2,404 matches
-
o imprudență să-i ceri să creeze atmosferă făcînd uz de vorbe. Iată de ce unui nautist cu atenția făcută harcea-parcea de navigări zigzagate, îi este de preferat un orb cu o acuitate dată exclusiv de imaginația proprie. Căci opusul sensibilității livrești este fuga monitoricească. În loc să adîncești dispoziții, aluneci din link în link. În loc să depeni tente iscate de o asociație sau de un cuvînt, țopăi din căsuță în căsuță, culegînd informații și lipindu-le automat prin simplă juxtapunere. Toate aceste nuanțe mi-
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
reînviați, care s-au travestit în psihonauți spre a umple paginile cu borhot lexical. Într-un om există atîta cheag umanist cîtă reverie a trăit pe marginea cărților citite. Paul Doru Mugur n-are cheag umanist, fiindcă n-are fibră livrescă, părînd o prelungire pasivă a unui monitor care revarsă sacadat fragmente golite de duh.
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Pop, după cum ține să asigure, este cea de cărturar. Conspect al personalității d-sale, poezia ce ne-o propune n-o poate eluda, menționînd-o mereu, cu un fior abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
textual-morală a acestuia. Natura e factorul secund, corectiv. Aspirația intelectualului saturat de ocupația sa nu e o reîntoarcere la o fază primară a ființei, ci o tranziție către un spațiu prețuit prin faptul că îi îngăduie o confruntare cu structura livrescă. E mai curînd o odihnă, o relaxare decît o retrospecție. Imaginea unor păsări e tratată somptuos-decorativ: „Da, voi, / păsări de sus, / vulturi măreți, albatroși orbitor de albi, / corbi întunecați, ciori de ceață, / mărunte vrăbii, sturzi aurii, - / da, li se mai
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
sună în această apariție de seară, între umbre și între ape. La fel, joc de izvoare într-o oază cu chiparoși răspândind, cu mirosul de rășină, amintirea, sunt poemele într-un vers. Spun izvoare fiindcă Pillat rămâne mai mult un livresc decât un inspirat. In fiecare poem e o tradiție a poemului, în fiecare vers un meșteșug al versului.
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
O provocare a destinului. Convorbiri cu Dora Pavel, Ed. Pleiade, Satu Mare, 2009, 243 p. când trebuie să vorbească în public, dar fierbând de iritare atunci când e silit să suporte prea mult prezența cuiva. În fine, Grigurcu e genul de ocnaș livresc care, atunci când scrie, se chinuie din cauza efortului de a scrie, iar atunci când nu scrie, suferă din cauza remușcărilor de a nu mai fi scris. O suferință întreruptă de rarele clipe când, prinzând o zi inspirată, trăiește euforia înaripată a expresiilor fericite
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
copertă a Căii Târgului, apărută nu demult. Probabil pentru că aici direcțiilor de evoluție trasate exact de Cistelecan li se adaugă două, de o neașteptată (și, în consecință, greu de definit) elasticitate a formulei. E vorba de o anumită, discretă, dimensiune livrescă, prezentă mai ales în seria de poeme, șaisprezece în total și distribuite fără o regulă strictă în cuprins, numite Filă de jurnal. Așa se și deschide cartea de fapt: „Rămâi un timp și-așteaptă-n lenevire/ Ca un hotar, în abur, după
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
la jocul imaginației. Faptul că povestea e proiectată într-un Paris în care timpul pare să fi stagnat, în ciuda faptului că ceasurile sunt întoarse cu precizie, îi conferă contururi de fantasy. Istoria celor doi copii orfani se recompune din citate livrești și filmice, care plutesc asemeni foilor desprinse din sertarul ascuns al lui Papa Georges, foile dansând ca niște cadre plutitoare pe care nostalgia le recompune într-un flux coerent. Să ne întoarcem la cele două tipuri de creator, regizorul magician
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
a operei și biografiei lui Steinhardt. Tocmai de aceea textul lui Alexandru George mi se pare o piesă esențială în economia acestei cărți, pentru că deschide o a treia cale de acces, integrând latura spirituală, religioasă, trăirea autentică și latura culturală, livrescă, cvasi-mondenă, care i s-a reproșat lui Steinhardt. Cum de este posibil ca monahul de la Rohia să închine o carte lui Geo Bogza? se întreabă Alexandru George, fără a-l bănui de fals existențial prin această întrebare. , cum îl numește
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
golf,/ chiar lumea-mi pare-un semn de întrebare” - Golful paradisiac). Melancoliile lui Eugeniu Nistor nu au alura unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag filtru livresc se interpune între percepția lumii și conștiința lirică, deprinsă a conferi un timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă ar fi să alcătuim o sumară genealogie a versurilor lui Eugeniu Nistor, am putea constata faptul
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Breban și „faulknerianul” Sorescu la entertaineri istorici ca Stelian Tănase sau jurnaliști TV ca Radu Moraru). De fiecare dată, poetul se autodepreciază prin comparație, sporind eficiența. Presat să-și justifice insolitarea poeziei românești postbelice „superficiale și inculte” prin emularea modelelor livrești anglo-americane, M.I. își ține la distanță orgoliul, ridiculizîndu-l pieziș: „N-aș zice că aveam orgoliu, știam că nu sunt ca ei și că n-aș vrea să fiu ca ei. Dar asta nu înseamnă că aș fi considerat că eu
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
la gunoi și le preferă îndeosebi pe celelalte. Urmarea e o lucrare de popularizare a fizicii și biologiei, cu o apăsată tentă didactică, în care vezi cum din cîteva semne bizare se poate încropi un Te deum modern de esență livrescă. Potrivit autorului, dacă suma prejudecăților din societate ne dă concepția pe care o avem despre lume la un moment dat, atunci vremea încăpățînărilor cu bătaie ateistă se apropie de final: oamenii de știință au ajuns la fundul sacului în privința temeliilor
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît de interiorizat imaginar și de transfigurat prin descompuneri moderniste
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar când patru generații peste moartea mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat de poezie, și lăsat, la judecata satirei, doar cu pretențiile. Pe când Unui poetrastru e
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
ar urma platforma acestor linii orientale care duc spre cunoaștere de sine. Iar volumul recent apărut e întors cu totul, chiar prea mult, spre lăuntrul explorat melancolic, năpădit de teme recurente. Din fericire, pe Constantin Abăluță amintirile, reflecțiile, visele, reminiscențele livrești nu îl îndepărtează de observație. Iată, între aceste teme recurente, apariția în viața de fiecare zi a unei broaște țestoase. Ea trece printre trebăluirile muritorilor ca simbol al nemuririi: mică zeitate umblând pe străduțe obscure, vizitând vecini „banali”, sprijinind ușor
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
sursele lui Coșovei sunt substanțial mai numeroase. Nu cred să fi scăpat cuiva inserturile din Bacovia, Arghezi, Neacșu din Câmpulung, Baudelaire și alți câțiva autori de notorietate indiscutabilă. Dar aceasta e numai varianta demo, pentru marele public. În fapt, sita livrescă are ochiuri mai mici. Și presupune mai mult decât un simplu dialog complice (și, în definitiv, mecanicist) între autor și cititor. De fapt, rolul intertextului, în accepția lui Traian T. Coșovei (și, cam în aceeași perioadă, și a lui Mircea
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
himeriste, volumul nu cred să surprindă publicul său de poezie. Dar să vedem ce este himerismul. Totul începe cândva înainte de 1989. Cum călătoriile în străinătate sunt aproape imposibile, iar cele exotice țin de iluzoriu, scriitorul își inventează un alter ego livresc ce călătorește în locul lui prin zone idealizate. Se conturează astfel o formă de libertate. Doar că imaginarul nu rămâne la un stadiu al visării poetice; el este convertit într-un fel de ontologie a vieții trăite direct prin poezie. Sintetic
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
de pildă, de sintaxa savantă cu perioade largi sau de procedeele stilistice consacrate ale eposului antic, cum ar fi comparația arborescentă de tip homeric. De altfel, paginile descriptive sunt presărate cu numeroase aluzii mitologice sau istorice, cu citate și referințe livrești. Amestecul genurilor înalte și umile caracterizează o scriere eteroclită în care sublimul alternează mereu cu derizoriul. Profesor de latină, română și istorie la licee din Piatra Neamț, Roman și Iași, Hogaș își păstrează în drumeție bagajul cărturăresc. Mitologia și lumea antică
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
eu loc printre proteguiții muzelor. Introduse în context neobișnuit, pasajele în latină dau un aer grav și solemn descrierii de călătorie și totodată creează un efect umoristic. În Pe drumuri de munte apar destule citate din autorii clasici, iar reminescențele livrești evidențiază contrastul hazliu cu câte un model ilustru. Deviza băutorilor care își umplu mereu paharul bis repetita Deo placent (25) este construită pe tiparul expresiei horațiene din Arta poetică, 365 proclamând ideea dăinuirii operelor valoroase (haec deciens repetita placebit). Încântarea
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Gelu Negrea (ultimele două la Cartea Românească). Sunt abordări diferite, ba chiar antitetice, dar merită citite fie și numai din acest motiv: pentru a vă convinge de inepuizabila energie a operei lui Nenea Iancu. Iar apoi, scufundați-vă în reveriile livrești, cu clasici mai mari sau mai mici, readuse la lumină de Humanitas, în Spectacolul rezonanței, volumul de „eseuri, evocări, sinteze”, datorat lui Dinu Pillat. Ne plângem de absența coerenței discursului public, de precaritatea instrumentelor întrebuințate de politicieni, analiști și comentatori
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
a stăpânit de la început întreg, cu toate valențele în alertă. Spumos, stufos, gâlgâitor, doldora de ambiguități și niciodată definitiv, scrisul lui Pecican s-a instalat la răscrucea cuvintelor despre om și despre text, deschis la zvonuri istorice, (auto)biografice ori livrești cu egală disponibilitate. Orice corp străin răsare în fața minții sale neastâmpărate e degrabă înconjurat de spuma celulelor albe ale imaginației, imobilizat, distorsionat și deviat, modelat ca o plastilină, asumat, în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
există.» M-am gândit că și Sadoveanu trebuie să fi trăit o înfiorare asemănătoare când și-a botezat una din cele mai superbe descripții din Țara de dincolo de negură «Gâște sălbatice, adică numere incomensurabile»” (p. 103). Interpretarea aceasta, îmbibată de livresc și ambreiată de un tip de raționament paradoxal, consună cu aceea pe care tot Crohmălniceanu o dădea literaturii lui Sadoveanu în faimoasa Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984). Acolo urma liniile directoare ale unor Jung și pe Frye
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
ceva mai încolo, la paralela cu Bacovia, lansată într-o cronică din 1968 și făcând carieră, bineînțeles, pe cont propriu. (Vom vedea în episodul viitor al acestei cronici până unde a mai ajuns referința aceasta). Sau în câteva dintre aluziile livrești deconspirate aici în premieră. Sau în explicitarea lui mopete (piatră de încercare pentru orice critic, se vede treaba) în lumina unei mărturisiri făcute, cândva, de autor. Sau sugestia unei presiuni exercitate continuu de șocul sinuciderii fratelui mai mare, Emil (despre
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
cu prima stupoare pe care o provoacă. E fără însemnătate dacă stupoarea aduce a înlemnire admirativă sau a consternare furioasă. Important e să apară un vîrf de trepidație care să-l consacre pe autor în pielea unui purtător de virtuți livrești: o tresărire de stil, o schimbare de unghi sau un alt suflu epic. Potrivit acestei logici, sunt autori care nu debutează niciodată, chiar dacă au în spate o duzină de titluri. Ambiția, proptelele și credința în steaua proprie nu-i ajută
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
vede pretutindeni, convingerea cea mai adâncă a Mioarei Apolzan. Și tocmai grație acestei convingeri O vară cu Maia are un farmec indicibil. Care se simte în detalii și, mai presus de detalii, în fragmente. Discursul Maiei e dominat de referințe livrești. Pe Dinu, de altminteri, pe râvnitul Dinu, așa l-a și cucerit. Citind, acaparată, în trenul care-i ducea pe amândoi într-o delegație de serviciu. Gusturile eroinei sunt sigure. Unchiul Ghe (cu cei șaptesprezece ani de viață clandestină, trăită
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]