1,675 matches
-
Dawes și pe Revere să plece. Trupele regulate britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38, 43, 47, 52 și 59 de infanterie, și din Batalionul 1 al Forțelor
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
română la Radio Moscova, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker, Leonte Răutu și Iosif Chișinevschi. În timp ce Ana Pauker s-a reîntors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, Valter Roman s-a reîntors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Divizia Horia, Cloșca și Crișan, constituită din prizonieri de război români aflați în URSS, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) sub comanda generalului Mihail Lascăr. A fost decorat în
Valter Roman () [Corola-website/Science/304507_a_305836]
-
Regimentul 55/67 Infanterie. În campania din anul 1917, Regimentul 54/56 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 14 Infanterie, luând parte la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Gheorghe Dragu".
Regimentul 54/56 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337342_a_338671]
-
Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg - a Marelui Stat Major
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
din teritoriu ai unităților de trupe de Securitate, și unele compartimente specializate din Miliție. Pe 1 octombrie 1952, Pavel Aranici este transferat de la Comitetul Central al Partidului direct în funcția de director al serviciului „Bande” și înaintat în gradul de locotenent-colonel. Anterior înființării acestui serviciu, încercările de reprimare a grupurilor de partizani se făceau de către autoritățile locale. Rezultatele au fost cu mult sub așteptări, din cauza lipsei informațiilor, desincronizărilor între formațiunile de Miliție și Securitate locale și lipsei unei coordonări la nivel
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
și va ajunge să creeze, conform fișei lui de cadre, „comandouri specializate în combaterea luptătorilor din munți, din care făceau parte strategi, tacticieni, psihologi și practicieni ai ofensivei concrete”. Pentru activitatea sa din acea perioadă, statul comunist îl recompensa pe locotenent-colonelul Aranici cu un salariu net de 55.000 lei pe lună (circa 12 salarii medii pe economie), alimente gratuit în cuantum de 800 lei pe lună, lemne gratuit pe perioada iernii, în valoare de 3.000 lei pe lună, cazarmament
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
doar la multiplicarea și răspândirea acestor afișe propagandistice, ci au elaborat și planuri care vizau augmentarea sentimentelor antisemite în cadrul populației românești din cele două provincii. De exemplu, Centrul Informativ „B”, atașat Armatei a 4-a române și aflat sub conducerea locotenent-colonelului Alexandru Ionescu (Alion), a elaborat la 11 iulie 1941 un document intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”, ce prevedea organizarea unor echipe care urmau să devanseze trupele române și a căror misiune
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
neglijența generalului Glogojanu și ca o motivare a masacrului premeditat al evreilor din Odesa și Transnistria, care aveau să devină ceea ce Alexander Dallin a denumit „groapa etnică a României” (vezi mai sus și documentul elaborat la 11 iulie 1941 de către locotenent-colonelul Alexandru Ionescu (Alion), intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”). Atât aceste represalii, cât și masacrele care au urmat nu au fost o reacție emoțională, sau punitivă la pierderile suferite, ci aplicarea deliberată
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Macici: Acest ordin a fost executat la 24 octombrie 1941. Aproximativ 22 000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei ) au fost escortați de militari români aparținând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, conduși de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu (care a ucis personal circa 50 de evrei) și locotenent-colonelul de jandarmi și pretorul orașului Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul”), la Dalnic, în apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiți în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei ) au fost escortați de militari români aparținând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, conduși de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu (care a ucis personal circa 50 de evrei) și locotenent-colonelul de jandarmi și pretorul orașului Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul”), la Dalnic, în apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiți în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi mitraliate, iar ulterior incendiate pe rând cu excepția ultimei magazii care a fost
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
la Clinica de profil din Londra, London Child Guidance Clinic. La 30 ani, în 1937, a primit certificarea de psihanalist. În anii celui de-al Doilea Război Mondial a servit în Corpul Medical al Armatei britanice, ajungând la gradul de locotenent-colonel. După război a devenit director adjunct al clinicii psihiatrice Tavistock. fiind responsabil cu sectorul de psihiatrie infantilă. Din anul 1950 a fost consilier al Organizației Mondiale a Sănătății. În continuarea activității sale din trecut cu copii cu tulburări de comportament
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
britanic mai înainte de a se parașuta. Bombardierul a fost grav avariat și s-a prăbușit în Canalul Mânecii, pe când încerca să se reîntoarcă la bază. Una dintre cele mai de succes interceptări a avut loc în noaptea de 25 august 1942. Locotenentul-colonel Armando François și locotenentul Giulio Reiner, pilotând aparate dotate cu aparatură radio și fiind ghidați de la sol au reușit să doboare două bombardiere inamice. Avioanele CR.42 al „Corpo Aereo Italiano” au participat la două raiduri deasupra Marii Britanii pe 11
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
teritoriului basarabean de Imperiul Rus - care se ivise și în contextul în care Moldova Occidentală - amenințată de foamete, nu se putea aproviziona ca efect al dezordinii din teritoriul situat între Prut și Nistru. Un studiu prealabil de operații efectuat de locotenent-colonelul Ion Antonescu, a prevăzut ca primă etapă a stabilirii dominației militare române în zonă - înainte de dislocarea unei mari unități peste Prut, o acțiune surpriză destinată să ocupe axa de transport Tighina/Bender - Chișinău - Ungheni. În ceea ce privește preluarea Chișinăului, aceasta ar fi
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
răspunsul său, Ministrul de Război român Constantin Iancovescu a a asigurat Sfatul Țării că 1.000 de militari ardeleni vor fi trimiși de la Kiev ca sprijin (aceștia fiind destinați inițial doar să tranziteze Chișinăul, spre România). La 2 ianuarie 1918, locotenentul-colonel Ion Antonescu, a înaintat un studiu privitor la dislocarea în Basarabia a unor formațiuni militare române. Scopul acestei dislocări ar fi urmat să fie asigurarea reaprovizionării trupelor care operau pe frontul român și a populației românești. Pentru aceasta ar fi
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
pe 5 ianuarie 1918 detașamente de sprijin formate din două batalioane din Regimentul 1 Grăniceri și două batalioane de voluntari ardeleni. Organizarea acestora s-a făcut pe 3 eșaloane - direct de către Marele Cartier General, iar comanda lor a fost încredințată locotenent-colonelului N. Dimitriu sub direcțiunea superioară a generalului rus Kantzeroff. În compunerea celor 3 eșaloane au intrat: Primele 2 eșaloane au debarcat la Ghidighici în ziua de 6 ianuarie începând cu ora 11. În raport cu direcția de înaintare spre Chișinău, Batalionul III
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
lucrează în cadrul organelor vamale ale auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene, îndeplinind următoarele funcții: inspector, inspector superior, șeful Punctului Vamal din satul Goianul Nou, Stînga Nistrului. În anul 2003 devine șef al Oficiului Vamal din orașul Dubăsari, fiind înaintat la gradul de locotenent-colonel al serviciului vamal (din 2005). În ianuarie 2007, Igor Mazur este numit șef al Administrației de Stat al raionului Dubăsari și primar al orașului Dubăsari. În anul 2008, Uniunea Europeană l-a inclus pe o listă a transnistrenilor cărora li s-
Igor Mazur () [Corola-website/Science/313558_a_314887]
-
un stagiu de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1985-1988) și avansarea în 1987 la gradul de maior, Florian Pinta devine ofițer de stat major la Direcția Operații din Statul Major General (1988-1990). În anul 1989 obține gradul de locotenent-colonel. După Revoluția din decembrie 1989, este numit șef de stat major al Diviziei 1 Mecanizate (1990-1992), după care, avansat la gradul de colonel (1992), devine ofițer de stat major la Secția de Instrucție Infanterie din Comandamentul Forțelor Terestre (1992-1993). În
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
Începându-și cariera la cavalerie, Davout este un ardent susținător al ideilor Revoluției și este încarcerat de două ori din cauza comportamentului său, înainte de a-și da demisia din armată (1791) doar pentru a reveni asupra deciziei și a fi ales locotenent-colonel al voluntarilor din Yvonne, o săptămână mai tărziu, pe 22 septembrie. Davout este apoi trimis în Țările de Jos, unde participă la bătălia de la Neerwinden (1793). A servit cu această ocazie în armata Rinului, sub comanda lui Dumouriez și a
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
în iulie 1877. Tunurile divizionului său, alături de cele ale Regimentului 1 artilerie, au grăbit ocuparea marilor redute turcești. Pentru meritele dobândite în acest război a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” de aur. Pe 8 aprilie 1881 ofițerul a devenit locotenent-colonel precum director al Arsenalului și Pirotehniei Armatei până în 1883, după acea comandant al Regimentului 1 Artilerie (1885), Regimentului 4 Artilerie (1885), Regimentului 5 Artilerie (1886-1887) precum șef de stat major al Corpului 1 Armată, în sfârșit al Regimentului 7 Artilerie
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
acest eveniment. Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înființarea Brigăzii 17 Artilerie Bârlad la data de 1 noiembrie 1990, în titulatura brigăzii s-a adăugat numele onorific de „General Alexandru Tell”. În anul 1883, Tell a înființat împreună cu locotenent-colonelul Ion Argetoianu (tatăl viitorului politician Constantin Argetoianu), „Revista Armatei”, din al cărui comitet diriginte a făcut parte mulți ani, publicând articole chiar din primul an de apariție, iar după moartea generalului Henrich Herkt în 1908, a preluat directoratul revistei. În
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Italien (1775), pe care apoi îl părăsește, după ce este concediat. Este pe rând vânzător, mus în marină și apoi brigand dar se dedică din nou carierei militare pe care nu o va mai părăsi, ascensiunea sa fiind una rapidă. Ales locotenent-colonel de voluntarii din Var în februarie 1792, servește în "Armata din Italia" până în 1798. Cu toate acestea, era greu de imaginat că o bună parte din marii comandanții francezi ai epocii, inclusiv unii din viitorii mareșali, aveau să servească sub
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Regimentul 43/59 Infanterie. În campania din anul 1917, Regimentul 43/59 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 11 Infanterie, luând parte la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Constantin Lăzărescu".
Regimentul 42/66 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337332_a_338661]
-
conform celor stabilite de domnii ofițeri”". Reconstituirile militare au fost lăsate în grija cadrelor militare, unele scene din film purtând o pronunțată amprentă a exercițiului de manevră. „Gazeta Ilustrată” îi prezintă chiar și pe ofițerii care au realizat aceste întreprinderi: "„locotenent-colonelul Scărlătescu, căpitan Tomița Dumitrescu și locotenent Aslan”". La reconstituirea scenelor de asalt au participat și consultanți, oameni care cu 35 de ani în urmă luptaseră pe front împotriva otomanilor. Neveridicitatea anumitor scene — mai ales a celor în care nu a
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
apoi, pentru a-și îndeplini stagiul de comanda la trupa, la Regimentul 11 Roșiori în Cernăuți, din 1923 șef al Biroului 1 și subșef de Stat Major. La 10 august 1927 a fost avansat prin decret regal la gradul de locotenent-colonel de cavalerie și transferat la Marele Stat Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august 1927 - 1 noiembrie 1930, ca bun observator politic și militar, funcția de atașat militar în Cehoslovacia, fiind
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]