1,837 matches
-
de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016. Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges- prof. Petre Isachi Apărută la Editura Rovimed, în 2015, cartea profesorului și criticului Petre Isachi este concepută ca un dialog între doi literați erudiți, Jorge (Jorge Luis Borges) și Pedro (Petre Isachi), amintind de celebrele dialoguri socratice, dar spre deosebire, dacă la Platon temele deschise în discuție nu aveau și soluții rămânând ca dezbateri, în cartea de față găsim și răspunsuri veridice. Moto
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
cu mari opere universale și, ceea ce este nou și strălucit ... Citește mai mult Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges- prof. Petre IsachiApărută la Editura Rovimed, în 2015, cartea profesorului și criticului Petre Isachi este concepută ca un dialog între doi literați erudiți, Jorge (Jorge Luis Borges) și Pedro (Petre Isachi), amintind de celebrele dialoguri socratice, dar spre deosebire, dacă la Platon temele deschise în discuție nu aveau și soluții rămânând ca dezbateri, în cartea de față găsim și răspunsuri veridice. Moto
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
face, poate cel mai animat Cenaclu de până acum. Un început dornic de creație și schimb de idei, un început bun, foarte disputat pe materialele citite. A fost o ședință de bun augur, un început vijelios și foarte promițător. Succes literaților! Toma G. Rocneanu Referință Bibliografică: Cenaclul Filialei Ligii Scriitorilor din Baia Mare a deschis stagiunea 2014-2015 / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene : Toate Drepturile
CENACLUL FILIALEI LIGII SCRIITORILOR DIN BAIA MARE A DESCHIS STAGIUNEA 2014-2015 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362159_a_363488]
-
va publica Öestliche Rosen (poezii de inspirație orientală) și Die Weisheit des Brahmanen (sentințe în care expunea fundamentele învățăturii brahmanice) în șase volume, Friedrich L. von Hardenberg, mai cunoscut sub pseudonimul de Novalis [72], Platen etc. Trebuie subliniat că raporturile literaților cu filozofii propriu-ziși erau foarte strînse și "în jocul variat și complet al influențelor și interferențelor, deseori e greu să spunem dacă filozofii sînt cei care îi influențează pe literați sau viceversa" [73]. Oricum, nu se poate tăgădui că pe măsură ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pseudonimul de Novalis [72], Platen etc. Trebuie subliniat că raporturile literaților cu filozofii propriu-ziși erau foarte strînse și "în jocul variat și complet al influențelor și interferențelor, deseori e greu să spunem dacă filozofii sînt cei care îi influențează pe literați sau viceversa" [73]. Oricum, nu se poate tăgădui că pe măsură ce descoperirile privitoare la lumea spirituală și culturală indiană veche deveneau mai numeroase și interesul trezit în cercuri tot mai ample de cititori și mai ales de scriitori și poeți, se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Colebrooke și care poate fi considerat unul dintre cei mai prestigioși fondatori ai Societății Asiatice din Calcutta, s-a bucurat de multă stimă din partea lui Hegel, grație scrierilor sale de indianistică. William Jones a fost un jurist și un literat: această ultimă caracteristică era destinată să atragă și mai mult atenția filozofului din Stuttgart. Alături de lucrările lui William Jones, un loc important în scrierile consultate de Hegel îl ocupă operele lui Henry Thomas Colebrooke (1765-1837), adevăratul inițiator al studiilor de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a cărei patrie întîmplătoare e România și care, repetând fraze cosmopolite din gazete străine, susține, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clișeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale și umanitare, acest bagaj al literaților lucrativi de mâna a treia, aceste sforăitoare nimicuri sânt cultură națională sau civilizație adevărată. N-are cineva într-adevăr decât să deschiză o teză de licență, s-asculte prelecțiuni la universități - esceptăm pe cele de matematică - să citească ziare și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și trăinicie, nici pentru noi, nici pentru străinătate". Epoca esperimentațiunii cu vorbe și cu forme străine au trecut; întrebarea e: rămas-a destulă seriozitate și minte în tineretul nostru luminat de-a urma aceeași cale care a asigurat izbânda unor literați ca Alecsandri, Cogălniceanu, C. Negruzzi, A. Donici, Odobescu ș. a.; sau nu mai sânt în stare a pricepe măcar problema unei literaturi naționale și sânt cu totul pe clina Dramelor Parisului? Învățătorul copiilor se poate recomanda nu numai copiilor mici, ci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de sentimente generoase și de un entuziast patriotism, de-o înflăcărată iubire de naționalitate, ca Adunarea ad-hoc a Moldovei de la 1857, numită cu drept cuvânt și cu recunoștință din partea tuturor: Adunarea-mumă. În această Adunare nu intrase încă ulița Bucureștilor. Arhierei, literații cei mai însemnați, fiii familiilor celor mai vechi și ai celor mai influente din țară, apoi reprezentanți ai breslelor și ai țăranilor: iată elementele din cari se compunea acea Adunare, liberală într-adevăr, unită printr-o egală iubire de patrie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Ulița Mare! Totul subt bronzul pururi înțelegător al primarului de altădată, voltaireanul Pogor. Madame de Staël, pe la 1800: " Nimic nu este mai ciudat decît soldații germani. Se tem de oboseală și de vremea rea, ca și cum ar fi cu toții negustori sau literați. La ei este mai sigur că un general care pierde o bătălie va obține iertare, decît că unul care va învinge va fi aplaudat". Cele două războaie mondiale au cam răsturnat subtila constatare a scriitoarei franceze, nu? După Helsinki, s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel va traversa eternitatea și asta pentru că în ființa omului de stat sălășluiește, norocos, literatul notoriu. Dar ce-a mai rămas din scriitorul Havel? Jucînd, și crezînd că joacă bine, rolul de tătuc (răsăritean). I. Iliescu își dă cu părerea despre orice. Avînd aerul de mafaldă menită să îndrume, să traseze, să indice. Să ferească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau? Subiecte nu găsea sagacele Mărgărit, preferatul lui Călinescu, în perioada lui ieșeană? Boema locului, încă autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tenta plată, folosește tonul subtil, tonul rafinat, nu recurge la efectul pregnant care să atragă retorici multiple în prelungirea sa și reușește să rămînă plastician aproape axiomatic, plastician care economisește enorm pentru a spune mult. În textele literare este un literat, un scriitor, un prozator de formulă intelectuală, un scriitor subtil, dar care nu recurge la strategiile vizualității pentru a-și argumenta enunțurile și pentru a convinge în text. Am admirat/ admir la el în continuare această capacitate de a trăi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ortega y Gasset: Istoricul artei trebuie să urmeze alte metode decît istoricul literar și cel al gîndirii. Trebuie să ne vorbească despre oameni care nu vorbesc. A fi pictor înseamnă a te hotărî la muțenie, atunci am putea crede că literații și muzicienii sînt niște palavragii, dar nu aici vrem a ne opri, deși diagnosticul filosofului spaniol operează deja o primă delimitare a naturilor. Nu. Există destui pictori, mai cu seamă în curentele moderne, de o locvacitate impresionantă, justificată, de altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne opri, deși diagnosticul filosofului spaniol operează deja o primă delimitare a naturilor. Nu. Există destui pictori, mai cu seamă în curentele moderne, de o locvacitate impresionantă, justificată, de altfel, de necesitatea explicării noului și dificilului demers creator. Și destui literați zgîrciți la vorbă, dar nu în autor ci în opere să căutăm diferențele specifice. Chiar și atunci cînd pictura Renașterii sau cea romantică urmează trama literară, ne vine greu să confundăm planurile. Această pictură nu este literatură decît în măsura în care literatura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vîrfuri ale picturii ieșene, mai toate pășind, în vreme, cinstitul prag și bucurîndu-se de ospitalitatea șeicului cu mustăcioară Clark Gable. Sub sclipirile calde ale dauritelor rame, lumea ad hoc a lui Miki îi includea deopotrivă fără fandosite discriminări pe literați, matematicieni, actori, sportivi, agronomi, compozitori, pivniceri, economiști, voiajori. Doamne și domnișoare, periculos de frumoase, ornau cu rasa lor naturală antrenurile întinse pînă-n zori. Nu putea fi ratat, nicicum, numărul cu parșivă muzică de pahar, guristul Georgel și-ai lui suflători
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evite întâlnirea cu ceea ce deja căzuse în raza privirii mai mult sau mai puțin vigilentă a predecesorilor. La prima vedere, probitatea ar cere astăzi să-i invocăm prin trimiteri și citate istovitoare, aproape la fiecare pas al investigației, încât un literat, pentru care tehnica cercetării științifice păstra încă destule secrete, afirmase că citatul ar fi „un plagiat legalizat”. Remarca malițioasă nu e lipsită de suport în cazul compilațiilor banale, nu însă și în cel al înfățișării rezultatelor unei chestionări personale și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unfortunate lunatic"). Hunt era astfel de părere că Blake era tot mai pregnant sub "efectele nebuniei". Blake a răspuns prin niște epigrame (vezi "Epigrams, Verses, and Fragments from The Note-Book", ca. 1808-1811), rămase nepublicate atunci. Expoziția însă a suscitat interesul literaților din Londra, precum Charles Lamb, care a rămas cu impresia că acuarelele lui Blake erau meritorii, "minunate și stranii", "viziuni cerebrale" autentice. Robert Southey a fost mai puțin entuziast, calificînd unele dintre desene ca fiind "hidoase", mai ales cele despre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sunt medelnicerul Vasile Alecsandri și Elena (n. Cozoni), fiica unui grec românizat. Om cu stare și deschis la minte, părintele îi asigură, la fel ca și celorlalți copii (frumoasa Catinca, măritată cu pașoptistul C. Rolla, și Iancu, viitorul locotenent-colonel și literat), o creștere aleasă. Asemenea lui Mihail Kogălniceanu, A. învață mai întâi cu dascălul maramureșean Gherman Vida (1827-1828), trecând apoi la pensionul lui Victor Cuénim (1828). Plecat, pentru studii, la Paris (1834), își ia acolo, în octombrie 1835, bacalaureatul în litere
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a lui A. este însă aceea de memorialist. Din cele două caiete de însemnări care au rămas de la el, N. Iorga l-a editat pe cel din anul 1876. Un altul era, la începutul secolului al XX-lea, în posesia literatului ardelean Elie Dăianu. Atras de amănuntul geologic, geografic sau de elementele arhitectonice, A. se dovedește, la fel cu I. Codru-Drăgușanu sau N. Filimon, și un atent observator al tipurilor umane, al realităților sociale. Călătoria la București i-a oferit prilejul
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
Amintiri din teatru (1918) -, „Biblioteca copiilor și a tinerimei” și la „Renașterea”. Câștigat de orientarea scientistă, A. a propovăduit-o la noi cu pasiune și abnegație. Conștient de la început că un popularizator al științei trebuie „să fie dublat de un literat”, el a căutat să dea expunerii limpezime și a preferat să integreze explicația tehnică într-o narațiune - Romanul cerului (1912), Povestea științei (1916) - sau într-o biografie - Giordano Bruno (1911), Newton și atracția universală (1911), Viața anecdotică a învățaților iluștri
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
, Ion (24.XII.1900, București - 5.XII.1963, București), cronicar teatral, dramaturg și prozator. Bunicul, Ion Anestin, se numărase printre ctitorii Teatrului Național craiovean, iar unchii, Victor și Alexandru Anestin, se făcuseră cunoscuți ca publiciști și literați. Și Theodor Anestin, tatăl lui A., desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinerețe unele preocupări literare. A. învață la Școala Visarion, apoi la Colegiul „Sf. Sava”, unde este coleg cu Vladimir Donescu. Împreună scot „Revista Carol I”, ce va fi
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
unor decenii de istorie cenzurată și/sau contrafăcută, din perspectiva unui om politic și diplomat aflat mereu în cercurile puterii, informat și capabil de judecăți avizate. În al doilea rând, valoarea memoriilor stă în calitatea scrisului și în temperamentul de literat al autorului, instruit și înzestrat cu simțul cuvântului, abil portretist și înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
neîntreruptă de gesturi reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face studii nu mai puțin alese (la Merton College și mai apoi la Oxford), fără Însă a le Încheia. Are totuși prilejul să se afirme Încă de pe băncile școlii și ca literat, și ca desenator, iar hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, se dovedește mai importantă decât textul. Galbenul ei devine, cum s-a văzut deja, culoarea-stindard a decadentismului englez. La 21 de ani scrie Incomparabila
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
limita nebuniei. Cum ar fi, Între altele, așezarea În grădină a scheletului unui vechi cuirasat, de pe a cărui punte unicul matelot dă onorul oaspeților mai importanți. DisraëliBenjamin Disraëli, conte de Beaconsfield (1804-1881). Intrarea viitorului om de stat britanic În lumea literaților dandy are efectul unei bombe. În 1826, când În revista Athenaeum e anunțată apariția la editura lui Colburn a unui roman „cu totul unic”, „un nou Don Juan byronian, dar În proză”, „povestea aventurilor mondene ale unui tânăr”, nimeni nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]