1,956 matches
-
vin cu sabia și țeapa, și nimeni nu-l acoperă cu scutul, betoane, toate zările-s zidite. NUNTĂ ÎN GOMORA La-nceput nu-i nimic, numai frică, gust suav furișându-se-n toate, poleială pe turnuri ne pică o Gomoră lucind de păcate, ca o caznă ce pâinea o schimbă în comoară, și apa-n lingou, praf de aur e sarea pe limbă și se cere făcută din nou, îl pisezi și îl scarmeni prin site, dar argintul rămâne argint, din
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
pe toate! Vino și tu, dacă vrei, Să stai la stăpânii mei! -Da! Da! Da! Pricep și eu! Dar parc-am văzut ceva Strălucind la gâtul tău? -A! E o nimica toată: O zgardă de oțel lată. -Ce frumoasă! Ce lucește! Dar la ce îți folosește? -Stăpânii mă țin legat Să n-alerg hoinar prin sat. -Hoinar!? Hoinar!? Nu cunosc și n-am habar! -Uite-așa, cum stau acum De vorbă cu tine-n drum. -Și-mi mai spui că este bine Și
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]
-
Acasă > Versuri > Visare > TAINICUL VIS Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tainicul vis Clipind a început să tremure Tainicul vis în noua să trezire , Din zborul iubirilor fără nume Când mai lucește o zâmbire ... Mă scufund printre culori ireale Când apusul îmi asculta lacrimile , Si împrăștii în jur doar culoare Ca să-mi pictez cu tăceri visele ... Din priviri străine îți scuturi Uitări și regrete-n paradis , Pe aripi ucise de fluturi Te
TAINICUL VIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375566_a_376895]
-
tu ești plin de romantism, domnule, ce dracu vezi tu de acolo de sus, de deasupra orașului, din darabanaua aia, de stai acolo ore întregi după program? “De acolo de sus din darabanaua mea, domnule inginer, văd acoperișurile caselor cum lucesc în razele primăverii, văd străzi întregi pline cu lume, niște linii drepte ca niște panglici uriașe care se pierd undeva la marginea orașului...Se vede așa de mică lumea de aici încât nu dai doi bani pe ea; mai văd
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
Și jucăușele șuvițe au dispărut imediat. De câteva ori a zbughit-o din casă, după colindători. Să-i vadă acolo, în tainița misterioasă a nopții, luminați doar de un fir de rază ce răzbătea prin perdeaua de la fereastră. Cum mai luceau clopoțeii din mâinile lor ! Sau, cum mai străluceau mărgelele de hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
semăna ei și un băiat care semăna cu el. Ce-au mai trecut anii, Doamne! Parcă ieri m-am îndrăgostit și eu de Lina mea, și muream de dragul ei. Și eu eram așa de înfierbântat ca nărodul ăsta. Oare, îmi luceau și mie ochii-n cap și fața, în halul ăsta, ca lu' Pepsi? Tot ca el eram și eu? Sigur, eram ca el, cum altfel poate fi un om îndrăgostit? Doamne! Să dea Domnul să îl iubească fata asta, să
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
pe capră un elegant birjar, Contele! La un semn al acestuia, urcară în spate. La un simplu îndemn, caii smuciră hamurile spintecând văzduhul. Era fascinant! De sus, zăriră prin noapte dealurile împădurite și crestele munților cu frunțile de piatră ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el și străbătură multe coridoare și încăperi. Narcisa
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Zeii mor singuri. Nu e greu de intrat în pantofii Maestrului, sunt doar cu câteva numere mai mari. • „Nu v-am spus, dar vă repet!". Banii nu aduc fericirea... Și ce, lipsa lor o aduce? (Nae Cernăianu). Nu tot ce lucește e aur. De pildă, chelia! E un bou! Ce-i al lui, e al lui. Iubirea se banalizează din momentul când este mărturisită. • Dacă te lasă memoria, mai bine taci. • Una-i să fii autor de cărți și alta scriitor
ZICERI (165/166) NUMELE ŞEFULUI & LUAT ÎN BALON de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372991_a_374320]
-
iubito, veșnic verdele-n ramuri, Hai lasă-mi, iubito, incendiul să țină. Cu tine zbor cânturi cu aripi de aer, Iar fapta în sine un deochi o primește, Plâng serile-n tine, în vântul cu șuier, Petale de vară selenară lucește. În portul iubirii ți-am sădit o grădină, În vis sărutat ce-a-nflorit în amurg, Hai lasă-mi,iubito, lumina-n lumină Hai lasă-mi furtuna la piept să o strâng. Cu mine sunt veșnic fierbinți amănunte, Un câmp
CAD STELE DE AUR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371050_a_372379]
-
-și crea el însuși culorile trebuitoare. În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „ În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ștefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială își lucește perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peștelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă își expun adânci sensuri filozofice. Așa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian. Alte câteva lucrări sunt semnate
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
Lucrări > NEBUNUL Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Pe coridoarele absurdului am gasit o mană care aruncă cu pietre dincolo de tăcerea cuvintelor. Un ochi veșnic deschis, privește în încăperile minților și lucește în nopțile preoților. De pe muntele măslinului sunt coborâte cruci, pentru ca să umple văile cu poporul lui Dumnezeu. Un autobuz sare în aer și porțile îngerilor se deschid cu lacrimi adunate, în râul care ne trimite, ploi triste, din când în când
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
polara, Nici gând să poți, să o dezgheți, atât de rece e, și-atât de-amară. Cruste de mucegăi, se-adună, peste-a timpului scurs, Prin paharele vieții murdare, stropi de dulce-amar, Din vinu-ți nebăut de-atâta timp, se văd lucind, Pe catifeaua strugurie, a perdelelor vechi și-mbacsite, De fum, iubire și-ntuneric...tablouri vechi, în care, Burți imense, se văd ieșind de sub sacouri strâmte, Pătate cu otrava-ți, de mine nebăuta, încă, Si care-așteaptă-n cupă ruginita. Femei cu decolteuri mari
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
specific. Mai apoi, din dragostele, artistei, din obiceiurile patriarhale, verva, bucuria, jalea cuprinse în povestea pe care o poartă fiecare cântec. Portul pitoresc al ei joacă, de asemenea, un rol de importanță ce nu poate fi ignorată. În toate acestea lucește viu frumusețea, care-i sigiliul cântecelor Vasilicăi Tătaru. Cântece admirabile într-o înșiruire estetică armonioasă, o atractivitate lină ce-așează alături de vocea deschizătoare a ușii sufletului, lumina și culoarea jucând în fereastra ochilor. În maiestatea folclorului românesc, frumusețea melodică și
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
durere, Și ce dor, împinge dorul, să vibreze de plăcere, Folosind gândirea sfântă să găsească ce-i iubirea, Să-i găsească mulțumirea, fericirea, nemurirea. Ăsta este rostul vieții și al sorții și al morții, Să vezi unde e scânteia ce lucește-n taina nopții, Să îți folosești gândirea ca să vezi unde-i iubirea, Mocnind flacăra supremă, arzând toată fericirea, Să cobori gândul curat, curățat de-ntunecat, Separat și vindecat și trimis la judecat, În inima ta cea pură, încuiată într-o
VISĂTOR de DAN BORBEI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347351_a_348680]
-
mare, păși nepăsătoare, admirând priveliștea din jur. Câțiva bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana o urmară la câțiva pași distanță, șușotind, râzând și dându-și coate. Deodată, doi călăreți apărură din senin pe poteca, ce lucea în ultimele raze ale soarelui.Caii păreau turbați, scoțând aburi în amurg. -La o parteee! se auzi vocea autoritară a unuia dintre călăreți. Talestri și prietenele ei se feriră în ultimul moment. Aela căzu în șanțul săpat de-a lungul
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
mai serioasă!” „Ce armă crezi că ți-ar trebui?” M-am gândit o clipă, iar apoi i-am zis zâmbind arătând cu degetul înspre brâul său „Kisu!” (cuțit!) „Vrei cuțit, cuțit să fie.” Și mi-a dat un cuțit. Îi lucea lama și-n lumina lunii. Tare mândru mai umblam printre mucioși! Iar aproape când să mă plictisesc și de cuțit, m-au luat cu ei la vânătoare. Atunci am fost cu adevărat fericit, alergam împreună cu tata și cu frații mei
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un nor să îl anin în zbor, Îl storc de ploaie când îl prind, Doar tu, durere, treci și nu te dor Decât, de gheață, ochii mei lucind... din vol ” A TREIA CALE” 2013 foto: internet Referință Bibliografică: Steluțe triste / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
STELUŢE TRISTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346991_a_348320]
-
Vis). Sau: “Mi-a povestit mama, azi dimineață,/ Că a visat ape tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna să vină în sus.// Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,/ Cu sulițele spicelor lucind,/ Tulpini aburind,/ Să schimbe la față livada.// Și-arzând de arsura nuntirii,/ Se-ntindea peste marginea firii,/ Iar spicele aruncau printre degete leasa/ Să-și prindă din neființă mireasa.// Spre seară, mama se făcu atât de ușoară/ Că n-a
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le răspunde în aceeași
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului barcagiu Pe fluviul dintre lunci bătrânul barcagiu a mai ieșit cu lotca-i peticită, abia mai dă din vâsle și-i pustiu și apa dorului în piept îi e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare.! Iubito, te-aș ruga să mi le-aduci cu aripile albe de iubire, în lotca mea, pe fluviul dintre lunci
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
asemeni unei jivine) miresme cunoscute: de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Iisus. Ninsori albastre ca în datinele noastre Ninge,ninge ca în datinile noastre, Colindătorii în sănii de lumină Vin încărcați în balade cu astre, Când își mai pune bradul un cerc pe tulpină. Copii rup pietre din Steaua polară Nestemate lucind în visele lor, In cântec germinează vibrație solară Ca mierea cuvântului născut dintr-un dor. Ninsori albastre coboară pe cetini, Vinul decantează cristalul pe masă Și-adînci sentimente,între prieteni, Țes verbe în fraze de mătasă. Orașul ascultă poeme de iarnă
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
și singură. Dar poți să te pui cu un copil? Acesta ieși doar un pic pe uliță, doar cât să se uite în vale, să vadă ce mai e prin sat. Ceva îi atrase curiozitatea: mai în vale, pe toloacă, luceau mici ochiuri de apă, ca niște minuscule lacuri. De bună seama, în urma ploii furtunoase de ieri, gropile se umpluseră de apă iar acum luceau ispititor. Se uita cu încântare spre livezile cosite de curând de vecinii din vale, îi plăceau
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
să vadă ce mai e prin sat. Ceva îi atrase curiozitatea: mai în vale, pe toloacă, luceau mici ochiuri de apă, ca niște minuscule lacuri. De bună seama, în urma ploii furtunoase de ieri, gropile se umpluseră de apă iar acum luceau ispititor. Se uita cu încântare spre livezile cosite de curând de vecinii din vale, îi plăceau și își dorea să fie și el acolo. Iată, acolo, lângă casa vecinilor, ieșiră din casă toți cei trei copii, pesemne trimiși cu treburile
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
îl văzură și ei. Fetița cea mai mare îl strigă: - Ionuț ! Nu cobori la noi, în vale ? - Nu am voie. Mi-a zis bunica să nu plec departe de casă. Mai bine veniți voi aici, la deal, să vedeți cum lucește apa în toloacă. - Ce apă ? Unde ai văzut tu apă pe deal ? întrebă nelămurită Anuța. - Uite chiar aici aproape de mine ! Copiilor din vale, foarte curioși de tot ce zicea Ionuț, nu le-a fost greu să lase treburile de lângă casă
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]