1,634 matches
-
Îmi controlez emoțiile și mai ales să nu Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă, fuga-fuga, În gropi și vâslesc fuga-fuga din lopeți; să-i astupe; să nu pută. După aceea se răspândesc care Încotro, unii Își clătesc gâtul cu apă, alții cu rachiu. De fiecare dată când trece pe-acasă, Între o căutare și alta, ca să se spele, să se schimbe (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu mă ’c călare - hai ș’ tu călare! - Ș’ un’e-l pui, călare? La oblânc? - L-oi pune lângă cel’lant - s’ nu-i fie urât... - Luaț’, măi ș’ niști lopeț’, s-astupăm aicea, la iazu nos’! - Duceț’ voi lopețile - noi le-om aduce... - Așă-i! Astupaț’ voi, că peștele l-om face pe din două... - Așa-am făcut anțărț, noi ne-am opintit la lopeț’, pi din două-ai făcut peștele cu socru-tău - la prins, nu la astupat! - Ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș Iacob al meu: cum știe el și rusește! Rușii se uită unul la altul, apoi fiecare În strachina celuilalt - apoi se aștern pe horpăit, ținând lingurile ca pe lopeți. Moș Iacob, după o vreme: - Da luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar continuă să mănânce borșul gol, pâinea o țin strâns, sub fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
într-un soi de cuptor ce la orele amiezii ajungea adesea să aibă șaizeci de grade. Cele trei duzini de soldați care alcătuiau garnizoana își petreceau jumătate din viață blestemându-și soarta la umbra palmierilor, iar cealaltă jumătate, dând la lopată într-un efort disperat de a înlătura nisipul și de menține curat îngustul drum de pământ ce le permitea să comunice cu lumea exterioară și să primească provizii și corespondență la fiecare două luni. în urmă cu treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce domina oaza spre est, o veche ghourd de peste o sută de metri înălțime, aurită de vremuri și împietrită în inima ei, încât nisipul aproape că se transformase în piatră, sergentul Malik observa fără interes cum oamenii săi înlăturau cu lopata nisipul recentelor dune ce amenințau să înghită cel mai îndepărtat dintre puțuri, până ce binoclul său dădu peste solitarul drumeț ce-și făcuse apariția călare pe un mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici eu nu avem, dar eu știu să am singur grijă de mine. S-a îndepărtat când umbrele se prelingeau deja peste oază, oprindu-se la marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva ceasuri în lumea viselor, departe de infernul din Adoras. Amurgul nu s-a arătat; cerul a trecut aproape dintr-o dată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajunseseră, probabil, la concluzia că nu-i vor deosebi pe unul de altul după glas sau gesturi în vecii vecilor și renunțaseră complet la această speranță. Nici Malik, nici ofițerul, nici acei soldați care dădeau nisipul la o parte cu lopețile nu erau francezi, dar semănau cu ei în privința ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zile aveau să pornească în nebuneasca aventură de a pătrunde în cea mai neospitalieră regiune, în căutarea unei caravane pierdute. Probabil că nu aveau să se întoarcă niciodată în viață, dar era mai bine decât să continue să dea cu lopata la nisip zi de zi, până în clipa când alții aveau să să arunce lopeți de nisip peste corpurile lor. în baraca lui, căpitanul Kaleb-el-Fasi sforăia și el ușor, visând, poate, caravana pierdută și bogățiile ei, și dormea atât de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
regiune, în căutarea unei caravane pierdute. Probabil că nu aveau să se întoarcă niciodată în viață, dar era mai bine decât să continue să dea cu lopata la nisip zi de zi, până în clipa când alții aveau să să arunce lopeți de nisip peste corpurile lor. în baraca lui, căpitanul Kaleb-el-Fasi sforăia și el ușor, visând, poate, caravana pierdută și bogățiile ei, și dormea atât de adânc, că nu-și dădu seama că o umbră înaltă se profilă pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să mă duc eu, îl rugă sergentul. Nu sunt targuí, dar m-am născut pe meleagurile astea și le cunosc bine. Refuză cu convingere: — Eu sunt acum maxima autoritate la sud de Sidi-el-Madia, spuse. Poate o să mă asculte. Luă coada lopeții de al cărei capăt soldatul legase o batistă murdară, își scoase pistolul și începu să coboare cu grijă panta periculoasă. Dacă mi se întâmplă ceva, preiei comanda, preciză. Malik nu trebuie s-o preia sub nici o formă. E clar? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care respira mai bine, dar era departe de a-și recăpăta cunoștința. îi dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri prin ea cu lopata și orașul semăna acum mai curând cu un sat. Circulația se blocase și eu am rămas prizonier acolo, în centru, pentru că nimeni nu e în stare să străbată pe jos, de două ori pe zi, câte zece kilometri.” „Umblau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Eu însă nu prea aveam încredere și tata avea palmele umede. Domnul Sanowsky s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială că domnul Sanowsky și tata se cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
luminile din case se stinseră una câte una. Catârca a fost Înhămată la căruță, apoi, cu mult efort, deși cântărea foarte puțin, ginerele și cele două fiice Îl coborâră pe bunic, Îl liniștiră atunci când, cu glas stins, Întrebă dacă luaseră lopata și sapa, Da, am luat, fii liniștit, și imediat mama copilului urcă, Îl luă În brațe, spuse Adio, copilul meu, că n-o să te mai văd, deși asta nu era adevărat, pentru că și ea urma să meargă În căruță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zece pași, și deodată bărbatul spuse, Am ajuns, S-a sfârșit, Da. În urma lor un glas repetă, S-a sfârșit. Mama copilului Își adăpostea pentru ultima oară fiul mort În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi de semn pentru când vom veni să le aducem flori. Mama copilului lăsă să cadă sapa și lopata și, ușor, Își culcă fiul pe pământ. Apoi, cele două surori, cu mii de precauții ca să nu-l scape, luară În primire trupul tatălui și, fără să aștepte ajutorul bărbatului care deja se dădea jos de pe catârcă, Îl așezară alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu, nici giulgiu, trupurile urmau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vii, vor lua În câteva zile locul acestora care, ofilite, moarte, retezate, vor intra În ciclul alimentar al aceluiași pământ din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era acoperit din nou. Începu să plouă când termina de Înhămat catârca la căruță. Actorii dramaticului moment descris anterior cu o minuțiozitate desuetă Într-o povestire care până acum a preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la spital pentru că nu mă pot mișca, însă tu sărbătorești deja pentru că îți imaginezi că în felul acesta vei scăpa de mine. Cu palmele grele îmi acopăr fața, este ca și când ar fi aruncat în mine cu pietre, din pat, o lopată de pietriș plină de silabele unor vorbe murdare, cum îndrăznește să îmi invadeze intimitatea și să își verse acolo gunoiul, cum îl voi mai scoate dinăuntrul meu, cum îi voi putea demonstra că a greșit față de mine, dar de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Telegrame de felicitare din partea autorilor Manuzio. Ar fi venit, În fine, momentul adevărului, la vreun an și jumătate. Garamond i-ar fi scris: „Dragă prietene, așa cum prevăzusem, dumneata ai apărut cu cincizeci de ani mai devreme. Recenzii, ai văzut, cu lopata, premii și consensuri ale criticii, ça va sans dire. Dar exemplarele vândute sunt puțintele, publicul nu e pregătit. Suntem constrânși să debarasăm depozitul, la termenele Înscrise În contract (anexat). Fie le retopim, fie le cumpărați dumneavoastră la jumătate din prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
La șapte dimineața am auzit zgomote în cameră și am deschis ochiul stâng, aflat în partea de sus a capului. În consecință, am văzut o piticanie în pantaloni de apă adâncă, cu o pălărie gen piftie, traversând dormitorul cu o lopată în mână, direcția balcon. Am crezut că m-am trezit în corpul altcuiva și am închis repede ochiul la loc. Spre consternarea mea, am auzit glasul Mariei care, din spatele blocului, cerea lopata ca să poată bate nucile. Memoria mi se închegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o pălărie gen piftie, traversând dormitorul cu o lopată în mână, direcția balcon. Am crezut că m-am trezit în corpul altcuiva și am închis repede ochiul la loc. Spre consternarea mea, am auzit glasul Mariei care, din spatele blocului, cerea lopata ca să poată bate nucile. Memoria mi se închegă lent și mi-am dat seama că aveam la etajul unu o vecină care aducea cu piticania în cauză. De asemenea, aveam și un nuc în spatele blocului. M-am ridicat buimăcit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]