12,032 matches
-
greutățile care se ivesc în stăpînirea unui teritoriu de curînd ocupat, cineva ar putea fi mirat de faptul următor: Alexandru cel Mare a cucerit Asia în cîțiva ani17 și îndată după aceea a și murit; se părea că, în mod logic, întregul imperiu ar fi trebuit să se răscoale; cu toate acestea, urmașii lui Alexandru au păstrat puterea și n-au întâmpinat în domnia lor alte greutăți decît acelea pe care propria lor ambiție le-a făcut să se nască între
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și apoi de 16 ani; alocațiile pentru supravegherea copilului sau alocațiile pentru începerea școlii, în sens contrar, dispar de îndată ce copilul depășește o vârstă critică sau îndată ce a depășit vârsta limită de frecventare obligatorie a cursurilor școlare. Dacă aceste reguli sunt logice și prestația plătită nu dă naștere la discuții de principiu, nu la fel se întâmplă cu prestațiile plătite sau neplătite începând cu o anumită vârstă părinților unor adulți tineri. Ieșirea din aria prestațiilor familiale dă naștere la salturi de venit
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Mine, dacă doriți aceasta, puteți birui răul și boala spirituală. Cine nu adună cu Mine, Adunătorul, Împăciuitorul sufletelor, opusul lui diabolos, „cel care separă și scindează” sufletele, comunitățile, inima, lumea, acela risipește și se risipește pe sine. „De aceea” - concluzie logică, așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului nu va fi iertată. și, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar dacă cineva ar vorbi împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se folosesc de numele unor personalități consacrate: Daniel, Isaia, Ezdra, Enoh etc. În felul acesta, ei încearcă să desființeze, măcar la nivel formal, granița dintre scrierile canonice și cele necanonice. Pseudonimia despre care vorbesc aici are însă și o justificare logică, oferită de autorii înșiși: apocalipsele respective nu au fost făcute publice, din varii motive, în timpul vieții protagonistului, ci au așteptat condiții favorabile. De pildă, la sfârșitul lui 4Ezdra se spune că, timp de patruzeci de zile, profetul a dictat câtorva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu pas și de aici concluzia logică că este cineva care se află pe urmele tale... Și acesta nu-i altul decât unul din preajma ta! Cine-i?” - l-a Întrebat gândul de veghe. „Tu ai vreo bănuială, prietene?” „Dintre colegii vechi nu cred să fie vreunul. Gândește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mult. O vreme, ea păruse să se eschiveze și schimbase cu viclenie vorba, atunci când el încercase să afle mai multe în legătură cu ea. Acest lucru îi dăduse mult de gândit, fiindcă nu reușea să-i găsească nici un fel de explicație logică. Și în anul al doilea, întâlnirile lor aveau loc tot la universitate, pe holuri și în amfiteatre, ca la început, iar după cursuri el o însoțea până în dreptul Cișmigiului, unde invariabil ea își lua rămas bun de la el, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începe să redevină violet. Dora și-a redobândit capacitatea de înțelegere și de percepere a gândurilor Minodorei căreia îi transmite întrebarea : "Unde sunt ? Poți să îmi spui oare unde mă găsesc ?" Aproape instantaneu percepe un răspuns, un fantastic și totuși logic răspuns : "E greu să îți explic. Nu am apucat să fac studii care m-ar ajuta să pot explica bine... Totuși câte ceva am mai învățat și eu... De la mama, ea știa multe... Ne aflăm într-o lume a antimateriei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adresează Dorei : Nu este prea multă lume pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb ce poate căuta aici pe vremea asta o doamnă ca dumneavoastră, îmbrăcată ca pentru o plimbare în oraș ? Dora nu răspunde nimic. Întrebările străinului sunt foarte logice. Acesta continuă să îi vorbească cu naturalețe, ignorând că ea nu răspunde. Se comportă de parcă ar cunoaște-o de când lumea. Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște cașcaval iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tremuram deslușind urmele ochilor și degetelor unei fetițe întipărite în paginile cărților cu povești. Dora nu spune nimic, tace dar este cuprinsă și ea de o emoție copleșitoare. Amintiri, gânduri despre copilăria ei, îi trec prin minte fără nici o legătură logică. Ea nu se gândise niciodată cu plăcere la cei doi băieții, Dragoș și Ciprian, fiii prietenului tatălui ei, le purtase doar o oarecare pică pentru că o văduviseră de câteva cărți dragi. De unde atunci această emoție ? Să fie vinovat oare parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după ce le-am dat pomadă ; bobițele de vâsc ajunseseră la maturitate. Dora nu mai este surprinsă; se aștepta parcă ca după prenu-mele Alindora să urmeze, pe parcursul povestirii Teodorei, și numele Bosch. Și totuși, înainte ca Teodora să continue, o întrebare logică care o intrigă îi trece prin minte : Oare doctorul ăsta neamț, oare el a violat-o pe Minodora ? Oare el este tatăl Alindorei Bosch de la spitalul din Strasbourg ? Răbdare ! O să afli până la urmă răspunsul." După plecarea lor, la căderea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în suflet. Noi n-am avut repere, ținte. Am avut? Care au fost?... Un sălbatic, până și un sălbatic are ținte clare: asigurarea securității fizice, îndestularea stomacului, satisfacerea libidoului... Sunt, neîndoielnic, niște ținte instinctuale, de peșteră, dar au o consecvență logică a lor. Noi ne-am cantonat doar în spațiul strâmt al unui homo aplaudacus. Avem doar repere de homo aplaudacus. Dar dacă după criteriul volumului aplauzelor agorei trebuie să ne rostuim mereu viața, de ce nu ne cumpărăm fiecare câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care protecția plaiurilor românești și intimitatea acestui colț de lume, pașnic, ți le pot inspira. Dincolo de dealul acela, urmează o râpă. Pământul gol și galben se modelează în deal, la fel ca la poalele acestuia trecut. Se îmbrățișează forme logice printre zdrențuirile spâne și se simte un miros de soare. Culoarea aerului are reflexe arămii. Și Moldova cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută festivă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
capabili să simțim, să ne bucurăm de intimitatea frumosului. Păcat de locul unde am ajuns, de progresul făcut, de posibilități. Când am putea să ne odihnim(cu excepția legilor de drept animal pe care nu le impune nimeni deși sunt și logice și normale ) iată că unii nu ne lasă. Păcat. O catastrofă ar șterge de pe fața pământului, fără doar și poate, toate ideile geniale păstrate , toată munca și cultura, adevărul. Oare nu-i destul câți oameni de valoare mor? Acum vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care nimic nu se întâmplă. Absolutul nu mai e creația lui Dumnezeu, este natura sa. Nirvana reprezintă eliminarea tuturor aparentelor, reîntoarcerea după un ciclu complet (orice legătura intre celule legături ce stau la baza gândirii sunt de ordin biologic și logic iar îmbrățișarea rațiunii înseamnă o percepere a instinctului, deci totul e rațiune ) când se descoperă totul, când Rațiunea stă în fața ei însăși. A face raționamente corecte în absolut, care să reprezinte esența persoanei și în același timp persoana să perceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o detestă. Aici, ființează principiul logic al terțului exclus, astfel că a treia posibilitate nu există. În privința aceasta, nu pot să emit pretenții nici de la tine, nici de la ceilalți. În definitiv, cine sunt eu pentru a ridica pretenții?! Totuși, singurul mod, prin care aș putea pleda
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o mai suport! Acum, viața mea actuală-i mai amară decât fierea, iar asta-i doar o consecință logică a felului greșit, în care mi-am dus-o în trecut. Cât regret! În fine, cred, totuși, că doar de iubire aș fi avut nevoie, un lucru cu totul ascuns în suflet, dar prețios oricând. Ar fi fost cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă a cărților, cu toți marii gânditori ai vremurilor 154 Rareș Tiron trecute, cu raționamentele logice, pe care se bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător din mințile oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deschizându-ne realității, spunând "da" existenței unui sens în viață. Ca și în cazul altor experiențe fundamentale, precum iubirea sau speranța și cea a încrederii de fond în realitate nu se poate demonstra a priori printr-o serie de raționamente logice, dar nici după ce tocmai a fost experimentată. Nu este nici premisa deciziei mele, nici consecința ei. Mai curând, această încredere în viață devine comprehensibilă prin actul exercitării deciziei mele în viața de zi cu zi, se înțelege că are sens
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și Statele Unite, Canada și Noua Zeelandă. M-am întrebat deseori dacă indigenii au într-adevăr o "cultură". Trebuie admis faptul că nu au cultivat nici scrisul, știința sau vreo tehnologie complexă. Dar gândirea lor, după cum mi-au explicat antropologii culturali, este logică, plauzibilă, mai mult chiar, este marcată de pasiunea pentru ordinea lucrurilor și pentru relațiile umane. Asta m-a ajutat să înțeleg mai bine un principiu fundamental al evoluției antropologice: acolo unde apăreau nevoi vitale ale omului Antichității, acolo unde se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
secularizate, redusă doar la raționalitate și funcționalitate, dar trebuie să caut pătrunderea dimensiunii sale profunde. Cum altfel se poate găsi un răspuns la întrebarea despre fundamentul vieții? Spre fundamentul lucrurilor În timpul activității mele științifice nu eram interesat numai de fundamentul logic, de principiul cunoașterii sau de ratio, dar și de fundamentul ontologic, principiul ființei și al materiei, de fundamentul realului, de "cauză". În filozofie, lângă principiul non- contradicției ("Ființa nu este Non-Ființa") se află și principiul rațiunii suficiente: "Nimic nu există
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
răului. Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie a crucii unitară există doar începând cu Evul Mediu. Însă teoria satisfacției a Sfântului Anselm d'Aosta (mort în 1109), care cu o rigoare logică extremă voia să demonstreze că sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe cruce trebuia să oprească ura lui Dumnezeu, a întâlnit o opoziție tot mai intensă odată cu trecerea timpului. În alte publicații am manifestat o poziție critică cu privire la rezultatele cercetării istoriei dogmelor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]