11,844 matches
-
mâna caldă a bunicii îl mângâie pe frunte și îl acoperi cu pledul până sub bărbie... Închise pleoapele. Iar gerul năprasnic, înfierbântat și cuprins de tremurul pătimaș al artistului de geniu, dădu viață unor flori înfiorător de frumoase și le lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul Pe măsură ce înainta, coridorul își micșora lățimea și trăia certitudinea că două fălci de beton îl vor strânge, până la urmă, mistuindu-l dureros, rupând cu dinți uriași și ascuțiți bucăți mari de carne sau de oase
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că nu ți-am spus. Nu cobi. Mai bine toarnă, mi s-a uscat gâtul. Un pahar, nu ți dau mai mult, te-mbeți și faci urât. Sau te-mbăt și amânăm? Nicio grijă, când vine acțiunea nu se mai lipește alcoolul de mine, beau fiindcă mi-e sete, creierul e intact. Dacă ți-e sete, bea apă. Bea tu, ca să fii deja ruginit atunci când te apuci de memorii. Ce titlu vrei să pui? Mocirla din mine? Nu. Soarta nu te
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea capului, pe urmă, obligând-o pe fufa aia să privească. După care aș lua părul lui de pe jos și i l-aș lipi ei în cap, în așa fel încăt să nu se mai dezlipească niciodată și să învețe și ea că femeile trebuie să aibă plete. Dar CURVELE astea tinere n-au habar de nimic. De-aia trebuie puse la punct. 23
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cataclismice, tocmai pentru a aprecia fiecare minut din viața pe care o trăiesc. În vis, curva din Babilon era dezbrăcată. Avea, în schimb, ecusonul, iar ecusonul era prins de sânul stâng. Acul - toate ecusoanele astea au un ac de siguranță, lipit pe spate, nu se poate să nu le fi văzut - trecea chiar prin sfârcul ei, dar se pare că nu-i păsa. Sau nu simțea nicio durere. Sau se obișnuise cu durerea, ceea ce nu este imposibil, având în vederea experiența mea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lor se intersectau, părea că am devenit, fără să vreau, cetățean al unei lumi aflată în stare de imponderabilitate. Numai curva din Babilon era întinsă pe treptele acelea și chiar m-am întrebat dacă nu cumva o să răcească stând acolo, lipită de betonul rece. La un moment dat, curva a deschis gura larg, iar din gura ei a ieșit o limbă lungă, am știut imediat că era limba lui Lord nu mă întrebați de unde, dar am știut și mi s-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu Creion. Sună ca dracu`, trebuie să-mi dați dreptate. Am decupat articolul - știu, seamănă cu o scenă dintr-un film polițist, nu contează care, toate sunt cam la fel, dar nu mi-a venit altă idee -, apoi l-am lipit în Caietul Nr. 2. Așa voi face de acum încolo. Astfel, atunci când acest jurnal va intra în posesia voastră, el va veni la pachet și cu... revista presei. Nu e bună ideea mea? Eu zic că este de-a dreptul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
creuzetul instinctelor noastre. A gândi viața poate fi mai obositor decât a o trăi. Asta spune ceva și despre natura noastră. Lectura fragmentelor poate fi uneori mai utilă decât parcurgerea unui sistem filosofic; avem nevoie de sensuri care să se "lipească" de modul unitar în care vrem să înțelegem lumea, care să acopere golurile, lacunele de sens din această continuă construcție. Oricum, cel mai adesea din operele sistematice reținem tot fragmente, acestea potrivindu-se mai bine la modul nostru de-a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și ningea, și ningea cu fulgi mari și deși. Dimineața, toată lumea fu cuprinsă de mirare, Înțelepții vremurilor, vrăjitorii și cititorii În stele nu știau cum să explice această minune și ce Înseamnă ea. Doar un copil cu fața pistruiată Își lipi nasul cârn de geam și privind la plapuma ce acoperise tot pământul, plin de importanță și pentru a-și impresiona frații mai mici, spuse că afară este ...(și inventă imediat un cuvânt), afară este zăpadă. Și uite așa veni pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena! Am mugit ca un taur, m-am întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
secție de poliție. Dar a venit el. Și a început iar să mă piseze cu tot felul de întrebări. Mă enervam ușor și eram violent. Abia mă abțineam să nu-i plesnesc una peste gură. Observasem că privirea lui era lipită de mica mea panoplie, în care așezasem două pistoale de-ale lui bunicu', din Primul Război Mondial, un pumnal, o sabie, o arbaletă... Am recurs atunci la o șmecherie, la un acord între mine și el. Îți dau un pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit cu felinare, îngeri, nimfe, de aici puteai să contempli, în zare, forfota de pe Champs Elysées... I se lipise de suflet și Podul Mirabeau, monument istoric. Motivul atracției nu erau "decorurile", care nu lipseau nici aici, ci cunoscutul poem al lui Apollinaire, "Podul Mirabeau", din care recită dus pe gânduri, cuprins de melancolie, ultima strofă: "Curg zilele spre alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
apropie de câine, acesta îi linse mâna. A înțeles că era câinele de care avea nevoie. Plăti un preț piperat și omul îi spuse câinelui: Du-te! Ăsta-i noul tău stăpân! Câinele parcă înțelese despre ce era vorba, se lipi de piciorul lui Petre și porniră. Au mers pe jos, până acasă, ca să vadă cum se poartă câinele. Era nedezlipit de piciorul lui. Începu să-l mângâie și câinele îi lingea mâna. Se gândea ce nume să-i pună. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nuiele, acoperit cu-n prosop înflorat. V-am pus câte ceva de la noi, să aveți sus de-o gustare. Bogdaproste și mulțumesc. Ziua bună și mergeți cu bine, domnu' Petre. La ieșire îl aștepta Toni, care când porniră spre casă, stătea lipit de piciorul lui, dar cu ochii ațintiți la coșul cu bunătăți. Ajuns în sufragerie, urmat îndeaproape de Toni, Petre puse panerul pe masă și începu să scoată darurile căpătate. Toni, care rămăsese tot la brânza și salamul de dimineață, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muncit... Hai să te duc la locul meu favorit. În spatele casei am pus o băncuță mică, sub un nuc. Bine, hai acolo. Acolo îi aștepta Toni, lungit în fața garajului, ca și cum ar fi vrut să păzească mașinile. Se ridică alene, se lipi de Petre, apoi se așeză la picioarele Anei. Ce repede te-ai împrietenit cu el! E un câine mare, frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând să-i mulțumească, fără cuvinte, pentru colțul de rai clădit pentru ei. Tată, am o surpriză pentru tine. Ce surpriză? Uite, ți-am adus icoana pe "glajă", cea păstrată în camera mea, de la bunica. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nebănuită, misterioasă. Badea Ion mi-a făcut și o laviță pe care mă așez, din când în când, ca să mă odihnesc. Sub ea stă Toni, cum ar veni, avem "paturi suprapuse". Ziua, când sunt la masa de scris, Toni stă lipit de piciorul meu. De aici de sus, prin lucarna mea, privesc în vale frumusețea apusului de soare și aburul albastru al florilor de măr, iar noaptea luna pătrunde prin aceeași lucarnă și mă luminează. În mansarda babei Floarea am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
duminica fixată, după slujba de la biserica unde copilul a fost dus, închinat și împărtășit, nașa ia un ban de metal (aur sau argint), precum și puțină ceară, apoi taie cu foarfecele cruciș câte puțin păr de pe capul copilului pe care-l lipește între ban și ceară, zicând Tatăl nostru. Acesta este păstrat în casă, considerându-se că aduce noroc celui mic. Apoi urmează cadourile. Tot acum se așează pe masă o farfurie cu tot felul de obiecte: caiet, creion, carte, basma, bani, pahar
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
un roșu purpuriu păreau semețe și puternice. Da, știam, spuse mama, blând. Asemenea lucruri ți se par ție foarte importante, nu? — Poate. Ți-e milă de mine? — Nu. Voiam doar să spun că îți este caracteristic ție. Așa ești tu. Lipești picturi de Renoir pe cutii de chibrituri și faci batiste pentru păpuși. Dacă te-ar auzi cineva cum vorbești despre trandafirii din grădină, ar crede că vorbești despre oameni. Da, pentru că nu am copii. M-a surprins și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec în argint, și într-o clipă trec, Cum pier surâsuri vii de Gioconde Și tremură ca varga râsul sec. Și nu mă rog doar pentru mine, una, Ci
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Și cît timp, cîtă răbdare, cîte uluiri, cîte straturi de vorbe, fapte și întîmplări suprapuse, cîte decepții și chiar suferințe sînt necesare pînă să recunoști ce se ascunde îndărătul chipului, al vasului făcut din bucățelele puse cap la cap și lipite din întîmplare de Creatorul nostru grăbit, și despre care fuseseși înclinat să crezi că formează un ansamblu unitar! În romanele lui Aldous Huxley și Camil Petrescu, între alții, există multe personaje feminine enigmatice, care stimulează imaginația adoratorilor lor. Tu ești
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
pe care le studia cu ajutorul unui monoclu atașat cu un șnur subțire de butoniera de la reverul stâng al redingotei. În ciuda acestor maniere mai puțin obișnuite, domnul din tren semăna izbitor cu el însuși. Era aproape la fel pieptănat, cu părul lipit la tâmple și peste cap, în schimb purta o mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui avantajul de a fi mai tânăr cu cel puțin 10-15 ani. " (pag. 94) Dacă, pe acest justițiar distins, Otto Flamm l-a
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
redevină lucidă. Întinsă pe nisip, nu-și putea vedea urmăritorii, deci nici ei n-o vedeau. Și-a mișcat ușor trupul și și-a pipăit spatele, fără să se ridice. Nu sângera, nu avea răni: glonțul o ocolise. S-a lipit de sol aproape instinctiv și a început să sape cu amândouă mâinile. Nisipul era foarte moale, iar vântul o ajuta. A fost uimită să descopere cât de repede îi mergea mintea. Apoi s-a apucat să sape cu călcâiele și
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
acoperite de vocea lui Le Monsieur, afurisindu-i pe toți și amenințându-i că le taie beregata. Aza se temea să n-o trădeze inima. Încerca să respire adânc, dar cât se poate de încet. Uneori firele de praf se lipeau de țesătura melfei care-i acoperea fața. Știa că nu putea îndura multă vreme starea aceea îngrozitoare. Și totuși prefera să moară îngropată decât să cadă pradă criminalilor ălora. De câte ori auzea prin preajmă vocea lui Le Monsieur, trupul Azei se
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Îngropată în nisip, avea gura păstoasă și se simțea năclăită toată, dar nu-și putea da seama câtă apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea de oase și se crăpa. A ajuns chiar să creadă că pe măsură ce treceau orele, ochii i se înfundau puțin câte puțin în orbite. O liniștea doar gândul că auzul ei mai percepea încă foarte limpede zgomotele la mare distanță. Cel
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
mai fusese până atuncea. Nicola înțelesese, rugându-se la ea, că uriașa mai fusese pe-acolo demult, demult de tot, și că de-ar fi vrut, l-ar fi putut ajuta. Înghiți hulpav câteva raze de lună. ș...ț Își lipi urechea de genunchii ei, să-i audă iară sângele curgând prin carne. Simți că ar putea să trăiască multă vreme așa, la picioarele ei, cu sufletul închinat, sub șuvița de păr. și apoi...mâinile uriașei și-ale Pelei, cu puterea
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]