797 matches
-
pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga, 87) „Lumina lămpii de pe noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când e luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vremii și din beletristică, toate având drept subiect „vinul voievodal”. Poezie, proză, epigrame, cântece lăutărești - aproape tot ce s-a scris despre Cotnari apare și în carte. Autori celebri, autori uitați, toți s-au întrecut să înalțe ode licorii cu luciri chihlimbarii. Pentru că Domnia este și un excelent memorialis t. „Cu vinul petrec/ Și astăzi, și mâine,/ Guvernele trec/ Cotnarul rămâne...”, cugeta poetul Cătălin Bordeianu. Un alt autor al vremii, Vasile Pintilie, suspina: „Când sufletul mi-e pus pe jar/ Și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
De ți fugeau ochii pe ele și te lăsa cu alean. Pe la cele ce-s bătrâne, gâtul li i cuprins de salbe, Salbe scumpe și bogate, salbe de Constantinan ți, Ce ajungeau prin a lor curbe, mândrele cămeșuici albe Oglind-n-alor lucire fluturași delicați. La urechi mândru le-atârnă câte o drăguță pereche De cercei lucrați în aur, cu mari pietre n diamant, Apărând printre ștergare, ca drăguțe mici buc hete De steluți cu vii lumine, mândre ca pe firmam ent. Numai
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! AMURG DE TOAMNĂ Înserarea se întindea ca un văl de pânză de păianjen care ascundea pe jumătate lucrurile... Soarele, cufundat de mult în asfințitul vânăt, trimitea încă luciri trandafirii norilor. Pământul somnoros era luminat de steluțe sclipitoare de pe văzduhul cenușiu. Arborii cafenii au brațele reci, deoarece vântul aspru le-a suflat frunzele ruginii, rămânând fără veșmânt. Se mai auzea glasul stins al unui greieraș negru, mic, muiat în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de-a lungul primelor două decenii ale secolului XX, nu i s a spus (sau, mai exact, n-a fost scris) așa, ci ca în poemul lui Bacovia (și pronunțat „princésă”, după modelul rusesc). Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stepele nord-caspice și nordpontice timp de două sute de ani, după care, statul, cultura și civilizația lor vor primi lovituri nimicitoare din partea neamului rhos (varegii, suprapuși slavilor răsăriteni) și din partea foștilor aliați, bizantinii . Ce a mai rămas din stră lucirea de odinioară ? Nimic sau aproape nimic. Kazarii rămași pe locul lor de dominație (cea mai mare parte au luat drumul pribegiei spre cnezatele rusești, Polonia și Germania) s-au ruralizat și barbarizat la adăpostul văilor Munților Caucaz, unde au dus
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
luat drumul pribegiei spre cnezatele rusești, Polonia și Germania) s-au ruralizat și barbarizat la adăpostul văilor Munților Caucaz, unde au dus și duc o viață modestă . Cu siguranță că și aceste enclave kazare contemporane păstrează în amintirea lor stră lucirea de altădată, când kazarii și armatele lor apărau granițele Europei Orientale de învă luirea islamică a Califatului de Bagdad, când capitala lor Itil, de la vărsarea fluviului Volga, aduna în piețele sale toate comorile orientale și occidentale. Nu avem alte dovezi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
se circumscrisă demonicului, după cum o percepe fata: „O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată”. Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați”. Pentru a doua oară, paloarea feței și lucirea ochilor, sunt semne ale dorinței de absolut, Înțelese de fată ca atribute ale morții: „Privirea ta mă arde". Deși unică Între pământeni, fata refuză din nou să-1 urmeze: „Dară pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodată!", recunoscând că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vânat pe întinderi de mile întregi în jur. Când ajunseră lângă platforma de tragere, Jonas încremeni locului și-l lăsă pe tânăr să se depărteze. Înălță pușca la obraz și văzu țeava lungă îndreptându-se pieziș spre stelele ale căror luciri pâlpâiră în oțelul ei. Așteptă nemișcat, urmărind din ochi spinarea omului legănându-se deasupra porumbului. Apoi, în clipa potrivită, apăsă pe trăgaci cu putere, ținând pușca pregătită să tragă din nou. Când răsună pocnetul împușcăturii, capul negru și rotund zvâcni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ar fi acuzat de publicitate agresivă, Împotriva altor mărci). Tot la Parfumerie Victoria, se mai comercializau „Oleiu și Pomadă Miranda“, care „Întăresc și Înfrumusețează părul și dă un parfum nespos de plăcut“, „saponul Miranda“, care „dă pelei o molitate și lucire simili de catife“ și elixirul de gură „Dentorine“, „care Împrospătează și curățește gura, Întărește ginginele și apără dinții de cariea“. Tot pentru frumusețea și tinerețea „veșnică“ a damelor și domnilor erau prezentate cosmetice franțuzești ce se puteau găsi, de data
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ajungi într-o țară unde morții sunt cinstiți printr-un asemenea cult". Când fiica sa încă trăia, îi dedicase frumoase versuri: "Raza strălucitoare a soarelui se joacă pe pământ și lumina ei răsfirată capătă culori vaporoase. De câte ori, scăldându-te în lucirea lor, ai rămas zâmbitoare, sărutând jerba aurită! Niciodată nu știam dacă undele înflăcărate vin de la tine sau de la el, dacă soarele, în joacă, te învăluise într-o rază și apoi, de sus, te dăruise lumii și mie"*. La o lună
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și un anume amor-propriu de autor. Prefăcătoria lui, care era profundă ca aceea a unui om care își petrecuse viața în comploturi, își găsea un ajutor deosebit în imobilitatea trăsăturilor și în insignifianța privirii: ochii lui erau lipsiți de stră lucire și opaci, cum sunt geamurile groase destinate să lumineze cabinele navelor, care lasă să treacă lumina, dar prin care nu se vede nimic. Foarte nepăsător la primejdii, avea curajul frumos și rece în zilele de criză și, în același timp
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și mai mult banalitatea prozaică, în luciri calme, în ecouri de muzicalitate. Bacovia recompune o lume dezorganizată, descompusă, într-un spectru de culori, o închide într-un vas de cristal. Strigătul rămîne îngropat pentru că doar el, Bacovia, atinge cu adevărat umanul. Tonul pur, liric, se iscă tocmai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
catedrală, cu decoră?iuni din abunden??, dar cu �mprejurimile mai pu?în degajate, nu apare � cu excep?ia celei din Pisa � că un obiect izolat. Puternic articulat? cu zona �nvecinat?, ea pune �n valoare spa?iile ?i exalteaz?, prin str?lucirea să ?i prin multiplele sale func?îi, aspiră?iile identitare ale oră?ului. Planul oră-?ului medieval pare a nu avea nimic comun cu planificarea. Totu?i, la Siena, de exemplu, str?zile principale ur-meaz? cele trei linii de creast
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de la Sainte-Chapelle din Paris (1490). Transluciditatea, cel mai adesea colorat?, a vitraliilor, asociat? cu abstrac?iunea structurilor constructive, face din nav? un spa?iu cristalin ?i sacru, care se refer? la �Oră-?ul Sf�nt, noul Ierusalim, ?i la str?lucirea să asem?n?toare pietrei pre?ioase, a unei pietre de matostat transparente că un cristal� (Sf�ntul Ioan, Apocalipsa). Goticul englez Num?rul edificiilor, dimensiunea marilor catedrale, caracterele constructive ?i decorative, �n sf�r?it, longevitatea acestui stil fac
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ef de stat. ?i, că ni?te umani?ți, ei ?intesc s? contopeasc? cultură antic? (p?g�n?) cu cultura cre?țin?, �n folosul prestigiului Romei, capitala. A?a se face c?, pentru Papă Iuliu al II-lea (1503-1513), str?lucirea spiritual? a Romei, ca ?i puterea ei politic? ?i militar?, trebuie s? se reflecte �ntr-un cadru urban demn de Romă imperial?. Maestrul acestui proiect ambi-?ios va fi Donato Bramante (1444-1514), care lucreaz? la Romă �ncep�nd de la 1500, la
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
bizarerii care ștric? frumuse?ea acestor edificii�. Borromini (1599-1667), dup? o tinere?e laborioas? ?i obscur? la Romă, �n special pe ?antierul bazilicii Sf�ntul Petru, �ncepe o carier? de arhitect de un oarecare r?sunet, dar departe de str?lucirea european? a lui Bernini, �n ciuda unei mari competen?e de constructor. Prima sa comand?, mica m?n?știre de la Sf�ntul Carol de la cele Patru F�nt�ni, la Romă (m?n?știre, 1635; biseric?, 1638; fă?ad?, 1664
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
daruri, în care arma plutea neliniștitor de indecis. Odată acceptată, ar fi putut insufla mâinii tot felul de elanuri imprevizibile. La urma urmei, care dar nu e o armă?" se întrebă Trees în sinea ei. Desprinzându-și privirile de gravură, lucirile obiectelor din sala muzeului o întâmpinară cu o neinocență expectativă. Tocmai atunci Ondine o întrerupse: − Vreau să fiu armă, nu instrument; pricepi? − Dar arma nu e și ea un instrument de împărțit suferință și moarte? veni replica. − Nu. Ea e
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin păru-i răvășit de vânt. Atunci Ian remarcă brățara ieftină ce-o purta, făcută dintr-un material atât de umil încât îi lăsase o dâră întunecată de cocleală pe pielea albă. Și lucrătura grosolană lăsa să transpară înspre el luciri boante, resemnate cu oprimarea obscurității și strălucind doar cu ezitări, mârâit precum o haită de maidanezi bătuți. Ar fi vrut s-o întrebe ce căuta vulgara podoabă la mâna ei învățată de el cu bijuterii fine, dacă tactul nu l-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care nu mai este fondat? pe erudi?ie, ci pe cercetare. O idee nou? pe care Fran?a nu pare prea bine plasat? pentru a o promova, fiindc? ea dispune de un sistem de formare care ?i-a pierdut str?lucirea dup? ce ?i-a consacrat for?ele, restr�nse, acord?rîi gradelor (precum bacalaureatul). Universitatea a devenit o institu?ie f?r? o func?ie adev?raț?, oferind, �n cel mai bun caz, o cultur? perimat?. Or, �n fă?a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
neoplazic (care să ia în considerație atât agenții carcinogeni cât și efectul lor asupra țintei celulare) nu se poate realiza decât urmărind treptele istorice pe care mintea omenească le-a urcat, fiind nevoită să aleagă filonul prețios din puzderia de luciri false, înșelătoare. Iar dacă scopul final al căutărilor este, fără îndoială, precizarea unei profilaxii și găsirea unui tratament eficace al tumorilor benigne și maligne, nu mai puțin adevărat este că nu se va putea ajunge niciodată la satisfacerea acestui deziderat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
numaidecât, cu pași mici-mici de tot, ca să-și ofere serviciile: "Un masaj sau un ceai?" Nu, mulțumesc, n-am aer... "Gură la gură atunci sau gură la ureche", propun în cor micuțele japoneze pufnind în râs. Genele lor filtrează o lucire lubrică. Se pare că ele dau acestor expresii un înțeles special. Nu vrea nimic din toate astea. Bărbatul ei se întoarce, înfășurat într-un prosop amplu, a făcut o baie. Între timp, palierul și-a schimbat dimensiunile, acum e o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să se amestece cu valurile sărate. Era gata să se întoarcă, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]