778 matches
-
Conform datelor recensământului din 2002, cele două județe din partea românească a Dobrogei au o populație de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni și restul greci, ucraineni și bulgari. Dobrogea își trage numele de la conducătorul bulgar Dobrotici, care a domnit la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Basarabiei. În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populații turcice (anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare ("Lipoveni"). După 1840, în Dobrogea au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, s-au stabilit în Al Treilea Reich. Printre localitățile
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
de exemplu limanurile Albastru (azi Sinoie), Fidilimanu (azi Zmeica), Iancina (azi Razim sau Razelm) sau satele Bârleni, Filipești (azi Dunavățul de sus și de jos), Șontea (azi Mila 23), Tatomirești (azi Tatanir), Pojorâta (ulterior Pojareț, dispărut), între timp locuite de lipoveni care le dau denumiri lipovenești. Pe de altă parte, Dobrogea a fost utilizată drept pășune de iarnă de către oierii români din Ardeal, în special de către cei din zona Marginimea Sibiului pentru o perioadă îndelungată. Aceștia erau cetățeni austrieci și beneficiau
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Muntenia din România. Reședința sa este municipiul Călărași. În 2002, populația județului Călărași a fost de 324.617 locuitori, iar densitatea de 64/km². În județul Călărași sunt: 305.536 "români"; 18.343 "rromi"; 469 "turci"; 97 "maghiari"; 34 "ruși"/"lipoveni"; 26 "germani"; 18 "bulgari"; 17 "ucrainieni"; 9 "italieni"; 8 "greci"; 7 "chinezi"; 4 "polonezi" și 4 "evrei"; 3 "sârbi" și 3 "ceangăi" plus câte un tătar, ceh, slovac, croat și armean. 27 au alte etnii, iar 7 nu și-au
Județul Călărași () [Corola-website/Science/296654_a_297983]
-
mai vechi popoare pontice sunt Grecii pontici, Armenii, Românii, Lazii, Gruzinii și Abhazii. Alte popoare pontice sunt Bulgarii, Turcii și alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii și Tătarii) sau Mongolii (veniți în regiune în sec. XIII), Ucrainienii, Rușii (printre care Lipovenii) și alții. Toate aceste popoare prezintă astăzi o serie de tradiții, legende și alte forme de folclor legate de Marea Neagră. Marea Neagră face legătura între Europa și Asia. Granița stabilită de geografi între cele două continente, pe Caucaz și strâmtoarea Bosfor
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române ; Marea-Britanie avea în oraș un consulat
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
54.978 sunt de sex feminin și 51.869 de sex masculin. Compoziția etnică a populației este următoarea: 97.589 de români (91,3%), 14 maghiari, 1.245 de romi, 21 de ucrainieni, 16 de germani, 10 turci, 400 de lipoveni, 12 greci, 11 italieni, 37 de evrei, 21 de armeni, 31 de persoane de altă etnie și 7434 de persoane cu etnie nedeclarată. Din populația totală recenzată și-au declarat ca limba maternă: limba română 98.338, limba maghiară 14
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
graniță, numărul evreilor cunoaște o puternică evoluție, astfel încât în anul 1899 aceștia reprezentau 51% din populația orașului. Înaintea primului război mondial evreii reprezentau totuși sub jumătate din populația orașului. Un al treilea grup etnic stabilit la Botoșani este cel al lipovenilor. Originari din stepele Volgăi și Donului, aceștia au venit în Moldova la începutul secolului al XVIII-lea, în urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia lipoveană din Botoșani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
treilea grup etnic stabilit la Botoșani este cel al lipovenilor. Originari din stepele Volgăi și Donului, aceștia au venit în Moldova la începutul secolului al XVIII-lea, în urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia lipoveană din Botoșani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua Târgul Nou, unde aveau și o capelă. În anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid. Un grup etnic de o factură aparte așezat la Botoșani îl
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
acoperită cu un nisip foarte fin, parte mineral, parte cochilifer. De-a lungul acesteia se află multe magazine, restaurante, terase, cluburi și discoteci. Mamaia, la nord de actuala stațiune, era inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai. Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit până în 1906, când apar primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane
Mamaia () [Corola-website/Science/298280_a_299609]
-
la stațiunea Vama Veche. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sulina se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,93%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (9,88%), greci (1,69%) și ucraineni (1,23%). Pentru 4,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,48%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (3,82
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.350 locuitori, preponderent bulgari. În sat se află trei magazine, restaurante și un hotel turistic. În satul Cairaclia s-a născut în 1890 agricultorul și industriașul de etnie lipoveană Ștefan G. Chirilov, tatăl cunoscutului cronicar sportiv și scriitor român Ioan Chirilă (1925-1999). Ștefan Chirilov a fost în perioada interbelică primar al comunei Cairaclia și președinte a Băncii Populare din aceeași comună . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Cairaclia
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
parte a cazacilor s-au retras împreună cu armata turcă pe malul drept al Dunării. Sultanul le-a permis să-și construiască în Delta Dunării un nou Sici la Caterlez (Sfântu Gheorghe), chiar lângă așezările deja existente ale cazacilor nekrasoviți și lipovenilor. Între cele două grupuri s-a născut o rivalitate crescândă, de vreme ce ambele grupuri depindeau aproape în exclusivitate de pescuit pentru a supraviețui. În 1794, nekrasoviții au atacat și distrus Caterlezul. Pentru a împiedica conflictele dintre cele două grupuri, autoritățile turce
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
oscilat între cooperare strânsă, neutralități, conflicte armate, ură și ostilitate. Ambele țări au refuzat să recunoască independența regiunii Kosovo față de Serbia sprijinind puternic integritatea teritorială a republicii sârbe. Aproximativ 30.000 de ruși trăiesc în România, majoritatea în județul Tulcea (lipoveni) și 5.308 de români trăiesc în Rusia, în special în Orientul Îndepărtat Rus. Ambele țări sunt membrii cu drepturi depline în Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. Relațiile româno-ruse sunt marcate de problema tezaurului românesc
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
Deși biruitor aici, Ștefan, învins în alte bătălii, este silit să le cedeze turcilor regiunea, care ia atunci denumirea de Bugeac, și rămâne turcească până la 1812. În 1812, populația locală de greci, români moldoveni și tătari (căreia i se alăturaseră lipovenii în sec XVII), este atunci în mare parte strămutată în Dobrogea, în locul ei venind de acolo bulgari și găgăuzi, iar din Rusia, ruși și ucraineni. Dintre vechii locuitori rămân doar o parte dintre greci și dintre lipoveni, care își continuă
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
i se alăturaseră lipovenii în sec XVII), este atunci în mare parte strămutată în Dobrogea, în locul ei venind de acolo bulgari și găgăuzi, iar din Rusia, ruși și ucraineni. Dintre vechii locuitori rămân doar o parte dintre greci și dintre lipoveni, care își continuă îndeletnicirea de pescari.
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor (așa-numiții lipoveni), aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Necrasovca-Nouă a fost fondat în anul 1860 de către coloniștii ruși-lipoveni, mutați din satul Necrasovca-Veche aflat în apropiere, precum și din alte sate vecine. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.378 locuitori din sat, 1.290 erau lipoveni (54.25%), 755 ruși (31.75%), 315 ucraineni (13.25%), 8 români (0.34%), 8 evrei, 1 bulgar și 1 care nu și-a declarat etnia. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.552 locuitori ai satului, 2.543 erau
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
fermierii liberi, dar 84% dintre aceștia aveau proprietăți cu suprafețe mici sau nu aveau pământ deloc. Nicio regiune a monarhiei austriece nu era atât de pestriță din punct de vedere etnic ca Galiția” polonezi, ruteni, germani, armeni, evrei, unguri, țigani, lipoveni, etc. Polonezii reprezentau majoritatea populației în vestul regiunii, pe când rutenii erau majoritari în răsărit. Evreii din Galiția emigraseră aici încă din Evul Mediu din Germania. Cei mai mulți dintre ei erau vorbitori de idiș. Populația germanofono era numită în general funcție de regiunea
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
același nume din raionul Vijnița, regiunea Cernăuți, Ucraina. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 413 metri, pe malul râului Șiretul Mare, în partea de centru-est a raionului Vijnița. De această comună depind administrativ satele Lipoveni, Maidan-Lucavăț, Vahnăuți și Volcineț. Istoria satului Luncavăț începe înainte de Descălecat, când un oarecare Pancu, tatăl lui Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul stâng al Șiretului Mare și întemeiază vatra de sat pentru sine pentru ultimul său copil
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.923 ortodocși (35,28%), 5.647 mozaici (33,53%), 4.400 romano-catolici (26,20%), 472 evanghelici (luterani) (2,81%), 303 greco-catolici (1,80%), 15 reformați (calvini), 15 lipoveni, 3 armeano-gregorieni, 3 mahomedani, 3 adventiști, 2 armeno-catolici, 1 baptist și 1 fără religie (liber-cugetător). Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecuții
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
părinți să fie cetățean al țării. Exemple: Cercetătorii din științele umane nu confundă Dreptul pământean ("jus soli" care definește națiunile politice) cu Dreptul strămoșesc ("jus sanguinis" care definește comunitățile istorico-lingvistice), și folosesc substantive comune : ...folosirea substantivelor proprii (Scoțieni, Corsicani, Moldoveni, Lipoveni, Găgăuzi, Romi...) fiind rezervată comunităților istorico-etnice care nu constituie nici un ansamblu lingvistic în sine, nici o națiune politică, ci sunt definite prin o istorie comună sau o apartenență geografică anume. Astfel, deosebind Dreptul pământean de Dreptul strămoșesc, cercetătorii din științele umane
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
condiționează o așteptare de mai mulți ani. Cercetătorii din științele umane nu confundă Dreptul strămoșesc ("jus sanguinis" care definește comunitățile istorico-lingvistice) cu Dreptul pământean ("jus soli" care definește națiunile politice), și folosesc substantive comune : ...folosirea substantivelor proprii (Scoțieni, Corsicani, Moldoveni, Lipoveni, Găgăuzi, Romi...) fiind rezervată comunităților istorico-etnice care nu constituie nici un ansamblu lingvistic în sine, nici o națiune politică, ci sunt definite prin o istorie comună sau o apartenență geografică anume. Astfel, deosebind Dreptul strămoșesc de Dreptul pământean, cercetătorii din științele umane
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
anul 1775, localitatea Corcești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Guvernul austriac a scos în anul 1783 satul Corcești din stăpânirea Mănăstirii Dragomirna, dorind să închirieze terenurile inițial populației de etnie lipoveană, dar aceștia au refuzat să se stabilească acolo deoarece terenul era acoperit de păduri și, prin urmare, nu era potrivit pentru realizarea culturilor agricole. Lipovenii s-au stabilit mai la sus, în satul Fântâna Albă și în zona Varnița. În
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]
-
1783 satul Corcești din stăpânirea Mănăstirii Dragomirna, dorind să închirieze terenurile inițial populației de etnie lipoveană, dar aceștia au refuzat să se stabilească acolo deoarece terenul era acoperit de păduri și, prin urmare, nu era potrivit pentru realizarea culturilor agricole. Lipovenii s-au stabilit mai la sus, în satul Fântâna Albă și în zona Varnița. În martie 1785, administrația Bucovinei a oferit terenul la un număr de 18 familii de ruteni, care s-au mutat din satul Bălcăuți. În anul 1807
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]