389,862 matches
-
decît urechistul. Prestigiul urechii are la noi o lungă tradiție. El depinde de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea are mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată pentru că au tot atîtea canale de răspîndire a informației cîți clienți le frecventează. Dacă auzi a doua oară aceeași enormitate despre un om
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
1928 adresată lui Lovinescu (repusă în circulație de Gabriela Omăt în Agende), Mihail Sebastian acuză mondenitatea criticii de întîmpinare și afirmă că ar fi capabil să stabilească �o listă complectă de relații și prietenii numai din lectura cărților de critică". Lucrurile au evoluat astăzi: lectura articolelor critice nu mai oferă doar oglinda prieteniilor literare, ci dă lista completă a ranchiunelor și dușmăniilor. Unii recunosc sincer: nu pot să-l sufăr pe X, nu pot să-i sufăr pe cei care... Răsfoirea
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
literare ies treptat din actualitate ca să devină obiect de studiu. Mă amuză această naivitate jucată ca o feciorie intelectuală. Nu mai auzise colegul meu de o atare discriminare? I se părea defavorabilă clasicilor, răpindu-le obligația de a rămîne modele? Lucrul sigur este că interpreta ideologic o simplă constatare, ca și cum ea ar aduce atingere prestigiului marilor valori. În realitate, experiența ne arată că toate valorile suportă o mutație, cum spunea E. Lovinescu, adică o schimbare, care le scoate încet-încet din cîmpul
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
părăsește. Și cît timp nu-i părăsește. Un autor consacrat de școală se numește canonic. Prestigiul lui e chiar mai mare decît al autorilor contemporani. Doar că îl citim altfel. E o ipocrizie să ne prefacem că nu observăm un lucru atît de evident.
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
o stare de grație în care pluteam cu toții. - Ce n-ai știut, în 1996, cînd ai plecat la Limoges, la invitația lui Silviu Purcărete, proaspăt numit director de Ministerul Culturii din Franța, la Théâtre de l'Union? - O groază de lucruri. N-am știut, decît doar teoretic, că există o asemenea imensă diferență între două psihologii culturale, între două popoare. Deși sîntem francofoni, deși statul modern român îl are ca model pe cel francez. Cu toate astea, deosebirea este mare și
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
model pe cel francez. Cu toate astea, deosebirea este mare și altfel sesizabilă cînd începi să intri în sistem, să faci parte din altă societate. Nu e simplu deloc. Mi-a fost foarte greu, la început, să ajung la finețea lucrurilor, a mentalităților, a codului. Am învățat mult în acești cinci ani de zile. Sînt mai aproape de o direcție, știu pe unde trebuie să caut. M-am întrebat ce pot eu să le aduc nou, proaspăt. Am încercat o dată, de pildă
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
descopere lumea, geografia interioară. Am încercat, ei fiind actori, să-i construim, pînă la un anumit punct și de acolo să învețe, să știe să se construiască singuri. Direcția școlii este clară și coerentă, este definită acum. Urmăresc în continuare lucrul acesta prin potențarea capacităților fiecărui stagiu, ținut de persoane diferite, în general nume dintr-o specialitate sau alta. Nu vreau să-i pregătesc punctual pentru commedia dell'arte sau dansul Butô, deși au străbătut aceste stagii. Au învățat însă libertățile
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
am crezut că o fac doar pentru trei sau patru ani. Am stat, o vreme, între două țări cu sentimentul că nu trebuie să o pierd pe nici una. Anii aceștia mi-au schimbat felul de a gîndi, de a vedea lucrurile, de a le înțelege, m-au modificat într-un mod foarte profund. - Mai ai timp să-ți faci și meseria. Și nu oricum. - Spectacolul în care joc acum se numește Bucătăria și este făcut de Mladen Materic și Peter Handke
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
pur și simplu, în accepțiunea tradițională a cuvîntului, este un ansamblu de scene și de poeme care se spun în anumite situații de viață, prin care trecem cu toții. Bucătăria este locul în care par să se petreacă cele mai importante lucruri ale destinelor noastre. Eu i-am spus mamei că mă însor tot în bucătărie. Că vrem sau nu, că ne dăm seama sau nu, istoria trece și prin bucătărie. Am avut succes la Paris, am fost invitați la Festivalul de la
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
colectivă foarte scurtă! H. B.: În ceea ce mă privește, am avut ghinionul să fiu de trei ori arestat, de trei ori condamnat în România comunistă. Am făcut în total aproape opt ani de detenție, cunosc scena despre care vorbesc. Primul lucru pe care l-am făcut în 1968, cînd am venit în Germania Federală, a fost elaborarea romanului Dansul în lanțuri, carte care a fost tradusă și în românește și care conține experiențele mele de un sfert de veac trăite în
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
cît îmi este dat să observ - păstrează încă o oarecare distanță "igienică", "sanitară" față de ceea ce s-a întîmplat dincolo de Cortina de Fier. Se vorbește prea puțin despre ororile comise în numele dictaturii roșii. Au fost diferite încercări de a explica acest lucru. Și François Furet, și apoi autorii Cărții negre a comunismului au încercat să explice fenomenul, recurgînd printre altele la argumentul valorilor universaliste ale comunismului. Care este părerea d-voastră, pentru că spuneați că într-adevăr nu poți să trăiești o mie
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
dictaturii de orice fel ar fi ea "brună" sau "roșie" - eu nu fac deosebire între ele. O victimă rămîne o victimă și din acest punct de vedere împărtășesc părerea lui Stephan Courtois, care a scris foarte clar cum trebuie văzute lucrurile. Iertare nu înseamnă uitare. Dacă uităm vom deveni implicit vinovați în fața viitorului; nu uit pentru că nu vreau să se repete ceea ce s-a întîmplat. Cred că e un lucru clar! R.B.: Și acest lucru este exprimabil în literatură? R. B.
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
lui Stephan Courtois, care a scris foarte clar cum trebuie văzute lucrurile. Iertare nu înseamnă uitare. Dacă uităm vom deveni implicit vinovați în fața viitorului; nu uit pentru că nu vreau să se repete ceea ce s-a întîmplat. Cred că e un lucru clar! R.B.: Și acest lucru este exprimabil în literatură? R. B.: Este, cum să nu. Mai bine formulat decît o pot face eu în momentul de față! Literatura este menită să explice ce înseamnă uitare sau ne-uitare, iertare sau
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
scris foarte clar cum trebuie văzute lucrurile. Iertare nu înseamnă uitare. Dacă uităm vom deveni implicit vinovați în fața viitorului; nu uit pentru că nu vreau să se repete ceea ce s-a întîmplat. Cred că e un lucru clar! R.B.: Și acest lucru este exprimabil în literatură? R. B.: Este, cum să nu. Mai bine formulat decît o pot face eu în momentul de față! Literatura este menită să explice ce înseamnă uitare sau ne-uitare, iertare sau ne-iertare, unde sunt limitele
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
această privință ca germanii. Germanii au avut experiența nazismului, de la '45 încoace s-au ocupat intens de trecutul lor nazist, e drept cu erori inerente, dar au reușit la ora actuală să triumfe în mod "uman" asupra acestui trecut. Același lucru îl fac acum și cu istoria "comunistă" din estul țării. R. B.: Poate constitui experiența germană un exemplu pentru români? Am impresia însă că România nu se uită îndeajuns spre Germania în această privință. H. B.: Am fost anul trecut
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
m-am gîndit decît la un strat foarte subțire, mult prea subțire de oameni care în România înțeleg să facă acest proces dificil de cunoaștere obiectivă, de analiză și de judecare "la rece" a celor două dictaturi. Însă, așa cum apar lucrurile, văzute de la distanță - unele se văd mai clar decît de aproape - numărul celor care sunt realmente dispuși să facă acest dureros proces, numărul celor dispuși să asculte, este încă mult prea mic. De aceea cred că scriitorii pot face foarte
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
loc viitoarea ediție a festivalului enescian, direcția acestei importante manifestări artistice internaționale nu a fost încă numită; ...iar pliantul viitoarei ediții a Concursului Internațional �George Enescu" nu a fost încă publicat. La noi, pe malurile dâmbovițene, la porțile Orientului, acest lucru - din păcate ! - este încă posibil; ...căci pentru mulți dintre compatrioții noștri Europa începe la vest de Carpați.
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
fabrică chiar în momentul acesta". Acest proces, e de părere Sartori, corespunde, în termeni nu doar kuhn-ieni, unei "schimbări de paradigmă" ("bănuite" spre a fi cât mai exacți) pentru dimensiunea simbolică a scenei publice: "suntem pe cale să ieșim din lumea lucrurilor citite pentru a intra în lumea lucrurilor văzute". în acest sens, dar în alți termeni, astăzi (noțiunea ca atare este destul de elastică...) suntem martorii (nu neapărat fericiți) ai unei posibile substituții esențiale: homo sapiens este tête-à-tête cu homo videns, și
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
e de părere Sartori, corespunde, în termeni nu doar kuhn-ieni, unei "schimbări de paradigmă" ("bănuite" spre a fi cât mai exacți) pentru dimensiunea simbolică a scenei publice: "suntem pe cale să ieșim din lumea lucrurilor citite pentru a intra în lumea lucrurilor văzute". în acest sens, dar în alți termeni, astăzi (noțiunea ca atare este destul de elastică...) suntem martorii (nu neapărat fericiți) ai unei posibile substituții esențiale: homo sapiens este tête-à-tête cu homo videns, și acesta din urmă e pe cale să ocupe
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
alte cuvinte, nici vorbă ca ea să mai fie cureaua de transmisie a unor idei "înalte" și generoase (cum se credea că ar fi în era paleo-televiziunii), de vreme ce acum, ea nu face decât "edutainment" sau, cel mai adesea, "entertainment". Dacă lucrurile stau așa, și argumentele pro sunt din belșug, condiția "producției de simboluri" nu este dintre cele mai faste. Ar mai fi de adăugat, tot aici, în direcția acestui scenariu puțin încurajator, că raportul dintre cei care se uită la televizor
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
mileniul II, toți vor să scape." Prin urmare, oamenii mileniului III sunt îndemnați să nu-i uite pe aceia care au supraviețuit și au sacrificat atât cât au sacrificat în longeviva "epocă de aur". Cititorul trebuie să-și reamintească anumite lucruri dat fiind că realitatea evocată în acest roman este încă vie, ancorată în prezent, este timpul sfârșitului, al prăbușirii comunismului și mai ales timpul care a urmat după Revoluția din 1989 în încercarea de transformare a României, peste noapte, într-
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
a precipitării evenimentelor și cuvintelor în spațiul și în timpul de după 1989. Tocmai de aceea personajele sale sunt tipuri literare, nu au un profil interior suficient de convingător încât să se diferențieze ca indivizi, având în vedere că toate ilustrează același lucru, schimbarea, că o reprezintă, că o caricaturizează. Ele însele sunt, în consecință, niște personaje caricaturale care dacă nu se mișcă în scenă întocmai ca niște păpuși dezarticulate, atunci își mențin așa-zisa lor demnitate printr-un soi de automatism, prin
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
prin deprinderile căpătate în perioada comunistă. Sunt reamintite două fenomene emblematice, înainte colectivizarea și, după Revoluție, restituirea pământului și investitorii străini. Speranța foștilor colectiviști de a-și recăpăta loturile de pământ, destrămarea colectivelor și a vechii realități, noua stare de lucruri deloc îmbucurătoare. Nuni Cărbunaru, un personaj-simbol, un modest ideolog comunist care filozofează dinaintea unui pahar cu rom, pare un personaj predian prin ironia și luciditatea sa. El citează fragmente întregi din lui Marin Preda. O tentativă de intertextualitate într-un
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
Le răspunse la salut înclinîndu-se. Nu schimbară însă nici un cuvînt. Și-au spus doar numele, atît. Din clipa aceea, el o pîndi peste tot în oraș. Asistă la toate slujbele unde venea și ea. Sub felurite pretexte, își făcu de lucru la ceremoniile municipale. Merse la toate tîrgurile. Participă la toate dansurile și chermezele organizate de consiliul din Bruges. Ea îi căuta din priviri silueta. Îl vedea pe podurile arcuite peste canaluri, furișîndu-se după parapete. În piețe, după ghizdurile de piatră
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Fără să țină seama de timp. Măcar pentru un minut. E atît de nesățioasă și de insistentă că i se face rușine, însă dorința de a fi cu el e mai mare. Pe Meaume, chemările ei îl încurcă. Are de lucru pentru Heemkers, iar cea mai mică neregulă compromite băile de acizi - dar ce contează, se duce neîntîrziat unde îi spune slujnica. În grădină (iulie 1639). În cameră de două ori. În pivniță, la lumina unui felinar din tablă. În vechea
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]