314,502 matches
-
lui Lodge: lecția a fost in-vatata, după cum mărturisește chiar autorul, de la Joyce (modul în care a folosit Odiseea în Ulise) sau T.S. Eliot ( Graalul în The waste land). Românul Ce mica-i lumea (Small world) se bazează pe paralelă dintre lumea academică modernă și cavalerii medievali, Meserie! (Nice work) "reciclează" subiectele romanelor victoriene industrializante etc. Posibilă paralelă cu Kierkegaard a apărut deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare, teologiei moderne. Faptul că filosoful danez a fost
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
după mai mult decât severa autocenzurare, continuate cu mai puțin parcimonioasele însemnări despre experiența lui de viață. , cum obișnuiește să se autodefinească. Surprinzătoare afirmație pentru cine, curios a-i pune pe hârtie toate numele citate pe parcursul "jurnalului" descoperă o adevărată lume față de care își arată un atașament mai mult sau mai puțin entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
face adevărate fiziologii. Portretele lui N. I. Herescu, Victor Buescu, Basil Munteanu, Constantin Baciu, Cioran, Cotruș, C. Brâncuși, Pallady îi pun în valoare spiritul de observator cu accentuată notă critică, concretețea afirmațiilor, neaderarea la ambiguități. Despre diaspora scrie ca despre o lume de personalități scindate, sfâșiate, dezgustate. Iar legionarii care mișună cu numele, faptele și încrâncenările lor în paginile "jurnalului" fac parte evident din opusul, contrariul, din negațiile sale. Pentru capacitatea de a portretiza, citez îmbinarea de valori, sentimente, volubilitate critică ușor
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
și angelice, fie mușcături benigne și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita ca apostol și poet paradoxal, pregătit mereu să-și mîntuie răzvrătirea în elan apologetic și senzualitatea în substanță liturgică și în spasm profetic, tentat de lume, dar sedus mereu de istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
mlădierea ei pe vibrațiile cărnii, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
sub conducerea dirijorului Christoph Eschembach. Alexandru Tomescu a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu pentru România literară. Dumitru Avakian: Care pot fi astăzi condițiile afirmării unui muzician performer, acum în anii de început ai secolului XXI, într-o lume aflată în plin proces de globalizare, societate în care informațiile și valorile cunosc o circulație amețitoare, greu de imaginat... Alexandru Tomescu: Am participat, de când mă știu, la multe concursuri. Este o școală aspră dar bună. Altfel te pregătești atunci când apari
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
este un public care dispune de un temperament latin, știe să se entuziasmeze. La tine acasă este dificil de cântat atunci când, mereu, trebuie să demonstrezi ceva; la ce nivel ai ajuns, cât ești de bun, ce ai adăugat în repertoriu; lumea are așteptări. Personal am depășit faza în care aș mai avea de făcut demonstrații. Vreau să fac muzică, să mă simt liber și degajat! Publicul bucureștean... cel mai greu de satisfăcut! Este chiar cusurgiu. La tine acasă... jumătate de public
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
parte din regulile jocului? Stilul în chestiune nu se teme de contestări și nici măcar de... întreruperi. Avem a face cu un baroc sceptic care, prin autodetașare, ne înfățișează propriul său spectacol, unul radical, de circ: "Pînă la locul unde neliniștile lumii mă adulmecă/ iau urmele de lumină ale sunetelor./ Prin pînda auzului trec marile feline - cuvintele,/ salturile lor îndrăznețe abia mișcă aerul...// Dar capcanele-ntinse și-au făcut datoria...// Adun la un loc regeștile fiare/ și le-nvăț, fără teamă de
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
-o. Așa stau lucrurile, din păcate, și poeții care se sustrag acestei rostiri a sacrului dau dovadă de o lipsă de responsabilitate nu numai în fața cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în fața Logosului, în fața Verbului care a stat la întemeierea lumii și a Cosmosului" (pag. 44). Chiar ignorând eticheta atât de radicală aplicată poeziei contemporane, nu se poate face abstracție de faptul că cel ce emite astfel de judecăți de valoare (postulate, nu justificate) se consideră un reprezentant al high-brow culture
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
cînd Hagi a fost antrenor al echipei naționale el n-a avut și funcție executivă în Federația Română de Fotbal și nici în Liga Profesionsită. Așa că dl Văcăroiu, fost jucător de fotbal la Rapid, e un Hagi și ceva în lumea finanțelor. * Apropo de fotbal - Anghel Iordănescu, redevenit antrenor al naționalei, a mărturisit după victoria în primul meci al preliminariilor Campionatului European că se bucură de asistența spirituală pe care diverși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe o acordă echipei pe care o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
Mircea Mihăieș Ce facem cu 11 Septembrie? Unde îl plasăm, în biografia lumii și, deopotrivă, în biografia noastră? Un sfârșit de lume sau un început de lume? Un nou "război rece", de data asta între "civilizații" - cuvânt politicos care ascunde mai puțin politicosul cuvânt "rasă"? Sau chiar un "război cald"?într-un singur
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
Mircea Mihăieș Ce facem cu 11 Septembrie? Unde îl plasăm, în biografia lumii și, deopotrivă, în biografia noastră? Un sfârșit de lume sau un început de lume? Un nou "război rece", de data asta între "civilizații" - cuvânt politicos care ascunde mai puțin politicosul cuvânt "rasă"? Sau chiar un "război cald"?într-un singur an, s-a scris, s-a vorbit, s-a
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
Mircea Mihăieș Ce facem cu 11 Septembrie? Unde îl plasăm, în biografia lumii și, deopotrivă, în biografia noastră? Un sfârșit de lume sau un început de lume? Un nou "război rece", de data asta între "civilizații" - cuvânt politicos care ascunde mai puțin politicosul cuvânt "rasă"? Sau chiar un "război cald"?într-un singur an, s-a scris, s-a vorbit, s-a arătat despre infamul atac de la
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
pervers al lui 11 Septembrie este că în loc să domolească antiamericanismul, i-a dat un nou impuls. Deși victimă a terorismului, America e percepută ca marele asupritor planetar, ca hipervampirul care suge sângele petrolizat al popoarelor. Tot ce e rău pe lume vine, desigur, din America: de la Coca-Cola și pantofii de atletism Reebok, la AIDS și internet, de la Hollywood la muzica rap. Or fi venind și rele din America, dar vigilenții apărători ai apei de izvor, ai opincilor și ai imaculatelor priveliști
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
apărători ai apei de izvor, ai opincilor și ai imaculatelor priveliști mioritice (pe care, de altfel, nu ezită să le vândă pe bani buni aceluiași hulit Hollywood!) uită că Statele Unite au rămas marele, dacă nu singurul exportator de securitate din lume. De securitate și democrație. Ura contra Americii se dezvoltă mână în mână cu incredibila renaștere a stângii și extremei stângi internaționale. Jean-François Revel analiza, în Marea paradă, cauzele revenirii la utopiile socialist-comuniste, într-o lume incapabilă să facă saltul în
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
singurul exportator de securitate din lume. De securitate și democrație. Ura contra Americii se dezvoltă mână în mână cu incredibila renaștere a stângii și extremei stângi internaționale. Jean-François Revel analiza, în Marea paradă, cauzele revenirii la utopiile socialist-comuniste, într-o lume incapabilă să facă saltul în noul ev istoric. (Notând prezența senină la Geneva a lui Fidel Castro, la o importantă reuniune economică, Revel scria cu sarcasm:"Asasinii comuniști șsuntț în general bine veniți în democrații"!) Teama de liberalism, scadența politicilor
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
ca și cum atunci le observă? - Păi ce să fie. Cărți. Am câteva cărți și niște aparate făcute de mine, răspunse tânărul zâmbind. ―Si ce faci cu ele? Ți-aduc vreun folos? - Îmi aduc tăicuță, mi-aduc. Tot ce-i scris pe lumea asta are și părți bune și părți rele. De cele bune trebuie să ne folosim, iar de celelalte să ne păzim. Eu de mic am tot buchisit. Și-acum, dacă tot nu sunt la război, ce să fac? Mă mai
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
douăzeci de ani, de prizele electrice fără legătură cu pământul (prize a căror folosire dă emoții ca "ruleta rusească"), de liftul înțepenit între etaje, de interfonul răgușit. Uit de toate și intru într-un spațiu magic, decupat dintr-o altă lume, a lucrurilor bine făcute.
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
în hamuri... Câtă măreție defunctă!... De la Ludovic al XIV-lea și până la Napoleon întâiul să fi fost cultivată în asemenea hal o glorie atât de perisabilă a armelor, niște invenții atât de mărunte în raport cu atomul dezlănțuit... În nici o țară din lume nu există un cult atât de mare și de sacru, ca al Franței, decisă să nu-și uite faptele de arme... Paradoxal, Franța, țară a Păcii. Când te gândești ce muzeu ar mai trânti Afganistanul terorist ieșit învingător în lupta
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
La fel, cantonarea în cercul închis al cîtorva valori artistice universale pe care nu încetează să le citeze în termeni ultralaudativi în legătură cu orice: Tolstoi, Michelangelo, Kant, Bach, Eminescu, Pitagora și Praxiteles - semn al nevoii de certitudine a valorii într-o lume în care același fals face legea. Ciudată, totuși, contradicție: Teodor Mazilu condamnă falsul de natură psihologică, ce reduce culoarea vieții la negru și alb, caracterizînd simplificator calitățile umane prin "bine" sau "rău" - dar tot el reduce spațiul estetico-filosofic la cîteva
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără nici un fel de împărtășire de la alte lecturi care s-au făcut, ar fi oarecum ca povestea copilului sălbatic: o pătrundere într-o lume încărcată de coduri fără nici un fel de referință? R.: Cred că da. E ca acele experiențe care se făceau în secolul al XVIII-lea pentru a se descoperi care era limba originară. Împăratul Frederic al II-lea, de pildă, a
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
cu metroul sau cu autocarul... R.: Asta ne indică identitatea acelei persoane, nu-i așa? Dacă citiți o carte care mie îmi place, simt imediat o fraternitate față de dumneavoastră - chiar dacă nu vă cunosc - fiindcă am cucerit împreună aceeași parte a lumii. Și totuși comunitatea noastră rămâne secretă. S-a făcut publicitate scriitorilor, dar puterea noastră, puterea cititorilor, a fost lăsată de o parte. Cred că a sosit momentul s-o celebrăm. Î.: Cititorul adevărat și profund e un cititor dependent de
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
R.: Da. Cred că asta justifică ideea de bibliotecă. Biblioteca este un monument ridicat acestei credințe, credința că universul are un sens. În diferitele moduri cum ordonăm o bibliotecă, în forma distinctă în care încercăm să împărțim cunoștințele și creațiile lumii intelectuale, încercăm și să găsim cifrul care să ne dea cheia universului. Sigur că n-am reușit încă. Dar faptul că ceva este imposibil nu ne împiedică să încercăm. De ce să nu întreprindem o aventură imposibilă? Ar fi chiar mult
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
la Buenos Aires, într-o librărie cu cărți englezești și germane, Borges era deja orb și venea de obicei însoțit de mama lui - care avea aproape nouăzeci de ani - dacă voia să cumpere cărți. Și obișnuia să se roage de multă lume să vină să-i citească, fiindcă mama lui obosea. Am fost unul dintre norocoși, unul dintre cei aleși. Î.: Priviți această experiență aproape ca pe o binecuvântare. În ce mod v-a marcat ea? R.: Borges era mai ales un
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
e doar acela de a colecționa cărți, de a și le apropria, ci și de a împărtăși cărți, de a spune: trebuie să citești asta, nu-mi ești prieten dacă n-o să-ți placă și ție această carte. Î.: Împărțiți lumea în bibliomanie și bibliofilie? R.: Cred că da. Bibliomania, așa cum o arată cuvântul, este un impuls aproape bolnăvicios în care ceea ce contează este obiectul și faptul de a-l poseda. Dar nu prin lectura în sine. Cred că bibliofilul, deși
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]