3,144 matches
-
este mai întâi o reacție împotriva rafinamentelor parnasiene și simboliste din școlile „cele mai înalte“, de la "Literatorul" lui Macedonski și de la "Viața Nouă" („Vieața Nouă“) a lui Ovid Densușianu, o „negare“ a formulelor / tiparelor tradiționale, printr-o programată desolemnizare a lirismului în numele „libertății absolute a cuvântului“, devenind apoi, prin / după „circuitul european de București - Zürich“, o «expresie a unui moment istoric de criză», arătând «disponibilitate pentru anarhia absolută», în majoritatea artelor, pentru «acte de rebeliune spectaculos-excentrice» . "Româneasca avangardă" ca "modernism bine
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
mai fi într-adevăr fructul unei similarități temperamentale, și-a câștigat în ultimul timp adeziunea unui mare număr de tineri autori, foarte fecunzi și cu o masivă prezență în cele mai multe periodice literare. Vorbind despre impresia pe care o dă acest lirism contemporan, unul dintre cei mai autorizați critici români de astăzi, Vladimir Streinu, iscălește, în revista „Contemporanul“ de la 16 decembrie 1966, un foarte judicios articol din care extragem rândurile de mai jos: „Această impresie vine de la cohorta de poeți care-și
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
1950, cu cartea “Perioada albastră” - povestea unui student înzestrat care devine cămătar în confuzia și corupția anilor de după război. Protagonistul, ca și creatorul său, sfârșește prin sinucidere. După cum se poate demonstra, Mishima a încercat să-și extindă capacitatea intelectuală dincolo de lirismul capodoperei sale din 1949 -" Confesiunile unei măști". "Mătase și perspicacitate" a apărut în anul 1964, când reputația lui Mishima începuse să alunece. În mod clar pare să fie o încercare de a repeta succesul romanului “ După banchet”, care a abordat
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Iacobescu, menționând că: „[Iacobescu] a fost fratele unei bune prietene de-a mamei mele. Îmi plac tablourile, pentru că mi-a plăcut dintotdeauna istoria.” "„Problemele plastice pe care și le pune I[acobescu] sunt strâns legate de necesitatea exprimării nuanțate a lirismului său interior. Sever construită, imaginea nu atinge niciodată abstracția pură. Ea se menține în cadrele unui realism de rară sensibilitate.”" "„Ștefan Iacobescu a făcut din tehnicile gravurii, din litografie, instrumente puse în slujba unei creații care are în centru un
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
al baghetei și un desăvîrșit tehnician. Ne ajută să simțim din plin muzica (pentru că o trăiește el însuși), ceea ce nu-l împiedică să controleze extrem de riguros toate detaliile orchestrei, fiecare instrument, fiecare executant. Însuflețirea lui e egală cu vigilența sa, lirismul egal cu precizia. A lucra sub o asemenea îndrumare ar fi o onoare și o șansă pentru oricare orchestră din lume, oricît de impozantă, oricît de reputată ar fi ea. Dar cînd astfel de noroc dă peste o orchestră inegală
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
sa centrală: Woolf după cum se poate demonstra este cea mai lirică romancieră în limba engleză. Romanele ei sînt foarte experimentale: o narațiune, deseori lipsită de acțiune și destul de ordinară, este refractată -și uneori aproape dispersată -în conștiința receptivă a personajelor. Lirismul intens și desăvîrșirea stilistică se contopesc pentru a crea un univers supraîncarcat de imagini auditive și vizuale. Intensitatea viziunii poetice a Virginiei Woolf elevează cotidianul, uneori banalul spațiu- deseori mediul de război - a celor mai multe romane ale sale. De exemplu, "Doamna
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
al „Întîlnirilor cu scriitori” de la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” din București (2009-2014). Despre poezia sa, poetul Cezar Ivănescu scria în prefața cărții „Inimă de iepure”: „"Expurgată de sentimentalism și pitoresc, poezia Victoriei Milescu reprezintă sunetul cel mai pur al unui lirism profund, în linia lui Montale, în care biograficul, drama existențială, în general, sunt inserate într-o vertiginoasă dramă cosmică...Nu în ultimul rând, aș vrea să amintesc aici acuratețea scriiturii: poeta pune în fiecare vers ceva definitiv, fiecare vers e
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
a fost declanșat de vestitul tablou al lui Giorgione, "Furtuna". Artistul se îndepărtează de tematica religioasă a tablourilor de altar și pictează toată viața lui motive preluate din mitologie și din literatură, creând astfel adevărate poeme bucolice care debordează de lirism și frumusețe mistică. Și el utilizezază tehnica pictării în ulei, ajungând la soluții grafice inovatoare. Mergând pe urmele sale, Tițian aplică și dezvoltă această tehnică. Influențele stilului lui Giorgione se pot vedea și la Sebastian del Piombo, care își continuă
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
fac parte creații cum ar fi: „Rea de plată", „Spinul", „Scară", „La oglindă", „Dușmancele", „Cântecul fusului" și altele. În toate, vocea auctoriala nu se aude, fiind înlocuită de vocea/ vocile personajelor imaginate de poet. Aceasta ar fi prima particularitate a lirismului obiectiv cosbucian. l1g666lr42exi 1. „Am să merg mai înspre seară - a 2. Prin dumbrăvi, ca mai demult, - b 3. în privighetori să-mi pară — a 4. Glasul Linei că-l ascult! - b 5. Mai știu eu ce-as vrea s-
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
-n prag venea ") completează acest portret. Alcătuită că un monolog (care ar putea fi recitat pe o scenă) poezia „Mânioasa" are un caracter reprezentabil. incadran-du-se în ceea ce Călinescu numea „poezie teatrală". Aceasta ar fi cea de a treia particularitate a lirismului obiectiv cosbucian. Titlul poate fi înțeles mai ușor, daca apelăm la strofa rămasă neinclusă în volum: „Lină, numai ea frumoasă Numai eu să-i fi plăcut, Și azi Lina-i mânioasa! Mânioasa, Ea chiar azi e mânioasa Și mă mir
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
istorice, scoate textul din sfera „românului istoric”, dar, pe de altă parte, prezența unor informații „verificabile” (locuri, case, străzi, palate, modul de a se îmbracă, de a petrece, organizarea curții domnești etc.) nu permite plasarea cărții în zona basmului: și lirismul, dar și apelul la procedeele povestirii fantastice fac parte din recuzita stilistica a prozatorului...”
Princepele () [Corola-website/Science/322716_a_324045]
-
ceea ce denotă o structură romantică . Probabil că aceasta este și cauza pentru care și le-a refuzat mai târziu, socotindu-le că " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o altă formulă poetică, depărtată de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o în următoarele etape ale creației sale. Aceasta indică orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum și anunțase în Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: "După
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
liric, în rând cu atâția alți confrați; aici autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în grotesc a imaginii sau pentru un anume spirit burlesc în versificare, venind fără îndoială dintr-un fond original, nu este exagerată peste limitele lirismului; din contră, îl servește luminându-l, fără ostentație, prin contrast: " Când toamna-n stele e foc și moarte, / Aici dorm câinii cu boturi calde / Culcate să coacă dovlecii pe câmp / - Doarme băiatul cu trupul cald, / Sus între struguri mari într-
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
cald, / Sus între struguri mari într-o vie, / Ca lângă un arbore foarte înalt, / Doarme băiatul cu trupul cald, / La trupul celui care-o să fie; mai putem întâlni, în cuprinsul volumului [...], câteva asemenea oaze liniștite de sensibilitate discretă și lirism în cuprinsul unei poezii în general agitată de mari furtuni".» (TCar, 111 sq.); de asemenea, «cât privește predispoziția spre simboluri», criticul nota că «nu suntem șocați de gradul de absurditate al unor raportări, deși pentru logica obișnuită nu e tocmai
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
nu e tocmai cel mai normal lucru să declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
muzicologie și profesoara universitară la Universitatea Națională de Muzică din București. "“Liana Alexandra este considerată drept cel mai important compozitor român al generației ei. Limbajul ei componistic este bogat, de la tehnică aleatorica și cea a clusterelor la melodica de amplu lirism inspirată de elemente folclorice din cultura ei natală.”" (Gregory Youtz. The Pacific Lutheran University, Tacoma, Washington, U.S.A.) S-a afirmat drept ilustra compozitoare pe plan național și la nivel internațional încă din anii 1970, obținând numeroase premii. Întreaga ei
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
sursă de inspirație ce o folosește este cântecul popular de nuntă, modelat cu măiestrie. Demetrios, în ""Tratatul despre stil"" (167), a remarcat că, în seria cântecelor de nuntă arta poetei variază simțitor față de maniera ei obișnuită, străbătută de un intens lirism. Sappho se aproprie acum de vorbirea populară și devine când ironică, când iubitoare de hiperbole glumețe; altădată totul devine laudativ, ca și în fragmentul de față: ""fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac, ai fecioara
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
îmbrăcați. ""Dejunul pe iarbă"" al lui Édouard Manet, care a provocat la vremea respectivă un imens scandal, este o variantă liberă a tabloului lui Giorgione. Tema arcadică corespunde preocupărilor pe care i le atribuie contemporanii lui Giorgione; frumusețea feminină, muzica, lirismul exprimat prin atmosfera și peisaj. Potrivit legendei, Giorgione avea trei pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
vii" Slava lor e colb... Mormântul li-i tăcut, tăceri se cern." Din morminte înviară doar prin versul meu etern...” Materia operei o constituie luptele, duelurile, scenele de vânătoare, de ospețe, de petreceri, dar și scenele de dragoste, de un lirism neîntrecut. În special însă scenele de război sunt cele care dau epopeii o forță și o grandoare incomparabile.” , Omar Khayyam ( 1048-1131) s-a născut la Nișapur, capitala Khorassanului, ca fiu al unui țesător de corturi, de unde i se trage numele
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
care viața omului simplu se împletește cu mediul său de viață, în general viața la țară, cărți cu un adânc conținut moral, reconfortant pentru mulți oameni necăjiți. Primul său roman , "Elämä ja aurinko" ("Viața și soarele"), (1916), insistă, într-un lirism cam stufos, asupra comuniunii dintre om și natură. Al doilea roman, "Hurskas kurjuus" ("Sfânta mizerie"), (1919), tratează despre viața mizeră a unui țăran fără pământ care moare împușcat în timpul războiului civil. Între 1917 - 1930 publică mai multe culegeri de nuvele
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
debutul său în volum, în 1996: " este, indiscutabil, o poetă împlinită, sigură pe scriitura ei de un mare rafinament stilistic. “Somnul grifonului”, volumul ei de poeme în manuscris, dezvăluie o știință a scrierii unei poezii eliptice, dificile, un gen de “lirism abstract” și ermetic, avându-și modelul în poezia lui Eugenio Montale. Aparenta secitate stilistică ascunde un psihism marcat de o conștiință tragică și o emotivitate profundă, voalată de tonul ironic, cinic uneori. Izbânzile ei cele mai mari din acest întâi
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
plânge al împăratului psalmist din vechime: „Singură. Am stat și stau aici, cum au stat toți ai mei, lăsând umbrele și vânturile să treacă. Eu nu număr frunzele care cad în jur de mine." De o rară frumusețe în densitatea lirismului ei meditativ, arhaică și totodată surprinzător de modernă, încifrând etosul românesc într-o formă adânc memorabilă, cartea lui Marin Bucur, La apa Vavilonului, reprezintă în toate sensurile cazul unei opere de excepție. Dinu Pillat Note ■ Originalul scrisorii și al micro-eseului
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
aprigă și neîmblânzită de nomad, boierul Stroe Orheianu, vanitos și lacom de pământ, ușuratica Magda cu caracter schimbător, țăranca Anița d o gingășie feciorelnică, sau Tomșa, domnitorul drept, dar cu manifestări crude. Imaginea trecutului este un amestec de realism și lirism, scriitorul alternând momente realiste puternice precum judecata divanului lui Tomșa cu scene de iubire impregnate de lirism. Opera este însuflețită permanent de sentimentul iubirii pentru pământul strămoșesc, motorul principal al acțiunii personajelor principale ale scrierii. "Neamul Șoimăreștilor" marchează o evoluție
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
schimbător, țăranca Anița d o gingășie feciorelnică, sau Tomșa, domnitorul drept, dar cu manifestări crude. Imaginea trecutului este un amestec de realism și lirism, scriitorul alternând momente realiste puternice precum judecata divanului lui Tomșa cu scene de iubire impregnate de lirism. Opera este însuflețită permanent de sentimentul iubirii pentru pământul strămoșesc, motorul principal al acțiunii personajelor principale ale scrierii. "Neamul Șoimăreștilor" marchează o evoluție calitativă în epica istorică a lui Sadoveanu, dar scriitorul nu reușește să se detașeze suficient de romantismul
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]