude Că vin vremuri mai bune. De fiecare dată Vin vremuri care nu se compară Cu Raiul din urmă. Au fost vremuri în care Casele aveau sălașul
MELCII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340734_a_342063]
-
umblă Talpă casei Prin lume? 2 mai 2012 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian MELCII Au plecat După pâine. Pâinea, acolo, Este de aur. Aici, cimitirul se vinde Cu oase de aur, cu tot. Acolo, Intri în ceasornicul pâinii Și îi lingi limbile, Aici, Timpul te da afară din casă, Salivând pentru secundă copiilor. Se aude Că vin vremuri mai bune. De fiecare dată Vin vremuri care nu se compară Cu Raiul din urmă. Au fost vremuri în care Casele aveau sălașul
MELCII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340734_a_342063]
-
rap,rap,rap, aparent nemișcată, silueta sculpturală terminându-se cu o coadă în veșnică zbatere, plesnind coastele unde zumzăie tăunii; uneori se lovește cu piciorul din spate sub burtă, acolo unde coada nu ajunge, sau întoarce capul brusc spre coaste, lingând locul unde un tăune a reușit să muște din piele... Rușița este averea familiei, cea care asigură masa de fiecare zi, o strachină de lapte în care înmoi bucăți de paine veche, uscată. Suntem nedespărțiți. De când dă colțul ierbii și
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
ce personaje mitologice, ce duhuri au pus totul la cale sau au intervenit pe parcurs? Dincolo de inițiere, povestea celor trei măgari e o fabulă despre cum funcționează lumea. Prea hăbăuc și prea fudul, prea prost, mult prea preocupat să îmi ling rănile de victimă a universului, morala mi-a rămas tăinuită. Citește mai mult: Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele Povestea ca viață. Sisif Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
mai ales de deochi, ca să se depărteze tot răul de la bolnav. Un obicei asemănător se mai practică încă în România pe la sfârșitul secolului al XIX-lea; pentru a nu fi deochiat un copil se spunea că e bine să-l lingi cu limba între ochi, să scuipi de trei ori în trei părți și să zici: “Linge oaia mielișorul, Ling și eu pe... (numele); Între gene Între sprâncene, De deochi, Între ochi.” Pentru a proteja copiii împotriva deochiului, românii din Moldova
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
practică încă în România pe la sfârșitul secolului al XIX-lea; pentru a nu fi deochiat un copil se spunea că e bine să-l lingi cu limba între ochi, să scuipi de trei ori în trei părți și să zici: “Linge oaia mielișorul, Ling și eu pe... (numele); Între gene Între sprâncene, De deochi, Între ochi.” Pentru a proteja copiii împotriva deochiului, românii din Moldova și din Muntenia făceau pe fruntea copiilor frumoși, între ochi, un semn, un simplu punct sau
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]